Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 65/ Dosar nr-
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petenții, - și - împotriva rezoluției procurorului din 18.02.2008 dată în dosarul nr 556/, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV din 02.02.2008 pronunțată în dosarul nr 225/II/2/2008.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 09.06.2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 11.06.2008, când,
CURTEA
Asupra plângerii de față;
Pornind de la cele inserate în art. 278/1 Cod procedură penală, potrivit cărora persoana vătămată căreia i s-a respins plângerea de către procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat soluția ce a nemulțumit-o are latitudinea de a se adresa instanței căreia i s-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în speță s-a formulat plângere împotriva rezoluției din 02.04.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV prin care s-a menținut rezoluția nr 556/P/2007din 18.02.2008, cu motivația existenței la dosar a unor probe suficiente pentru pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată.
Mai exact, dacă petenții, și - au sesizat organul de urmărire penală în vederea trimiterii în judecată a făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 141 din Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, susținând că acesta a nesocotit drepturile lor de autor prin preluarea în lucrarea intitulată " fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurisprudență" a unor paragrafe sau pagini întregi din lucrarea " Legea evaziunii fiscale. Comentarii și Explicații" publicată de petenți în calitate de coautori, prin rezoluția din 18.02.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitor pe considerentul că cele două lucrări au un conținut diferit, structură proprie și independentă, abordând fenomenul studiat din perspective diferite.
Prin rezoluția din 02.04.2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, apreciind că însușirea ilegitimă a calității de autor devine inexistentă în ipoteza în care ideile unei opere sunt reproduse într-o lucrare cu indicarea sursei de proveniență, servind practic la susținerea ori exprimarea unei noi poziții relative la subiectul abordat, prevalându-se de prerogativa conferită prin dispozițiile art 278/1 Cod procedură penală, a respins plângerea promovată de petenți cu motivația neîntrunirii în speță a elementelor constitutive a elementelor constitutive ale infracțiunii prev de art 141 din Legea nr 8/1996.
Curtea, cercetând cuprinsul pieselor de la dosar, reține următoarele aspecte:
Petenții, coautori ai lucrării intitulată " Legea evaziunii fiscale. Comentarii și Explicații" apărută sub egida "", invocă similaritatea și chiar identitatea unor paragrafe sau pagini întregi din lucrarea de mai sus cu cele ale unei noi apariții editoriale, intitulată " fiscală. Reglementare. Doctrină. Jurisprudență" al cărui autor nu a indicat sursa originală din care s-a inspirat.
Mai mult, petenții susțin că citatele sunt preluate în mod direct și sunt inserate în cuprinsul lucrării făptuitorului fără nici cea mai mică urmă de analiză ori critică, fără ca sursa originală să fie indicată în lista bibliografică.
În replică, făptuitorul arată că textul art. 141 din Lg 8/1996 se raportează la însușirea calității de autor a unei opere ori el niciun moment nu a afirmat că ar fi autorul lucrării publicate sub titlul "Legea evaziunii fiscale. Comentarii și Explicații", iar, mai mult, dacă ar fi intenționat să ascundă apartenența reală a unor citate, atunci nu i-ar fi indicat pe petenți ca și coautori în subsolul paginilor, acolo unde au fost citați. Împrejurarea că în lista surselor bibliografice enumerate la finalul lucrării nu se regăsește și lucrarea menționată de petenți, ar fi în opinia făptuitorului, consecința unei scăpări neintenționate apărute în procesul de tehnoredactare a propriei lucrări, câtă vreme indicarea acestei surse bibliografice s-a făcut prin trimiterea la subsolul paginii.
Lecturând cuprinsul art 141 din Legea 8/1996, Curtea apreciază că textul are în vedere însușirea integrală, fără drept, a calității de autor al unei opere, ceea ce nu s-a susținut de către petenți care invocă doar faptul preluării unor idei din lucrarea ai cărei coautori sunt, preluare de altfel permisivă în condițiile stipulate în cuprinsul art 33 alin 1 lit b și alin 4 din Legea 8/1996.
Prin urmare, legiuitorul sancționează doar însușirea în totalitate a unei opere și nicidecum o ipotetică preluare a unor idei, după cum preluarea devine posibilă cu condiția indicării sursei bibliografice, ceea ce făptuitorul a și făcut.
Împrumutul și nu preluarea totală, necondiționată s-a referit doar la anumite idei, încât opera nou apărută poartă amprenta personalității autorului, inexistând o identitate a conținutului celor două lucrări.
Legea 8/1996 prevede în mod expres faptul că nu pot beneficia de protecția legală a drepturilor de autor ideile, teoriile, conceptele continuate într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere și de exprimare.
Or, făptuitorul nu a reprodus o operă preexistentă, nu și-a însușit paternitatea unei opere străine, preluând doar anumite puncte de vedere doctrinare cu indicarea sursei bibliografice prin trimiterea la subsolul paginii, fapt ce denotă că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, nedovedindu-se voința dirijată către o finalitate interzisă de legea penală.
În consecință, Curtea, făcând aplicațiunea prevederilor art 278/1 pct 8 lit a Cod procedură penală respinge ca nefondată prezenta plângere, menținând rezoluțiile atacate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenții, - și - împotriva rezoluției procurorului din 18.02.2008 dată în dosarul nr. 556/P/2007, confirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV din 2.02.2008 pronunțată în dosarul nr. 225/II/2/2008, pe care o menține.
Obligă fiecare petent la plata către stat a sumei de câte 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petenta - și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. MB/11.06.2008
Dact MB/16.06.2008/2 ex.
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu
