Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 63/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.63
Ședința publică din data de 3o aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
Grefier: - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petentul, domiciliat in M,-, jud. P, împotriva rezoluției nr. 437/II/2/2008 din 11.03.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, in contradictoriu cu intimatul, domiciliat in B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru data de 30 aprilie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Prin plângerea înaintată acestei instanțe, la data de 4 aprilie 2008 petentul, domiciliat în M,-, județul P,a solicitat desființarea rezoluției nr.437/II/2/2008 din 11 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care i-a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea împotriva soluției adoptate în dosarul 313/P/2007 prin neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului - executor judecătoresc.
În motivarea plângerii s-a susținut că executorul judecătoresc se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.289 cod penal și art.53 din Legea 188/2000, falsul intelectual constând în faptul că a consemnat în procesul verbal că debitorul îi va plăti debitul în 30 de zile de la data încheierii acestuia, fără să verifice dacă are sau nu posibilități materiale.
De asemenea, executorul se face vinovat că nu a mai continuat executarea până la plata despăgubirilor, deși petentul i-a achitat onorariul în cuantumul pe care făptuitorul i l-a solicitat. Petentul a mai arătat că retragerea de la executare a făptuitorului, consemnată în procesul verbal din 6 februarie 2007, pe motiv că nu are cui să lase în custodie bunurile mobile ale debitorilor, constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu pe care acesta le avea. În final petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și reținerea cauzei spre rejudecare de către instanță.
Curtea a dispus atașarea dosarului nr.613/P/2007 în care s-au pronunțat cele două rezoluții atacate de petent.
Prin Rezoluția nr.613/P/2007 procurorul investit cu efectuarea cercetărilor a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul - executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.289 cod penal și aart-.53 al.6 din Legea 188/2000, modificată, întrucât din actele premergătoare rezultă că fapta nu există, respectiv lipsește o condiție prevăzută de lege, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
În motivarea rezoluției se arată că persoana vătămată s-a adresat făptuitorului solicitând executarea silită a dispozițiilor civile din sentința penală nr.259/7 iunie 2005 prin care și G, ambii din satul, erau obligați să-i achite în solidar suma de 500 Ron, despăgubiri civile.
Executorul a obținut încuviințarea executării silite la data de 23 mai 2006, apoi la 7 iunie 2006 i-a somat pe debitori să achite suma datorată până la data de 15 iunie 2006. Deoarece aceștia nu s-au conformat, i-a mai somat odată pentru data de 10 iulie 2006.
În data de 25 iulie 2006, făptuitorul s-a prezentat la domiciliul debitorilor, încheind procesul verbal în care a consemnat declarația acestora că momentan nu au posibilități de plată, dar în 30 de zile vor plăti datoria prin poștă, procesul verbal fiind semnat de debitorul.
S-a considerat de către procuror că, acest proces verbal reclamat a fi fals, nu cuprinde decât declarația debitorului, așa încât fapta prevăzută de art.289 cod penal nu există.
Procurorul a mai arătat că susținerea persoanei vătămate, că după această dată - 25 iulie 2006, făptuitorul nu a mai continuat executarea, nu este reală deoarece există dovezi că s-a mai deplasat la domiciliul debitorului la datele de 7 nov.2006, 15 nov.2006 și 6 februarie 2007, ultima dată fiind însoțit și de un lucrător de poliție.
În acest ultim proces verbal încheiat, la 6 februarie 2007, s-a consemnat "din lipsa unui custode ne retragem", ceea ce înseamnă că executorul a intenționat să pună sechestru pe bunurile mobile ale debitorului dar nu a avut cui să le lase în custodie. Ultimul act de executare efectuat a fost în data de 19 februarie 2007, Când le-a pus în vedere debitorilor să achite suma datorată până la 9 martie 2007.
În ce privește necontinuarea executării silite, potrivit art.53 din Legea 188/2000, partea interesată poate introduce plângere în termen de 55 zile de la data când a luat cunoștință de refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, iar acesta este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase irevocabile.
Nerespectarea cu rea credință sau din culpă a obligațiilor ce rezultă din hotărârea judecătorească, vis-a-vis de îndeplinirea actului pentru care persoana interesată s-a plâns, este incriminată de art.53 alin.6 din Legea 188/2000, ca infracțiune.
Ori, în speța de față, condiția prealabilă pentru existența infracțiunii citate, respectiv pronunțarea unei hotărâri judecătorești nu este îndeplinită întrucât partea vătămată nu s-a adresat instanței de judecată.
Plângerea formulată de petent împotriva Rezoluției nr.613/P/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Examinând actele și lucrările dosarului nr.613/P/2007 în raport de susținerile petentului și de dispozițiile legale incidente în materie, art.278/1 cod.pr.penală, Curtea constată că, plângerea este fondată.
Situația de fapt expusă în Rezoluția nr.613/P/2007 cu privire la modul în care a decurs executarea silită efectuată de intimatul este corectă și corespunde actelor aflate la dosarul de executare deschis la biroul acestui executor judecătoresc.
Totuși, Curtea constată că, petentul, persoană cu handicap de gradul II, a plătit onorariul solicitat de executorul judecătoresc în sumă de 50 lei la data de 22 mai 2006 și cu toate acestea, nici până în prezent, acesta nu a finalizat executarea silită a dispozițiilor civile din sentința penală nr.259/7 iunie 2005 împotriva debitorilor și G, obligați în solidar la suma de 500 lei.
Aceasta înseamnă că, executorul nu a efectua nici în prezent serviciul public pentru care petentul l-a angajat din mai 2006, fără a oferi creditorului explicații cu privire la cauzele ce au dus la tergiversarea acestei executări, sau dacă are soluții în privința finalizării acesteia.
De altfel, și în declarația dată procurorului (fila 23 ) acesta a menționat actele de executare pe care le-a efectuat(somații și deplasări la domiciliile debitorilor), arătând că atunci când s-a deplasat nu a putut înființa sechestru din lipsa unui custode.
La finalul declarației, intimatul a arătat că din 6 februarie 2007 nu-și amintește dacă a mai discutat cu creditorii, fără a rezulta dacă mai intenționează să continue executarea sau a renunțat definitiv la aceasta.
În opinia Curții, prin cercetările efectuate nu s-au lămurit o serie de aspecte esențiale referitoare la faptul dacă și pentru ce motive executorul nu a mai continuat executarea silită începută, dacă și în ce mod l-a înștiințat pe petent că nu mai continuă executarea și pentru ce motive nu reușește să o finalizeze.
Aceasta, în condițiile în care, în procesele verbale efectuate cu ocazia deplasării la domiciliile debitorilor în vederea aplicării sechestrului, intimatul s-a mulțumit să arate că nu are un custode căruia să-i lase bunurile sechestrate, nerezultând însă dacă a solicitat debitorilor să primească în custodie aceste bunuri sau, dacă l-a solicitat pe creditor să rezolve problema custodelui.
Din rezoluția atacată, se subînțelege că se impută creditorului faptul că nu a fost prezent la nici una din deplasările executorului, făcându-se abstracție de faptul că despăgubirile pe care petentul le solicită provin dintr-o hotărâre penală din care rezultă că între acesta și debitori există o stare conflictuală, aceștia fiind condamnați pentru distrugere, întrucât au azvârlit cu pietre în autoturismul în care se afla acesta, spărgând geamurile și provocând avarii caroseriei.
Așa fiind, este de înțeles că petentul nu dorește să se prezinte la domiciliul debitorilor și insistă ca executorul judecătoresc angajat să-și efectueze atribuțiile de serviciu.
Ca atare, Curtea consideră că, actele premergătoare efectuate până în prezent în cauză, chiar dacă nu confirmă infracțiunile prev. de art.289 cod penal și art.53 din Legea 188/2000, atestă existența unor indicii ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art.246 cod penal. În consecință, Curtea va admite plângerea formulată de petentul, dispunând trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni de către intimat.
În acest sens, se va proceda la audierea petentului și a intimatului, pentru lămurirea aspectelor privitoare la stadiul prezent al executării și dacă aceasta va mai fi sau nu continuată de intimat, urmând a fi audiați și numiții, și, ce au asistat la unele din actele de executare silită efectuate de intimat. În funcție de rezultatul acestor cercetări suplimentare procurorul va dispune asupra începerii urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prev. de art. 246 cod penal.
Văzând și disp.art.192 alin.3 cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul, împotriva Rezoluțiilor nr.613/P/2007 și 437/II/2/2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Desființează rezoluțiile atacate și trimite cauza la procuror pentru reluarea cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 cod penal.
În acest sens, se va proceda la audierea petentului și a intimatului pentru a se stabili cu exactitate de ce executorul judecătoresc nu a mai continuat executarea silită mobiliară începută, dacă și în ce mod l-a înștiințat pe petent că nu mai continuă executarea și pentru ce motive aceasta nu a fost finalizată. Se va proceda și la audierea numiților, și, prezenți la unele acte de executare silită efectuate de intimat. În funcție de rezultatul acestor cercetări suplimentare, se va dispune asupra începerii urmăririi penale în cauză pentru infracțiunea prev. de art.246 cod penal.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
-
4 ex./09 mai 2008
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
