Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 68/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR. 68/P/2008
Ședința publică din 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare cauza penală în primă instanță privind pe petentul, domiciliat în A, str. -, nr. 2. -. B,. 12, jud. A, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, prev. de art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă petentul.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Reprezentantul parchetului arată că nu are alte cereri.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii, menținerea dispoziției de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției de respingere a plângerii. Plângerea petentului este nefondată, este un abuz de drept. Autorul plângerii susține că procurorul șef a săvârșit un abuz constând în aceea că soluția ne neîncepere a urmării penale a fost dispusă de procurorul șef și tot el a soluționat plângerea. Soluția de neîncepere a urmării penale este pronunțată de procuror iar rezoluția de respingere a fost dată de procurorul șef. Pe fond, soluția de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală este legală și nu în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, astfel cum a solicitat petentul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că, prin plângerea înregistrată la instanță, petentul avocat a solicitat a se dispune admiterea plângerii și pronunțarea unei sentințe care să constate neînceperea urmăririi penale împotriva sa în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. Consideră soluția dată de procurorul șef DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea în soluționarea plângerii promovată în baza art. 278 Cod procedură penală împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale din cadrul rechizitoriului nr. 3D/P/2008 ca netemeinică și nelegală raportat la următoarele aspecte:
Arată că este inadmisibil ca împotriva soluției pronunțate de procuror șef în rechizitoriu, tot să soluționeze plângerea promovată în baza art. 278 Cod procedură penală. Consideră că rezoluția este lovită de nulitatea prevăzută de art. 197 Cod procedură penală.
Trimiterea din cadrul dispozitivului rezoluției prin care se constituie drept de plângere în 20 zile în fața Judecătoriei Oradea este eronată deoarece competența de soluționare a plângerii aparține Curții de APEL ORADEA.
Mai arată că potrivit art. 35 alin. 5 Cod procedură penală, competența aparține Curții de Apel Timișoara raportat la faptul că numitul are calitatea de avocat, sens în care instanța superioară în grad culege judecarea cauzei în virtutea calității persoanei.
Conținutul din motivarea rezoluției din data de 16 iunie 2008 dată de procuror șef DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, o consideră totalmente pe lângă obiectul cauzei, și asta ca să nu spună că e - inventată.
Față de petent s-au efectuat acte de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului raportat la aspectul că subsemnatul i-ar fi sugerat lui G să nu declare starea de fapt reală ci să declare ceea ce dorește procurorul, astfel având posibilitatea de a fi cercetat în stare de libertate. Acest aspect a ieșit la iveală când după audierea acestuia în prezența petentului și consemnarea declarației pe formular tipizat, s-a mai procedat la audierea acestuia în prezența unui alt avocat, domnul avocat, în prezența căruia a declarat că i s-a sugerat de către avocat să declare ceea ce este consemnat în declarația inițială, adevărul fiind de fapt altul.
Mai susține că avem de-a face cu același procuror, emițând și rezoluția din rechizitoriu 3D/P/2008 și pe cea din data de 16 iunie 2008.
Mai arată că a fost cercetat pentru respectarea legii, adică în conformitate cu prevederile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul are dreptul să nu facă nici o declarație.
Mai arată petentul că: "Pentru liniștea procuraturii, nu urmărim obținerea achitării în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru a uza de prevederile art. 504 și următoarele Cod procedură penală ci urmărind doar ca în cazierul extins al avocatului să nu apară ceva de genul există faptă penală dar nu se poate dispune începerea urmăririi penale, lipsind etc. deoarece în cauză nu există vreo faptă penală ci doar o grosolană încălcare a prevederilor art. 34 din Legea nr. 51/1995 și ale art. 7 alin. 3, art. 8 alin. 3 din Statutul profesiei."
Prin rechizitoriul nr. 3D/P/2008 al DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, procurorul Gad ispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului - art. 264 alin. 1 Cod penal.
În plângerea formulată prin avocatul ales la 25.05.2008 și înregistrată la DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea la 04.06.2008, petentul critică temeiul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoana sa sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului, întrucât a avut calitatea de avocat ales al învinuitului G - care a fost cercetat și apoi trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri.
Petentul solicită să se constate existența temeiului prevăzut de art. 10 lit. a Cod procedură penală, respectiv că fapta nu există, întrucât în calitatea sa de avocat ales al învinuitului a exercitat un drept procesual, prevăzut de art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, prin care învinuitul are dreptul să nu facă nici o declarație.
Examinând actele de la dosarul cauzei și plângerea petentului, instanța reține următoarele:
La data de 04.03.2008 a fost consemnată pe formularul cu regim special seria A nr. - declarația învinuitului G, dată în prezența apărătorului său, avocat. Din declarația învinuitului rezultă că acesta a recunoscut săvârșirea faptei de cumpărare de droguri pentru consumul propriu de droguri și a relatat împrejurările în care i-a cunoscut pe de la care a cumpărat cocaină, și alte persoane.
La data de 17.03.2008, inculpatul Gad at, în prezența apărătorului ales, avocat, declarația consemnată în formularul cu regim special seria A nr. - și în care a făcut afirmația că: la data de 04.03.2008 i s-a sugerat de către avocatul să nu facă declarații în legătură cu învinuirea ce i-a fost adusă la cunoștință.
Examinând cele două declarații se poate interpreta că inculpatul Gar enunțat la serviciile avocatului pe considerentul că l-ar fi împiedicat să facă declarații complete cu privire la împrejurările în care a cumpărat droguri de la numitul, precum și cu privire la participarea altor persoane.
Gestul avocatului de a-i sugera clientului său și de a-l convinge să nu dea declarații, a fost apreciat de către procuror ca o încercare a avocatului de a zădărnici aflarea adevărului, faptă care se circumscrie în infracțiunea de favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal.
De menționat că practica judiciară în această materie confirmă faptul că avocatul poate fi subiect activ al infracțiunii de favorizarea infractorului, atunci când apărarea și susținerea interesului clientului său contravin intereselor justiției.
În speță, învinuitului Gis -a sugerat de către avocatul său ales, să nu facă declarații deși învinuitul a dorit să facă asemenea declarații.
Rezultă în fapt că în urma reaudierii inculpatului G din data de 17.03.2008, acesta a susținut că numitul în calitate de avocat ales al său, i-ar fi sugerat să facă declarațiile consemnate în data de 4.03.2008. Audiat fiind, numitul a negat cele susținute de inculpatul G, recunoscând că în timpul discuțiilor purtate cu clientul său i-a adus la cunoștință acestuia drepturile și obligațiile procesual penale, împrejurare confirmată și prin declarațiile celor implicați efectuate cu ocazia confruntării ce a avut loc între aceștia în data de 18.03.2008.
Petentul susține în plângere că și-a îndeplinit obligația prevăzută în art. 38 din Legea nr. 51/1995 a profesiei de avocat în calitatea sa de avocat ales al învinuitului G, a exercitat cu diligență și în mod legal atribuțiile ce îi revin în calitate de apărător, nu poate excede scopului procesului penal și principiilor consacrate la cap. I din Cod procedură penală. În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
În condițiile în care învinuitul dorește să facă declarații în fața organului de urmărire penală în legătură cu învinuirea ce i-a fost adusă, apărătorul nu poate să îl împiedice să facă declarații. Dreptul de a nu face nici o declarație aparține în fapt învinuitului și nu constituie un drept sau o atribuție a apărătorului ales.
Intervenția apărătorului ales în declarația dată de clientul său ar putea constitui fapta de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. 1 Cod penal.
Temeiul pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăriri penale față de avocatul, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală, este legal și temeinic în condițiile în care a existat o acțiune a avocatului pentru a-i cere clientului său să nu facă nici o declarație.
Petentul invocă în plângerea sa că s-au încălcat prevederile art. 34, art. 37 alin. 6, art. 38 din Legea nr. 51/1995 și art. 37 alin. 3 și 4 din Statutul profesiei de avocat.
Din examinarea dispozițiilor legale care reglementează statutul profesiei de avocat nu rezultă nici o încălcare a acestora așa cum susține acesta în plângere.
De menționat art. 34 alin (1) Contactul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului; alin (2) In cazul în care clientul se afla în stare de arest sau detentie, administratia locului de arest ori detentie are obligatia de a lua masurile necesare pentru respectarea drepturilor prevazute la alin. (1).
Potrivit art. 37 alin. (6), avocatul nu raspunde penal pentru sustinerile facute oral sau în scris, în forma adecvata si cu respectarea prevederilor alin. (5), în fata instantelor de judecata, a organelor de urmarire penala sau a altor organe administrative de jurisdictie si numai daca aceste sustineri sunt în legatura cu apararea în acea cauza si sunt necesare stabilirii adevarului.
Conform dispozițiilor art. 38, avocatul este dator sa studieze temeinic cauzele care i-au fost încredintate, angajate sau din oficiu, sa se prezinte la fiecare termen la instantele de judecata sau la organele de urmarire penala ori la alte institutii, conform mandatului încredintat, sa manifeste constiinciozitate si probitate profesionala, sa pledeze cu demnitate fata de judecatori si de partile din proces, sa depuna concluzii scrise sau note de sedinta ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanta de judecata dispune în acest sens. Nerespectarea imputabila a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinara.
Susținerile petentului din plângere nu au temei legal așa cum rezultă din examinarea dispozițiilor din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
În mod corect a apreciat procurorul G care a emis rechizitoriul 3D/P/2008 că în sarcina făptuitorului nu se va putea reține în lipsa unor probe pertinente și concludente săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 Cod penal.
Din actele administrate în cauză rezultă că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv elementul material din cadrul laturii obiective, constând în ajutorul dat inculpatului G, fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii în scopul îngreunării sau zădărnicirii urmăririi penale.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale în lipsa unor elemente constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului față de petent este legală și temeinică iar susținerile petentului care solicită o soluție de neîncepere a urmării penale în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru inexistența faptei, nu au temei legal.
Prin reglementarea acestei cauze de stingere a acțiunii penale, legiuitorul a avut în vedere situația în care fapta nu există în materialitatea sa, cu alte cuvinte nu a fost săvârșită o faptă care să fi produs modificări fizice în lumea înconjurătoare, or în cauză a existat o acțiune a avocatului de a-i cere clientului său să nu facă nici o declarație. Când învinuitul dorește să facă declarații în fața organului de urmărire penală în legătură cu fapta de care este învinuit, apărătorul nu poate să-l împiedice să facă declarații. În fapt, dreptul de a nu face nici o declarație aparține învinuitului și nu constituie un drept sau o atribuțiune a apărătorului ales.
În mod legal și motivat prin rezoluția din 16.06.2008 procurorul șef al Serviciului Teritorial Oradeaa respins ca neîntemeiată plângerea petentului.
Analizând plângerea petentului prin prisma actelor de la dosar, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. De menționat că petentul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține plângerea și nu s-au depus alte acte în susținerea ei.
Critica petentului că procurorul șef a dat soluția în rechizitoriu și tot a soluționat plângerea promovată în baza art. 278 Cod procedură penală este greșită întrucât rechizitoriul a fost întocmit de procuror G din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea iar plângerea a fost soluționată de procuror șef al Serviciului Teritorial Oradea -.
Petentul mai invocă faptul că în dispozitivul rezoluției se menționează drept de plângere în 20 zile în fața Judecătoriei Oradea care este eronată deoarece competența de soluționare a plângerii sale aparține Curții de APEL ORADEA. După care arată că în lumina dispozițiilor art. 35 alin. 5 competența aparține Curții de Apel Timișoara, raportat la faptul că are calitatea de avocat -.
Într-adevăr, mențiunea din rezoluția procurorului prin care s-a respins plângerea și care prevede drept de plângere la Judecătoria Oradea este greșită.
Instanța, cu privire la competență, văzând prevederile art. 278 ind. 1, art. 28 ind. 1 pct. b Cod procedură penală, precum și art. 30 Cod procedură penală care prevede că competența după teritoriu este determinată de a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea -, reține că Curtea de APEL ORADEA judecă în primă instanță plângerea.
Un alt aspect invocat de petent este că și-a îndeplinit o obligație legală în calitatea sa de avocat ales, drept procesual prevăzut la art. 70 alin. 2 Cod procedură penală prin care învinuitul are dreptul să nu facă nici o declarație, însă dreptul de a nu face o declarație aparține în fapt învinuitului și nu reprezintă un drept al apărătorului ales.
Față de acestea, plângerea petentului fiind neîntemeiată urmează a fi respinsă în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petentul să plătească statului suma de 50 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 alin.8 lit."a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul, cu domiciliul în A, str. -, nr. 2. -. B,. 12, jud. A, la sediul, și - A,--10, jud., împotriva rezoluției din 16 iunie 2008 emisă în dosarul nr. 9/VIII.1/2008 de procurorul șef al DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea, care a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 3D/P/2008 al Serviciului Teritorial Oradea.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentul lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.: - 14.10.2008
Tehnored. - 2 ex. - 14.10.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela
