Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 642/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.642/2008
Sedința publică din 25 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
- - -JUDECĂTOR 3: Stanca Ioana Marcu
- - - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta împotriva deciziei penale nr. 229/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la dosar s-a înregistrat o cerere de renunțare la recurs, formulată de petenta .
Reprezentantul parchetului învederează că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în cauză.
Reprezentantul parchetului solicită a se lua act de retragerea recursului de către petentă.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată:
Prin sentința penală nr. 440/18.08.2008 a Judecătoriei Sibius -a respins plângerea formulată de către petentele și domiciliate în, jud.V,în contradictoriu cu intimații, domiciliat în S, nr.73,.14,.4, jud. S, domiciliat în S, str.- -,.2,.3,.34, jud. S, și cu domiciliul necunoscut, împotriva rezoluției procurorului dată la 28.03.2007 în dosarul nr.3504/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, rezoluție pe care o menține.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență următoarele:
Prin plângerea penală înregistrată la data de 8.11.2006 sub nr. de dosar 3504/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, petenta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la faptul că în cursul anului școlar 2005-2006 fiicei sale i s-a furat un telefon mobil de către numiții, și,iar după ce petenta a făcut reclamație la poliție,a primit amenințări de la cei trei,respectiv scrisori și mesaje de amenințare prin care li se solicita suma de 2000 euro pentru a îi lăsa în. Petenta a mai arătat că la începutul lunii septembrie 2006 intimatul i-a transmis două scrisori în care i-a solicitat suma de 5000 euro, amenințându-i familia cu moartea.
Prin rezoluția procurorului din data de 28.03.2007 s-a dispus, în baza art.228 alin.6 și art.10 lit.c proc.pen. neînceperea urmăririi penale față de intimații, și pentru comiterea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 cp, considerându-se că fapta nu a fost săvârșită de către aceștia,reținându-se că,în realitate,scrisorile invocate au fost redactate de numita.
În ce privește infracțiunea furt calificat, în baza art.228 alin.6 și art.10 lit.d proc.pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, și, cu motivarea că nu există nici un indiciu care să conducă la concluzia că telefonul mobil a fost sustras de intimați.
În fine, s-a dispus, în baza art.228 alin.6 și art.10 lit.a proc. pen. neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de amenințare prev.de art.193 penal, întrucât împrejurările cauzei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, neputând fi reținută astfel în cauză existența infracțiunii de amenințare.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus, în temeiul art.38 proc. pen. disjungerea cauzei și trimiterea acesteia Poliției Municipiului S în vederea începerii urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj.
La data de 23.04.2007 petenta a formulat plângere, conform dispozițiilor art.278 proc.pen. împotriva rezoluției procurorului din 28.03.2007.
Prin rezoluția prim procurorului din 7.05.2007 plângerea a fost respinsă plângerea formulată,cu motivarea că soluția dată de procuror este temeinică și legală,întrucât nu s-au putut produce probe în sprijinul afirmațiilor petentei, iar în ceea ce privește pe numita cercetările sunt în derulare,acestea putând solicita orice fel de probă.
Deși petenta a formulat prezenta plângere împotriva ambelor rezoluții, instanța de fond,având în vedere dispozițiile art.278 ind.1 alin.1 proc.pen. a calificat această plângere ca fiind formulată împotriva rezoluția procurorului din 28.03.2007 dată în dosarul nr. 3504/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Instanța a constatat că plângerea nu este întemeiată și s-a respins pentru următoarele motive:
Prin plângerea penală formulată petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților, și pentru faptul că ar fi sustras de la fiica sa un telefon mobil. De asemenea, petenta a reclamat faptul că familia sa a primit scrisori și mesaje de amenințare prin care i s-au solicitat și anumite sume de bani pentru a îi lăsa în,în caz contrar amenințându-i cu moartea.
În cauză au fost audiați petentele și, numitul și intimatul.
De asemenea, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică, concluziile acestuia fiind că scrisul de mână aflat în înscrisurile depuse de petentă aparține numitei.
Potrivit declarației numitului, scrisorile au fost găsite în grădina și în curtea locuinței petentelor, iar a declarat că o parte din aceste scrisori i-au fost aduse personal de către factorul poștal.
De asemenea,mesajele primite pe telefonul mobil au fost trimise de la un număr corespondent al cartelei telefonice trimise ulterior prin poștă.
Din probele administrate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunii de șantaj de către intimații, și, raportul de constatare tehnico-științifică analizând și declarațiile olografe ale acestora.
În ceea ce privește infracțiunea de amenințare, instanța a reținut că prin sentința penală nr.108/16.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr- s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c proc. pen. achitarea inculpatului în privința săvârșirii infracțiunii de amenințare în dauna părții vătămate.
În considerentele sentinței penale mai sus arătate s-a menționat că partea vătămată s-a opus efectuării unui raport de expertiză grafoscopică deoarece în fiecare scrisoare este un alt scris și aceste scrisori au fost redactate de alte persoane.
Nici cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat nu s-a putut dovedi sustragerea telefonului mobil și implicit faptul că acesta ar fi fost luat de vreunul intimați. În acest sens, soluția corectă ar fi fost aceea de neîncepere a urmăririi penale în baza bart.10 lit.a și nu a art.10 lit.d proc. pen.dar aceste aspecte nu au relevanță cu privire la fondul cauzei,fiind în mod corect reținut de către procuror faptul că intimații nu au săvârșit această infracțiune.
În cauză, în dosarul 898/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu prin ordonanța procurorului din 28.06.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 al.1 penal, ordonanță pe care petenta a atacat-o, nefiind până în prezent soluționată de prim procuror deoarece dosarul a fost înaintat instanței de judecată pentru soluționare a plângerii formulate cu privire la rezoluția din 28.03.2007.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că plângerile formulate nu sunt întemeiate, iar cu privire la disjungerea cauzei și trimiterea acesteia în vederea începerii urmăririi penale față de petenta plângerea este inadmisibilă, iar susținerile petentelor în sensul că în cauză nu s-a efectuat și un raport de expertiză grafoscopică nu au relevanță,dat fiind ansamblul materialului probatoriu administrat,precum și faptul că petentele nu au solicitat acest lucru în faza de urmărire penală,cu atât mai mult cu cât în dosarul nr- partea vătămată s-a opus efectuării unui raport de expertiză grafoscopică.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petentele și solicitând casarea sentinței penale nr. 440/2008 a Judecătoriei Sibiu și pe fond a se avea în vedere concluziile depuse în scris la dosar.
La filele 5-8 dosar, au fost depuse două memorii ( precum și copia xerox a unei scrisori și a plicului care era adresată lui ) prin care în principal se solicita ca persoanele împotriva cărora au făcut plângere să fie sancționate penal pentru faptele de amenințare proferate la adresa recurentelor.
Prin decizia penală nr. 229/6.10.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, s-au respins recursurile formulate de către petentele și, ambele domiciliate în, jud. împotriva sentinței penale nr.440/18.08.2008 a Judecătoriei Sibiu pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. au fost obligate recurentele și prin reprezentant legal să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Instanța de fond și procurorul au reținut în mod corect că probele cauzei nu pot dovedi săvârșirea infracțiunii de furt a telefonului recurentei de către, și, întrucât nu există nici un indiciu în acest sens, simplele afirmații ale recurentelor nefiind suficiente pentru a proba săvârșirea acestei fapte.
De altfel, nici nu a fost criticat acest aspect, în memoriile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de amenințare de către, și, procurorul și instanța de fond au reținut în mod întemeiat că infracțiunea de amenințare prev. de art. 193.Cod Penal, este absorbită în conținutul infracțiunii complexe de șantaj prev. de art. 194.Cod Penal și sub acest aspect, s-a pronunțat soluția de neîncepere a urmăriri penale în cauză, întrucât autorii șantajului nu sunt cei chemați în judecată de recurente.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond și procurorul au avut în vederea faptul că aceste scrisori au fost primite numai de recurenta parte vătămată sau au fost găsite în curtea în care familia locuiește, precum și împrejurarea de luat în seamă că raportul de constatare a stabilit că aceste scrisori au fost scrise de către petenta recurentă.
Așa fiind, soluția privitoare la infracțiunile reclamate este legală și temeinică și a fost menținută; în ceea ce privește capătul de cerere referitor la disjungerea nelegală a cauzei privind cercetarea separată a faptei de șantaj comisă de, în mod corect instanța de fond a motivat că este inadmisibilă, întrucât o astfel de plângere nu poate fi avută în vedere pe calea plângerii împotriva actelor procurorului conform art. 2781.
C.P.P.Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs petenta, invocând comiterea de către intimați a infracțiunii de fals.
În fața instanței de recurs, petenta a declarat că înțelege să își retragă recursul.
În consecință, Curtea va lua act de manifestarea de voință a petentei, fiind în imposibilitate de a analiza chiar admisibilitatea căii de atac.
În temeiul art. 192 alin.2 CPP, va fi obligată recurenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că, în baza art. 385/4 CPP rap. la art. 369 CPP, petenta recurentă și-a retras recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 229/6.10.2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă pe petenta recurentă să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11. 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. /5.12. 2008
,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Stanca Ioana Marcu
