Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 606/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 606/2008
Sedința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Stanca Ioana Marcu
- - - -JUDECĂTOR 3: Monica Farcaș
- - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 95/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea civilă recurentă, asistat de avocat, apărător ales și intimatul, asistat de avocat, avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Apărătorul inculpatului, apărătorul părții civile și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului, desființarea sentinței penale atacate și se dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea cu privire la care a fost cercetat.
Solicită admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, în sensul acordării daunelor morale în cuantumul solicitat.
În susținere învederează că în mod corect instanța de fond aplicat inculpatului amenda administrativă, întrucât în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv persoana inculpatului, conduita acestuia nesinceră pe parcursul cercetărilor, se impune aplicarea unei sancțiuni penale mai aspre.
Cu cheltuieli judiciare.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și se dispune achitarea inculpatului în baza art.18/1 Cod penal, aplicarea maximului amenzii administrative, precum și majorarea cuantumului daunelor morale.
În susținere învederează că inculpatul recunoaște fapta săvârșită, însă a existat provocare din partea părții civile.
Cu privire la infracțiunea de distrugere arată că prejudiciul nu a fost dovedit aceasta infracțiune nu a fost probată întrucât declarația tatălui părții civile nu poate fi primită, nedovedindu-se că acesta s-a aflat în mașină la momentul producerii incidentului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului părții civile ca nefondat. Cu privire la recursul inculpatului solicită fi admis acesta și a se dispune achitarea inculpatului și aplicarea amenzii administrative egală cu maximul prevăzut de lege.
Sub aspectul laturii civile învederează că în mod corect apreciat instanța de fond cuantumul despăgubirilor civile și a daunelor morale.
Învederează că în cauză este suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative inculpatului, având în vedere persoana acestuia, împrejurarea că se află la primul contact cu legea penală, comportamentul acestuia în societate și la locul de muncă, precum și faptul că probele administrate sunt discutabile.
Apărătorul părții civile cu privire la recursul inculpatului solicită a fi respins acesta ca nefondat.
Apărătorul inculpatului, referitor la recursul părții civile solicită a fi respins ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Constată că prin sentința penală nr.95/2008, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost condamnat inculpatul, la 500 lei amendă pentru infracțiunea de lovire.
În baza art.217 alin.1 pen. a condamnat pe inculpat la 500 lei amendă penală pentru infracțiunea de distrugere.
In baza art.34 lit.c pen. a contopit cele două pedepse stabilindu-se ca inculpatul să plătească amenda de 500 lei sporită la 600 lei.
S-a respins cererea de despăgubiri formulată de partea civilă.
A obligat inculpatul să plătească părții civile 300 lei daune morale.
A obligat inculpatul să plătească 150 lei cheltuieli judiciare statului și 400 lei părții civile cu același titlu.
În motivare instanța a reținut că prin încheierea din 6 decembrie 2007 fost admisă în conformitate cu art.2781 alin.8 lit.c pr.pen. plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la 13.02.2007 în dosarul nr.808/P/2006 și rezoluției din 4.04.2007 din dosarul nr.-.
Au fost desființate cele două rezoluții și a fost reținută pentru judecare plângerea formulată de petent împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.2 pen. și distrugere prev. de art.217 alin.1 pen.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele: în data de 26.08.2006, în jurul orei 17,00, în timp ce petentul se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală, însoțit fiind de tatăl său, dinspre localitatea spre localitatea, inculpatul i-a blocat drumul cu autoturismul înmatriculat în circulație sub nr. -, după care i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, distrugându-i apoi ușa și oglinda de la autoturismul proprietate personală. Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Față de cele anterior reținute, instanța examinând rezoluțiile atacate prin
prisma motivelor formulate de petent, constată ca acestea nu sunt legale pentru următoarele considerente:
Rezoluția procurorului din 13.02.2007 este greșită sub aspectul temeiului pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului (art. 10 lit. a) C.P.P.), cât și neîntemeiată pe probele de la dosar ce au fost trunchiat reținute și interpretate.
Instanța a reținut ca fiind făcută dovada existenței incidentului, așa cum l-a descris petentul prin declarația acestuia ce se coroborează cu a martorului, tatăl petentului și cu declarația martorului.
Nu există nici o contradicție între declarația celor două persoane prezente la incident, și; de asemenea, este și tendențioasă afirmația procurorului din rezoluția atacată: că petentul întrebat de loan la telefon a susținut că este singur. După cum se poate observa din cele două declarații date de martorul loan ( 16,.25), acesta nu a avut nici un fel de discuție cu petentul legată de prezența sau absența vreunei alte persoane în momentul incidentului. Prin urmare prezența tatălui petentului la locul faptei nu poate fi pusă la îndoială.
În al doilea rând, procurorul nu aplică același tratament tuturor probelor cauzei consideră că declarația tatălui petentului este subiectivă datorită legăturii de rudenie, dar apreciază ca sinceră și o are în vedere în justificarea soluției, declarația cumnatului inculpatului, martorul.
Este ignorată de asemenea singura probă certă și obiectivă cauzei, certificatul medico-legal nr. l/a/906, ce atestă leziunile suferite de petent, cu motivarea că leziunile constatate sunt minore și în plus, este obținut în 28.08.2006, în condițiile în care incidentul a fost reclamat ca produs în 26.08.2006.
Însă așa cum s-a constatat, 26.08.2006 era o zi de vineri și cum faptele s-au petrecut la ora 17, în zona - este evident că petentul nu a mai găsit medicul la Serviciul de medicină legală, vinerea seara. însă, așa cum se constată la 7 dosar, el a depus în aceeași zi plângere la Poliție.
Cert este deci că incidentul a avut loc, că a fost victima unei agresiuni în data de 26 august 2006, în urma căreia au rezultat leziuni ce s-au putut produce cu un corp dur și care pot necesita pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale (certificat 9).
În acest context apare ca evident greșită soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului cu motivarea că fapta de lovire nu există (art. 10 lit. a) C.P.P.).
În procedura instituită de prevederile art. 2781.C.P.P. instanța de judecată nu poate schimba temeiul scoaterii de sub urmărire penală decât admițând anterior plângerea în baza alin. 8 lit. c) a textului legal, însă, pe lângă acest motiv de admitere instanța a avut în vedere și faptul că probele administrate fac dovada certă că autorul actelor de violență la care a fost supus petentul este inculpatul.
Între cei doi nu au existat relații anterioare, pentru ca să se suspecteze o reacție de răzbunare a petentului și în acest context ar apărea ca lipsită de sens atitudinea acestuia de a suna pe agentul de poliție loan și să îl întrebe cine este posesorul autoturismului cu nr. -, relatându-i că acesta i-a blocat drumul, l-a lovit și i-a produs daune la autoturism.
Inculpatul a recunoscut că autoturismul cu nr. - îi aparține, dar a susținut că în acea zi, după ce s-a întors din tură, ora 14,30 - 15 lucrat împreună cu cumnatul său la un gard în. Evident că această declarație a lui este în contradicție cu celelalte probe ale cauzei, pe care instanța le apreciază ca fiind obiective și certe.
Pentru aceleași motive, nu a putut fi reținută declarația martorilor și, întrucât sunt evident subiective și date în încercarea de a-i crea inculpatului un alibi. Este adevărat că martorul se afla cu, însă în mașină și a asistat la incident, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și loan.
Concluzionând, în ce privește infracțiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cp. instanța a apreciat, în sensul art. 278 al. 8 lit. c) ca C.P.P. "probe suficiente", certificatul medico-legal ce se coroborează cu declarațiile martorilor și loan și cu a petentului.
În ce privește infracțiunea de distrugere este adevărat că nu au fost depuse la dosar acte doveditoare ale reparației mașinii pentru a putea fi evaluat prejudiciul, și singura probă este declarația martorului ( 16) luată însă, fără prestare de jurământ, care a văzut după 3-4 zile avariile produse autoturismului.
Procedând la judecata în primă instanță, a fost ascultat inculpatul, au fost audiați martorii, loan, și.
S-au solicitat și relații de la Serviciul Poliției Rutiere Sibiu cu privire la programul de lucru al inculpatului în ziua de 26 august 2006.
Din analiza probelor de la dosar au rezultat următoarele:
În după-amiaza zilei de 26 august 2006 partea vătămată împreună cu tatăl său, martorul, circula cu autoturismul personal pe șoseaua -. în fața lui, pe aceeași direcție de mers se deplasa inculpatul care conducea autoturismul cu nr.-, mergând, după afirmația părții vătămate, confirmată de martorul, sinuos. Intenționând să-l depășească, partea vătămată l-a avertizat sonor și luminos, gesturi care l-au deranjat pe inculpat întrucât a oprit autoturismul barându-i drumul. în continuare s-a deplasat la autoturismul acestuia și prin fereastra deschisă l-a lovit cu palmele și cu pumnii, proferând injurii și amenințări. în același timp a lovit și în ușa mașinii, rupând oglinda retrovizoare și mânerul. A fost oprit din agresiune de o persoană care în însoțea.
În urma leziunilor suferite la față, partea vătămată a necesitat 1-2 zile îngrijiri medicale, așa cum reiese din certificatul medico-legal (9 dosar urmărire).
Starea de fapt, așa cum a fost reținută, a reșeit din plângerea și declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu concluziile actului medico-legal și cu depoziția martorului ocular.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor încercând să acrediteze ideea că din momentul în care a sosit la domiciliu, la ora 1530, nu a mai plecat având de lucru în gospodărie. Apărarea lui s-a bazat în principal pe depozițiile martorului care îi este cumnat și martorului. Cei doi susțin că inculpatul, după ce a ajuns în, a lucrat și nu a mai plecat.
Declarațiile martorului au fost înlăturate pentru că sunt contradictorii cu privire la un aspect esențial și anume durata de timp cât a lucrat În acea zi inculpatul, în declarațiile date la procuror a afirmat că a venit la inculpat în jurul orei 1600 ( 14 și 26) rămânând până la 2030-2100. În declarația dată în fața instanței a afirmat că a fost prezent la domiciliul acestuia de la ora 1000 până în jurul orei 1900 (75). Tot la instanță afirmă că a plecat de la inculpat cu autoturismul, singur, iar la procuror susține că a plecat fiind însoțit de martorul, fără a mai menționa autoturismul. Declarațiile martorului mai sunt contradictorii și sub aspectul lucrărilor pe care le făcea inculpatul, când construirea unui zid, când amenajarea unor trotuare. Toate acestea pun sub semnul întrebării sinceritatea martorului, împrejurare ce trebuie coroborată cu aceea că este cumnatul inculpatului.
Pe de altă parte nu trebuia omisă nici împrejurarea că partea vătămată, imediat după incident, a întreprins demersuri pentru a-l identifica pe inculpat, solicitând relații telefonice de la martorul loan, agent de poliție în comuna. După ce a aflat cine este s-a deplasat la sediul Poliției Județului Sibiu unde a depus plângere în aceeași zi, înregistrată la nr.8782/26.08.3008 (fila 7 dosar urmărire).
Așa fiind, Tribunalul a reținut că intimatul se face vinovat de infracțiunea de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal. De asemenea, se face vinovat și de comiterea infracțiunii de distrugere, provocând stricăciuni la ușa autoturismului, împrejurare ce reiese din depozițiile martorilor, loan și.
Vinovăția inculpatului a mai rezultat și din tentativele de împăcare, apelând în mod repetat la telefon partea vătămată, după cum au declarat martorii, și, fixându-i ca loc de întâlnire sediul poliției.
Inculpatul a fost condamnat pentru cele două infracțiuni, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al acestora, atitudinea nesinceră, faptul că nu are antecedente penale și să deși este agent de poliție a avut un comportament dezonorant.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatul și partea civilă .
Partea civilă a criticat hotărârea atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile.
Sub aspectul laturii penale se arată că s-a individualizat greșit pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului, în sensul că nu este suficientă aplicarea unei amenzi ținând seama de pericolul social concret al faptelor săvârșite.
Sub aspectul laturii civile se susține că în mod greșit nu s-au acordat despăgubirile materiale solicitate, iar cuantumul daunelor morale este prea mic în raport cu trauma suferită.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală, aplicarea unei amenzi administrative în cuantumul maxim prevăzut de lege și majorarea daunelor morale.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și în conformitate cu dispozițiile art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, instanța constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că, în după amiaza zilei de 26 august 2006 partea vătămată circula cu autoturismul personal pe șoseaua -.
În fața lui, pe aceeași direcție de mers se deplasa inculpatul care conducerea autoturismul nr.sb-18-pin, mergând, după afirmația părții vătămate, confirmată de martorul senior. Intenționând să-l depășească partea vătămată l-a avertizat sonor și luminos, ceea ce l-a deranjat pe inculpat, care a oprit autoturismul barându-i drumul. Apoi s-a deplasat lângă autoturismul părții vătămate și prin fereastra deschisă l-a lovit atât pe el cât și ușa mașinii, rupând oglinda retrovizoare și mânerul.
După cum am arătat, instanța de fond a considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art.180 al.2 Cod penal și distrugere prev. de art.217 alin.1 Cod penal, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
Deși starea de fapt a fost corect stabilită de instanță, aceasta a făcut o greșită apreciere a pericolului social al faptei, având în vedere criteriile prevăzute de art.18 Cod penal.
Raportându-se la persoana inculpatului, care nu prezintă antecedente penale, la urmările produse și anume numărul redus de îngrijiri medicale (1-2 zile) care au fost necesare pentru vindecarea părții vătămate, prejudiciul material foarte redus, apreciem că aplicarea unei pedepse este excesivă, iar pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, care să sancționeze acest incident izolat.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate de partea civilă, în mod corect s-a reținut că acestea nu pot fi acordate doar pe baza declarației tatălui părții vătămate, a cărui audiere sub aspectul laturii civile este discutabilă.
Este justificată cererea privind majorarea daunelor morale ce se cuvin a fi acordate părții, având în vedere că în mod incontestabil, actele de agresiune exercitate de un agent de poliție, i-au provocat o traumă psihică.
În consecință, în baza art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală instanța va admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă.
Va casa sentința penală atacată, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 CP și art. 217 alin. 1 CP și sub aspectul laturii civile, în ce privește cuantumul daunelor morale și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 CPP, va achita pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 CP și art. 217 alin. 1 CP.
În baza art. 18/1 CP, art. 91 CP, va aplica inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Va majora cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la 300 lei la 1000 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 95/19.05.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Casează sentința penală atacată, numai sub aspectul laturii penale a cauzei, în ce privește condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 CP și art. 217 alin. 1 CP și sub aspectul laturii civile, în ce privește cuantumul daunelor morale și rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1 CPP, achită pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 CP și art. 217 alin. 1 CP.
În baza art. 18/1 CP, art. 91 CP, aplică inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1000 lei.
Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul de la 300 lei la 1000 lei.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/20.11.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Stanca Ioana Marcu, Monica Farcaș
