Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 64/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 64
Ședința publică din data de 5 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată în temeiul disp.art. 2781Cod procedură penală de petentul G, fiul lui și, născut la 20.10.1965, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva rezoluțiilor nr. 283/P/2006 din 05.02.2007 și nr. 353/II/2/2007 din 23.03.2007 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind pe intimatul.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.05.2008 când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 13.04.2007, petentul Gas olicitat în temeiul disp.art.2781C.P.P. desființarea rezoluțiilor nr.283/P/2006 și 353/II/2/2007 din 23.03.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind pe intimatul, apreciindu-le ca netemeinice și nelegale.
În motivarea plângerii, petentul a susținut că în mod greșit, prin rezoluțiile atacate, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art.246 și Cod Penal fals intelectual prev.de art.289 Cod Penal, întrucât la dosarul cauzei există probe concludente și pertinente care demonstrează vinovăția procurorului în legătură cu faptele imputate.
De asemenea, petentul a susținut că motivarea rezoluțiilor este puerilă și ridicolă, nu analizează capetele de acuzare arătate în plângere ci dimpotrivă reține, contrar probelor aflate în dosarul 1339/2003, că procurorul de ședință a sesizat eroarea materială și a cerut judecătorului să o înlăture, lucru neadevărat, câtă vreme eroarea invocată se regăsește și în sentința penală nr. 255/2004, ce a rămas definitivă.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări cu privire la faptele sesizate.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, Curtea reține următoarele:
Petentul Gaf ormulat plângere penală împotriva intimatului, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, solicitând tragerea acestuia la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 Cod penal și art.289 Cod penal.
În motivarea plângerii s-a susținut că procurorul, cu rea-credință, cu ocazia întocmirii adresei nr.1179/III/6/2005 a menționat în mod fals că pedeapsa de 6 luni din fișa de cazier era aplicată pentru infracțiunea prev. de art.289 Cod penal și nu pentru cea prev. de art.269 Cod penal, cum greșit s-a înscris în cazierul judiciar, dar că această eroare materială a fost îndreptată de judecătorul de la fond, la solicitarea procurorului de ședință, aceste mențiuni nefiind conforme realității, deoarece eroarea invocată apare și în sentința penală.nr.255/2004, devenită definitivă.
Prin rezoluția nr.283/P/2006 din 5 februarie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de -prim procuror adjunct al parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște pentru infracțiunile prev. de art.246 Cod penal și art.289 Cod penal.
La pronunțarea rezoluției au fost reținute următoarele:
Prin sentința penală nr.255/27.02.2004 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr.1339/2003, definitivă prin decizia penală nr.539/06.06.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, inculpatul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.215 alin.1-4 Cod penal, plus 6 luni închisoare, ca urmarea revocării suspendării pedepsei aplicată prin sentința penală nr.3440/21.12.2000 a Judecătoriei Ploiești.
Împotriva sentinței penale nr- Gaf ormulat cerere de revizuire, printre motivele invocate regăsindu-se acela că în mod greșit în fișa de cazier judiciar s-a menționat că a fost condamnat pentru infracțiunea de evadare și că acest aspect a influențat instanța în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire a solicitat-
Cererea de revizuire a fost analizată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște care a fost transmisă instanței cu adresa nr.1179/III/6/2005 întocmită de prim procurorul adjunct.
Se motivează că din conținutul adresei reiese că, verificându-se temeinicia cererii de revizuire, s-a reținut - din fișa de cazier judiciar și copia sentinței penale nr. 3440/21.12.2000 a Judecătoriei Ploiești - că pedeapsa de 6 luni, din antecedente era aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal și nu pentru infracțiunea prev. de art. 269 Cod penal, cum greșit s-a menționat în fișa de cazier aflată la dosarul de urmărire penală. Eroarea materială a fost preluată și în actul de sesizare însă, la solicitarea procurorului de ședință, judecătorul de la fond a verificat antecedentele penale ale inculpatului, în sensul că a solicitat depunerea la dosar a sentinței penale nr. 3440/2000 a Judecătoriei Ploiești, din care rezultă o condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal și nu pentru infracțiunea prev. de art. 269 Cod penal.
Se mai reține că prin sentința penală nr. 51 din 10 octombrie 2006 prin care s-a respins cererea de revizuire, Judecătoria Târgoviștea motivat, referitor la mențiunile din fișa de cazier, că în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a lămurit pe deplin situația antecedentelor inculpatului, prin solicitarea și atașarea la dosarul cauzei a sentinței penale nr. 3440/2000 a Judecătoriei Ploiești, din care rezultă condamnarea la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și nu cea de evadare prev. de art. 269 Cod penal, cum greșit s-a reținut în rechizitoriu, iar această eroare materială a fost înlăturată în cursul judecății și nu a influențat în vreun fel soluția pronunțată.
Totodată s-a reținut că sentința penală nr. 51 din 10 octombrie 2007 rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei penale nr. 98/13 martie 2006 și a recursului potrivit deciziei penale nr. 331/21 aprilie 2006 Curții de APEL PLOIEȘTI.
În raport de considerentele expuse s-a concluzionat de către procuror că faptele reclamate de petentul G în legătură cu adresa nr. 1179/III/6/2005 întocmită de primul procuror, nu există.
Împotriva rezoluției nr. 283/P/2006 din 05 februarie 2007 formulat plângere în temeiul disp. art. 278.C.P.P. petentul G, ce a fost respinsă de procurorul general prin rezoluția nr. 353/II/2/2007 din 23 martie 2007, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că era vorba de o eroare materială preluată de procuror din fișa de cazier depusă la dosar și care a fost îndreptată de instanța de fond la cererea procurorului de ședință după depunerea sentinței de condamnare.
Totodată s-a reținut că în cauză nu s-a dovedit reaua credință a procurorului care a făcut eroarea materială ci dimpotrivă că acesta a făcut tot ce era legal pentru îndreptarea ei.
Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere petentul G solicitând desființarea acestora și trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de cercetări cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 Cod penal față de intimatul - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Curtea, examinând plângerea formulată de petentul G, în raport de motivele invocate, pe baza probelor administrate în cauză, a actelor și lucrărilor dosarului nr.1339/2003 al Judecătoriei Târgoviște, apreciază că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, pentru considerentele ce urmează:
Prin plângerea formulată, petentul Gaf ormulat plângere conform disp.art. 222.C.P.P. împotriva numitului, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând tragerea la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 289 Cod penal, întrucât cu ocazia întocmirii adresei nr. 1179/III/6/2005 din 19 septembrie 2005 consemnat în mod nereal că pedeapsa de 6 luni închisoare din antecedente era pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal și nu pentru cea prev. de art. 269 Cod penal iar eroarea materială a fost îndreptată de judecătorul de la fond la solicitarea procurorului de ședință.
Potrivit disp. art. 289 Cod penal constituie infracțiunea de fals intelectual "falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a însera unele date sau împrejurări " iar infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal constă în "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane ".
La examinarea temeiniciei plângerii formulate de petent, în raport de acuzațiile aduse și probele administrate în cauză, va fi analizată cu precădere infracțiunea încriminată sub art. 289 Cod penal, de existența căreia depinde existența infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal.
Astfel, pentru existența infracțiunii de fals intelectual este necesar, sub aspectul laturii obiective, să existe o activitate de falsificare a unui înscris oficial în conținutul său, adică de alterare a adevărului cu privire la faptele sau împrejurările despre care înscrisul este chemat să facă probă, activitate ce se realizează, în cauza dedusă judecății potrivit susținerilor petentului, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Înscrisul încriminat ca fals, respectiv adresa nr. 1179/III/6/2005 din 19.09.2005 întocmit de prim procuror adjunct, reprezintă referatul întocmit în urma examinării cererii de revizuire formulată de condamnatul G, reținându-se, în urma verificării fișei de cazier judiciar și a sentinței penale nr. 3440/2000 a Judecătoriei Ploiești, că pedeapsa de 6 luni închisoare din antecedente era aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal și nu pentru art. 269 Cod penal, cum greșit s-a înscris în cazierul aflat în dosarul de urmărire penală dar că această eroare a fost îndreptată de prima instanță, care la solicitarea procurorului a verificat antecedentele penale ale inculpatului.
Este adevărat că în fișa de cazier judiciar a inculpatului și în actul de trimitere în judecată nr. 2026/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, se menționează că inculpatul G ar fi fost condamnat anterior la o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prev. de art. 269 Cod penal, însă instanța de fond, în timpul cercetării judecătorești, la solicitarea procurorului, a întreprins demersuri de atașare la dosarul cauzei a hotărârilor menționate în fișa de cazier judiciar a inculpatului, sens în care a fost verificată, printre altele, și sentința penală nr. 3440 din 21.12.2000 a Judecătoriei Ploiești, din conținutul căreia rezultă că pedeapsa de 6 luni închisoare a fost aplicată pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal iar nu pentru cea de evadare prev. de art. 269 Cod penal, cum greșit se înscrisese în rechizitoriul procurorului.
Această situație rezultată din înscrisuri a fost avută în vedere de Judecătoria Târgoviște atunci când a pronunțat sentința penală nr. 255/27.02.2004 precum și de instanțele de control judiciar, care, cu ocazia individualizării pedepsei, deși au reținut starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, nu au avut în vedere infracțiunea de evadare prev. de art. 269 Cod penal, în motivarea hotărârii neregăsindu-se o asemenea mențiune, așa încât, susținerea petentului că înscrierea greșită a antecedentelor sale penale ar fi influențat soluția instanței, este lipsită de suport probator.
În opinia Curții, tocmai situația reală avută în vedere de prima instanță a fost consemnată de procuror în adresa nr. 1179/III/6/2005 din 19.09.2005, care, examinând cererea de revizuire formulată de condamnat pe acest temei, a apreciat că o atare cerere este neîntemeiată, formulând propunerea de respingere, iar mențiunea cuprinsă în aceeași adresă în sensul că eroarea materială a fost îndreptată, deși greșită, nu este de natură să califice înscrisul întocmit de procuror drept fals, întrucât în realitate s-a dorit a se evidenția împrejurarea că neconcordanța dintre cazierul judiciar al inculpatului și situația reală a antecedentelor acestuia a fost clarificată de prima instanță, pe parcursul soluționării în fond a cauzei, prin atașarea sentinței penale nr. 3440/2000 a Judecătoriei Ploiești.
În realitate nici nu putea fi vorba de o îndreptare a erorii materiale în sensul prev. de art. 195.C.P.P. întrucât greșeala cuprinsă în cazier și rechizitoriu nu a stat la baza pronunțării sentinței penale nr. 255/2004 a Judecătoriei Târgoviște și oricum, dacă o astfel de greșeală nu ar fi fost descoperită înainte de pronunțarea sentinței, aceasta putea fi îndreptată doar prin exercitarea căilor ordinare de atac, respectiv extraordinare ori, o asemenea procedură nu s-a impus.
Ca atare, nu poate fi primită susținerea petentului în sensul că prin întocmirea adresei nr. 1179/III/6/2005 procurorul ar fi comis infracțiunea de fals intelectual, întrucât din analiza cuprinsului acesteia rezultă numai că propunerea de respingere a cererii de revizuire a fost argumentată pe situația rezultată din sentința penală nr. 255/2004 în sensul că printre antecedentele condamnatului se evidenția pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 289 cod penal și nu cea prev. de art. 269 cod penal.
În raport de cele ce preced, Curtea apreciază că fapta de fals intelectual imputată procurorului nu există, așa încât plângerea petentului se dovedește a fi neîntemeiată și sub aspectul infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, nefăcându-se dovada îndeplinirii defectuoase a actului incriminat și în scopul vătămării intereselor legale ale acestuia.
Prin urmare, apreciind că rezoluțiile pronunțate de procuror sunt legale și temeinice, în baza disp. art. 2781alin. 8 lit. a se C.P.P. va respinge plângerea formulată de petentul G ca neîntemeiată, menținând ca legale și temeinice rezoluțiile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G, fiul lui și, născut la 20.10.1965, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva rezoluțiilor nr. 283/P/2006 din 05.02.2007 și nr. 353/II/2/2007 din 23.03.2007 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 283/P/2006, privind pe intimatul - procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petent și intimat de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 mai 2008.
Președinte, Grefier,
Red./.redGM
4 ex./16.05.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
