Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
Grefier - - -
SENTINȚA PENALĂ Nr. 65
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței procurorului din data de 06 martie 2008 dată în dosarul nr. 147/II/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, personal, av. pentru persoana cercetată și persoana cercetată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Interpelate părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției nr.193/P/23.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, desființarea rezoluțiilor trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva persoanelor cercetate și. În ceea ce-l privește pe notarul public, acesta a încălcat prevederile art. 50 din Legea 7/1996 și nu a verificat, așa cum era legal, actele pe care le depusese la Biroul de Carte Funciară a Judecătoriei Iași, respectiv sesizarea nr. 106 /16.07.2002, care cuprindea un certificat eliberat de Judecătoria Iași din care rezulta că pe rolul acestei instanțe era înregistrat dosarul -/2002, o cerere de chemare în judecată a familiei și, antecontractul de vânzare cumpărare întocmit la Cabinetul de avocatură la data de 07.12.1997, prin care vânzătorii se angajau să i vândă apartamentul, Contractul de cesiune de creanță nr. 507/22.02.2002, Notificarea av. către familia . Notarul cunoștea situația apartamentului întrucât la data de 17.12.2002 îi înmânase personal o adresă informativă în acest sens și îi solicitase să blocheze vânzarea apartamentului. La data de 24.04.2003 a depus la Biroul de Carte funciară sesizarea nr. 61 unde informa ca pe rolul Judecătoriei Iași se află înregistrat dosarul nr. -/2002, că familia nu este la prima tentativă de a vinde apartamentul și prin care solicita să nu fie intabulat contractul de vânzare cumpărare. Notarul a cunoscut faptul că pentru același apartament fusese încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, care nu a fost desființat nici în ziua de astăzi, dar nu a ținut cont de acest lucru, încălcând disp. art. 50 din Legea 7/1996. Av. s-a folosit de cunoștințele sale juridice și a determinat pe judecătoarea de la Biroul de Carte funciară să dispună în mod netemeinic și nelegal la cererea debitorului, radierea ipotecii înscrisă în registrul de publicitate imobiliară, asupra apartamentului aflat în litigiu. S-a prezentat la Biroul notarial și a solicitat să i se arate documentația care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare, dar a fost refuzat.La parchet nu s-a ținut cont de declarația fam. care a recunoscut că a primita bani și că au predat apartamentul, ulterior procedând din nou la vânzarea acestuia. A solicitat proba cu martori dar nu i- a fost admisă. Rezoluția dată la data de 23.01.2008 de procuror este nelegală întrucât nu a efectuat cercetări în cauză, nu l - a chemat pentru audiere. De 8 ani se luptă pentru dreptate, timp în care atât el cât și soția sa s-au îmbolnăvit. Solicită admiterea plângerii pentru motivele expuse oral și depune concluzii scrise.
Persoana cercetată solicită respingerea plângerii, arătând că activitatea sa s-a limitat la acordarea asistenței juridice în baza contractului încheiat și că nu a participat la încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre părți.
Av. pentru persoana cercetată, arată că plângerea formulată de petent este inadmisibilă deoarece a fost formulată împotriva rezoluției 147/II/2/06.03.2008 dată de prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, dar nu și împotriva rezoluției nr. 193/P/23.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, completările făcute astăzi de petent fiind tardive.
Pe fondul cauzei, plângerea este nefondată, soluția dată de parchet fiind legală și temeinică, contractul de vânzare cumpărare fiind încheiat de notarul cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. Astfel, în contract s-a specificat că părțile au cunoștință de cele două sesizări formulate de petentul la Biroul de Carte funciară, iar cumpărătorii au fost de acord să cumpere imobilul în aceste condiții - Notarul a efectuat verificări și a constatat ca imobilul nu era scos din circuitul civil, nu avea interdicție de înstrăinare, nu era ipotecat, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară, în care sunt consemnate cele două sesizări ale petentului. A fost eliberat un certificat din care rezultă că ipoteca și comandamentul instituite pe apartament fuseseră radiate. În mod legal parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, motiv pentru care solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu poate fi primită excepția de inadmisibilitate a plângerii invocată de persoana cercetată, prin apărător, deoarece conform regulilor procedurale partea nemulțumită de soluție dată de procuror, formulează mai întâi plângere la organul ierarhic superior, care verifică soluția sub toate aspectele și apreciază dacă aceasta este legală și temeinică. Chiar dacă în plângerea formulată petentul a indicat doar rezoluția procurorului general nu înseamnă că nu a formulat plângere și împotriva plângerii inițiale.
Pe fondul cauzei, se reține că între fa. și fam. s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare a unui apartament, fam a adus îmbunătățiri apartamentului, dar, ulterior fam. s-a răzgândit și a vândut imobilul fam.. Este adevărat că fa. a anunțat pe toată lumea că există un litigiu civil cu privire la acel apartament, dar acest fapt nu împiedica vânzarea. Și familia, care a cumpărat apartamentul a aflat de litigiu, dar a fost de acord să cumpere și în aceste condiții, având în vedere că din extrasul de carte funciară rezulta că apartamentul nu este grevat de sarcini. Cauza este de natură civilă și are ca obiect despăgubiri civile. Nu se poate reține în sarcina notarului săvârșirea vreunei infracțiuni. În ceea ce o privește pe av., chiar dacă aceasta ar fi participat la încheierea contractului, nu sunt dovezi că avut vreun fel de influență. pentru aceste motiv solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor date ca legale și temeinice.
Petentul, solicitând cuvântul în replică, arată că știe de la numitul că av. nu a adus la cunoștință notarului adevărul în ceea ce privește litigiu existent asupra apartamentului. Nu se poate reține că notarul și-a făcut doar datoria și că nu a încălcat dispozițiile legale.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față.
La data de 15.04.2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL IAȘI plângerea promovată de petentul, domiciliat în I,-, -.15,. II,.8, împotriva rezoluției nr. 193/P/23.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin Ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a Prim -procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoanele cercetate:
1) - notar public, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal;
2) - avocat în Baroul Iași, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal și art. 292 Cod penal.
În motivarea plângerii sale petentul a susținut că rezoluția și ordonanța pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice și a solicitat desființarea acestora și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva persoanelor cercetate și.
A mai precizat petentul că notarul public a încălcat prevederile art. 50 din Legea nr. 7/1996 și nu a verificat actele ce i-au fost depuse, respectiv cele emise de Biroul de Carte Funciară a Judecătoriei Iași; sesizarea nr. 106 din 16.VII.2002 care cuprindea și un certificat eliberat de Judecătoria Iași și care atesta că pe rolul acestei instanțe se află dosarul nr. -/2002 având ca obiect cererea de chemare în judecată promovată de petenți împotriva soților și; antecontractul de vânzare -cumpărare întocmit la data de 07.12.1997 la Cabinetul de avocatură și prin care pârâții se obligau să le vândă apartamentul; contractul de cesiune de creanță nr. 507/22.02.2007, precum și notificarea adresată familiei prin cabinetul de avocatură.
Petentul a mai arătat că notarul cunoștea situația juridică a apartamentului întrucât personal îi înmânase un memoriu în acest sens și îi solicitase să blocheze vânzarea acelui imobil invocând drept motiv existența antecontractului de vânzare -cumpărare.
A mai relatat petentul că persoana cercetată - avocat a determinat pe judecătoarea de la Biroul de Carte Funciară să dispună, în mod nelegal, radierea ipotecii înscrise în registrul de publicitate imobiliară, asupra apartamentului aflat în litigiu, după care s-a prezentat și la notarul public pe care l-a instigat să încheie contractul de vânzare -cumpărare în favoarea soților și autentificat sub nr. 1413/16.07.2003.
Petentul împreună cu soția achitaseră soților prețul apartamentului încă din data de 07.12.1997 precum și restanțele la utilități, inclusiv împrumutul făcut de aceștia de la numitul, - și garantat cu imobilul în cauză pentru instituirea unei ipoteci.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, reține următoarele: prin rezoluția nr. 193/P/23.01.2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa dispus în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală și art. 38 cu referire la art.45 Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de - notar public - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal și față de - avocat în Baroul Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal și art. 292 Cod penal.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cu privire la numiții, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal și art. 292 Cod penal.
În motivarea acestei rezoluții s-au arătat următoarele: petentul, împreună cu soția au formulat o plângere penală prin care au solicitat cercetarea funcționarilor publici din cadrul Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Iași, a notarului public, a avocatei, precum și a persoanelor titulare din contractul de vânzare -cumpărare nr. 1413/16.07.2003.
Prin Ordonanța nr. 139/P/06.XII.2006 a Par5chetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - și - judecători la Judecătoria Iași și față de și -, grefieri la Judecătoria Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 31.10.1997 soții și au încheiat un antecontract de vânzare -cumpărare, prin care se obligau să vândă cu prioritate petenților și, imobilul situat în I,-, -.13, Sc. C,. 3,. 2.
Printr-un alt înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", întocmit la data de 31.10.1997 se consemnează că petenții și au predat soților și suma de 68.500.000 lei cu titlu de preț al apartamentului, conform antecontractului de vânzare -cumpărare.
Ulterior la data de 16.07.2003 s-a încheiat la Biroul Notarului Public, contractul de vânzare -cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 1413/16.07.2003 și prin care soții și au vândut numiților și apartamentul situat în I,-, cu suma de 280.000.00 lei.
În cuprinsul contractului de vânzare -cumpărare s-a făcut mențiunea că numita a luat cunoștință despre faptul că la Judecătoria Iași - Biroul de Carte Funciară sunt înregistrate două sesizări având numerele 107/2002 și 61/2003 și cu toate acestea a fost de acord cu perfectarea vânzării și cu preluarea tuturor obligațiilor ce decurg din acestea.
S-a mai menționat în cuprinsul rezoluției că de la momentul încheierii actului sub semnătură privată -31.10.1997 și până la încheierea actului autentic de vânzare -cumpărare -16.07.2003, între părți au existat mai multe procese, având ca obiect imobilul în litigiu, în special în perioada 2002 -2003.
În ce privește ipoteca instituită în favoarea creditorului -, asupra aceluiași apartament de către soții și și înregistrată sub nr. 6730/4.12.1996 în Registrul de și, aceasta era radiată la data încheierii contractului autentic de vânzare -cumpărare.
Mai mult, la data încheierii actului autentic s-au făcut verificări, conform Legii nr. 36/1995, constatându-se că imobilul era liber de sarcini conform extrasului de Carte Funciară nr. 6949/12551/2003.
Cele două sesizări înregistrate sub nr. 107/2002 și 61/2003 relevau litigiile existente între părți, respectiv între familiile și; cumpărătorii și deși au luat cunoștință de existența lor și și-au asumat riscul încheierii contractului cu privire la acel apartament.
Aceste sesizări nu constituiau "sarcini asupra imobilului în înțelesul legii civile și nu erau de natură să greveze asupra acestuia.
Sesizările respective nu relevă reaua credință a părților contractante, cu atât mai mult cu cât, la momentul încheierii actului autentic de vânzare -cumpărare, apartamentul se afla în posesia vânzătorilor, dreptul lor de proprietate nefiind restricționat sau îngrădit.
Important de subliniat este și împrejurarea că de la data încheierii înscrisului sub semnătură privată 31.10.1997 și până în anul 2002, reclamanții nu au depus nici un fel de diligențe, în vederea încheierii actului în formă autentică.
Față de cele constatate s-a apreciat că activitatea desfășurată de notarul public, în derularea procedurilor notariale pentru încheierea actului autentic de vânzare -cumpărare nr. 1413/16.07.2003 s-a încadrat în limitele legale, în cauză neexistând fapta incriminată în disp. art. 246 Cod penal.
Și faptele cu privire la care a fost cercetată d-na avocat s-a apreciat că nu există și pe cale de consecință s-a dispus a nu se începe urmărirea penală împotriva celor două persoane cercetate.
În ce privește persoanele cercetate, și s-a dispus disjungerea în baza art. 25 raportat la art. 209 al. 4 Cod procedură penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, plângere care i-a fost respinsă prin Ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
În motivarea ordonanței se subliniază că soluția dispusă în cauză este legală și temeinică și nu se impune a fi infirmată.
Materialul probator administrat relevă că notarul public, cu ocazia autentificării contractului de vânzare -cumpărare nr. 1413/16.07.2003 prin care numiții și au vândut un apartament numiților și, și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiunile de serviciu și a respectat dispozițiile Legii 36/1995 privind activitatea notarială referitoare la identificarea părților, verificarea documentelor privitoare la bunul ce formează obiectul contractului, luarea consimțământului și la semnarea înscrisului.
În momentul încheierii contractului, vânzătorii au prezentat extrasul de Carte Funciară nr. 6949/12551/2003 în care se atestă că imobilul ce formează obiectul tranzacției este liber de sarcini, iar cumpărătorii au declarat că au cunoștință de existența celor două sesizări înregistrate la biroul de Carte Funciară, privitoare la imobil, însă își asumă toate obligațiile și riscurile ce derivă din acele sesizări.
Nu lipsit de importanță este faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare -cumpărare, numita a prezentat notarului public încheierea definitivă și irevocabilă dată de Judecătoria Iași la data de 17.06.2003 în dosarul nr. 1249/2003 și prin care s-a dispus radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului ce urma a fi înstrăinat.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea promovată de petent.
Verificând actele aflate la dosar, Curtea constată că notarul public care a întocmit contractul de vânzare -cumpărare, autentificat prin încheierea nr. 1413/15.07.2003 între vânzătorii în nume propriu și în calitate de mandatară a soțului și cumpărătoarea a respectat dispozițiile Legii 36/1995 privind activitatea notarială, îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, fără intenția de a cauza vătămări intereselor legale ale petentului.
În sarcina persoanei cercetate nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal întrucât latura obiectivă a acestei infracțiuni cere ca funcționarul public, aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință să nu îndeplinească un act, ori să-l îndeplinească în mod defectuos și prin aceasta să cauzeze o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Persoana cercetată și-a respectat obligațiile impuse de Legea 36/1995 privind activitatea notarială, în sensul că la momentul încheierii contractului autentificat sub nr. 1413/15.07.2003 a procedat la identificarea părților, a verificat documentele privitoare la bunul ce forma obiectul contractului, le-a luat consimțământul și în fața sa a avut loc semnarea înscrisului.
Vânzătoarea a prezentat notarului extrasul de Carte Funciară nr. 6949/12551/2003 care atestă că imobilul este liber de sarcini, iar cumpărătoarea a declarat că are cunoștință despre existența celor două sesizări înregistrate la Biroul de carte Funciară al Judecătoriei Iași vizând imobilul ce formează obiectul contractului însă își asumă toate obligațiile și riscurile ce derivă din aceste sesizări.
Tot atunci vânzătoarea a prezentat notarului public încheierea definitivă și irevocabilă dată de Judecătoria Iași la 17.06.2003 în dosarul nr. 1249/2003 și prin care s-a dispus radierea ipotecii înscrise asupra apartamentului ce urma a fi înstrăinat.
Antecontractul de vânzare -cumpărare încheiat de petent cu soții și nu era opozabil terților, el fiind valabil doar între părți și nu a fost de natură a transmite proprietatea.
Acel antecontract făcea dovada faptului că părțile se obligă să încheie în viitor actul în formă autentică - aceasta fiind singura posibilitate recunoscută de lege pentru transmiterea proprietății la bunurile imobile.
Petentul nu a chemat în judecată soții, spre a obține o hotărâre care să țină loc de act de vânzare -cumpărare ci a stat în pasivitate în perioada 31.10.1997 -2002.
Depunerea celor două sesizări de către petent la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Iași nu era de natură a îngrădi ori restricționa dreptul de proprietate al soților, iar acestea nu constituiau "sarcini" asupra imobilului, în înțelesul legii civile.
Certificatul eliberat de Biroul de Carte Funciară atestă că acel imobil este liber de sarcini.
Față de această situație de fapt, Curtea constată că persoana cercetată - notarul public și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de serviciu, iar în sarcina sa nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Așa fiind, nici activitatea de instigare la această faptă, pretins a fi fost comisă de persoana cercetată - avocat, nu există.
Actele premergătoare administrate în cauză nu au evidențiat că d-na avocat ar fi participat la încheierea contractului de vânzare -cumpărare, ea acordând asistență juridică părților în procesele civile aflate pe rol.
Pe cale de consecință, soluția de a nu se începe urmărirea penală împotriva persoanelor cercetate notar și avocat, în baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. "a" Cod procedură penală este legală și temeinică urmând a fi menținută.
În baza art. 2781alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală va fi respinsă plângerea promovată de petentul împotriva rezoluției nr. 193/P/23.01.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin Ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a Prim -procurorului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781alin 8 lit. a Cod procedură penală respinge plângerea promovată de petentul împotriva rezoluției nr.193/P/23.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin Ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoanele cercetate: - notar public, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal și -avocat în Baroul Iași, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal și 292 Cod penal.
Obligă petentul să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare, iar persoanei cercetate suma de 1000 lei cu același titlu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2008.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Tehnored.
10.06.2008
2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 65 Dosar nr-
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 2781alin 8 lit.a respingeC.P.P. plângerea promovată de petentul împotriva rezoluției nr.193/P/23.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin ordonanța nr. 147/II/2/06.03.2008 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoanele cercetate - notar public, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246.penal și -avocat, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 Cod penal, raportat la art. 246. penal și 292 Cod penal.
Obligă petentul să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare, iar persoanei cercetate suma de 1000 lei cu același titlu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 Iunie 2008
Pentru conformitate Grefier |
05 Iunie 2008
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu
