Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.7/
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii penale formulată de petentul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva rezoluției procurorului din data de 26 martie 2007 al Parchetului Curții de APEL CONSTANȚA, în dosarul nr.662/P/2006.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2007, fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca apărătorii aleși ai părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04 decembrie 2007, 11 decembrie 2007, 18 decembrie 2007, 27 decembrie 2007, 07 ianuarie 2008, 14 ianuarie 2008, 16 ianuarie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
La data de 10 mai 2007, petentul, a formulat plângere, în temeiul art.2781cod proc.penală, împotriva rezoluției procurorului din 26.03.2007, dată în dosarul penal nr.662/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, față de făptuitorii, și, privind săvârșirea infracțiunii prev.de art.247 cod penal.
Competența de judecată în primă instanță a Curții de Apel este atrasă de calitatea făptuitorilor și, lucrători de poliție, cu gradul profesional decomisar, potrivit dispozițiilor art.27 pct.3 lit.b din legea nr.218/2002, privind Organizarea și Funcționarea Poliției Române, raportat la disp.art.14 alin.2 pct.I lit.f din Legea nr.360/2002, privind Statutul Polițistului, cu aplic.art.35 alin.1 cod procedură penală.
Petentul a parcurs procedura prevăzută de art.275-278 cod proc.penală, coroborat cu art.2781alin.1 cod proc.penală.
Pentru a pronunța prezenta hotărâre, Curtea, potrivit art.2781alin.7 cod proc.penală, a verificat rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul de cercetare penală nr.662/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, la care se află atașată lucrarea nr.89/II/2/2007 a aceleiași unități de Parchet, împreună cu înscrisurile depuse pe timpul soluționării cauzei.
Din materialul probatoriu examinat, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Petentul, persoană având cetățenia albaneză, la data formulării plângerii, ca și în prezent, este arestat preventiv într-o cauză penală aflată în cursul judecății în primă instanță, pe rolul Tribunalului Constanța, Secția penală.
La data de 27.10.2006, petentul a formulat plângere penală, întemeiată pe dispozițiile art.222 cod proc.penală, pe care a adresat-o organului de urmărire penală, în speță, procurorului competent după calitatea făptuitorilor, în care a reclamat faptul că îi sunt îngrădite drepturi specifice, pe criteriul etnic, în mod discriminator.
Astfel, petentul-parte vătămată reclamă în esență, faptul că i se aplică un regim de deținere mai decât cel aplicat arestatului preventiv, și consideră că motivul îl constituie criteriul cetățeniei străine, element apreciat ca având conținut discriminator.
Totodată, petentul-parte vătămată solicită efectuarea urmăririi penale față de conducerea Penitenciarului d e Maximă Siguranță Poarta Albă și față de conducerea Inspectoratului de Poliție al Județului C, privind emiterea de către conducerea Caa dresei nr.S/15309 din 25.07.2005, în care se afirmă că petentul arestat preventiv are intenții de evadare, care a constituit temeiul de fapt al întocmirii procesului verbal prin care arestul preventiv a fost încadrat în categoria"deținut cu grad sporit de risc".
În plus, petentul a reclamat și modul în care se face, în concret, aplicarea regimului penitenciar stabilit anterior prin procesul verbal susmenționat, referindu-se la modalitatea de imobilizare prin încătușare, la prezentarea acestuia în fața instanței și cu ocazia termenului de grefă acordat de instanță.
Prin rezoluția din data de 26.03.2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.247 cod penal, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții, petentul parte vătămată a formulat plângere adresată potrivit art.278 cod proc.penală, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA; această plângere a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr.89/II/2/2007, din 4.05.2007, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Ca urmare a îndeplinirii procedurii prealabile, petentul a sesizat instanța, arătând, în plângerea sa, că, deși este arestat preventiv în aceeași cauză cu un cetățean român, în mod abuziv, ulterior datei de 6.10.2006, după ce a fost transferat din Arestul C, în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, a avut un regim de deținere agravat, ca urmare a stabilirii, pe baza adresei din 25.07.2005 a IPJ, la data de 29.11.2005 și la data de 10.03.2006, a gradului sporit de periculozitate a arestatului preventiv, conform proceselor verbale întocmite în acest sens.
Plângerea este fondată, în parte, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la data de 29.11.2005 și la data de 10.03.2006, comisia legal constituită din cadrul Penitenciarului d e Maximă Siguranță Poarta Albă, a stabilit că arestatul preventiv prezintă un grad sporit de periculozitate, întrucât "are intenție de evadare semnalată de C- Serviciul de Investigații Criminale; nerespectarea regimului armelor și munițiilor", întocmind în acest sens două procese -verbale.
Conform mențiunilor din cele două procese-verbale, coroborate cu susținerile făptuitorului, luarea acestei decizii administrative privind stabilirea gradului de risc al petentului arestat preventiv s-a făcut pe baza adresei nr.S/15309 din 25.07.2005 a Cf ără a se efectua verificări de fapt și fără a se solicita precizări punctuale.
Se poate constata că adresa respectivă, prin modul în care a fost emisă, prin stilul constatator al conținutului, prin caracterul său "secret de serviciu", a convins conducerea administrativă a locului de deținere că cele conținute sunt reale și există impedimente subînțelese la efectuarea de verificări punctuale în vederea confirmării informației, ca efect al contextului obținerii acesteia.
Este evident că această adresă a determinat semnificativ acordarea gradului sporit de periculozitate arestatului preventiv.
Este de asemenea evident că acordarea acestui grad de periculozitate aduce atingere intereselor legale ale persoanei private de libertate, fiind absurdă susținerea potrivit căreia, în acest context, petentul a beneficiat de aceleași condiții de deținere ca și ceilalți arestați preventiv care nu au fost încadrați în acest grad de periculozitate.
Apare de asemenea vădită lipsa de probațiune în ce privește condițiile întocmirii adresei susmenționate, organul de urmărire penală mulțumindu-se la a consemna susținerile făptuitorilor și privind existența informatorului cu nume de cod"" și a notei informative dată de acesta, precum și asupra veridicității și realității informației culese de la informator și transmisă unei alte autorități administrative.
Depunerea la dosarul de cercetare penală a unui proces-verbal de distrugere documente și a copiei unei pagini dintr-o agendă, conținând adnotări cu privire la informatorul "" nu este convingătoare și lămuritoare privind contextul legal și factual care a condus în final la emiterea adresei susmenționate.
Folosirea unor denumiri oficiale de gen"notă informativă" sau"informator" nu face ca cele afirmate să aibă veridicitate sau credibilitate mai mare decât o simplăbârfă, posibil chiar rău intenționată, în absența unor elemente de fapt distincte cu caracter confirmativ.
Este, dealtfel, neclar ce atribuții avea formațiunea de poliție din subordinea C cu denumirea de Serviciul de Investigații Criminale, dacă aceasta era abilitată să desfășoare activități cu caracter informativ și să utilizeze informatori, în ce context legal și sub controlul cărei instituții.
În plus, organul de urmărire penală nu a efectuat personal acte de cercetare penală la locul de deținere, pentru a verifica în ce fel, în mod indirect, emiterea acelei adrese a modificat, în concret regulile deținerii preventive, în ce îl privește pe arestatul preventiv, în raport de alte persoane arestate preventiv care nu au fost încadrate în acest grad de periculozitate.
Din conținutul actelor premergătoare, efectuate în cauză rezultă, în ce îi privește pe făptuitorii, și că faptele acestora au fost săvârșite fără intenție, întrucât au avut convingerea că cele afirmate în adresa primită sunt reale și în mod subsecvent, au avut o conduită adaptată acestei premise.
Această constatare face incidentă dispoziția art.10 lit.d cod proc.penală și constituie un impediment la începerea urmăririi penale față de acești făptuitori, față de care se va menține rezoluția atacată.
În ce privește pe făptuitorii și, apreciem că în cauză nu este incident nici un impediment din cele prevăzute de art.10 cod proc.penală, iar faptele acestora de a-și îndeplini necorespunzător atribuțiile de serviciu, prin emiterea unei adrese către Penitenciarul d e Maximă Siguranță Poarta Albă, fără a verifica în prealabil, afirmațiile conținute, acceptând că, drept urmare, s-ar putea aduce atingere intereselor legale ale arestatului preventiv, pot fi încadrate juridic în dispozițiile art.246 cod penal, în cauză existând indicii temeinice (presupunerea rezonabilă) că făptuitorii au săvârșit această infracțiune.
Se are în vedere și faptul că, așa cum rezultă din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, la data emiterii adresei și la data întocmirii celor două procese-verbale de încadrare în grad de periculozitate, arestatul preventiv nu fusese sancționat disciplinar, iar față de faptele deduse judecății în primă instanță, acesta se bucură de prezumția de nevinovăție.
Ca atare, până la o eventuală condamnare a sa în mod definitiv, arestatul are dreptul să pretindă încadrarea sa în același grad de risc și periculozitate ca și ceilalți arestați preventiv, fără a se ține seama de natura și gravitatea acuzațiilor aduse, ci doar în raport de comportarea acestuia pe timpul instrucției penale și a detenției preventive.
Se are în vedere și faptul că, situația petentului, arestat preventiv de circa 4 ani, ce acuză în esență, tratamente discriminatorii și abuzive în legătură cu deținerea sa preventivă, impune o mai atentă verificare a acuzațiilor aduse de acesta, prin lămurirea pe bază de probe a afirmațiilor oficiale făcute cu privire la conduita petentului, afirmații care au condus la înăsprirea regimului de deținere.
În caz contrar, hotărârea de față s-ar baza în esență doar pe afirmațiile nedovedite ale unora dintre făptuitori, încălcându-se astfel dreptul petentului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 al.1 din CEDO și în special la dreptul de egalitate asupra probatoriilor, prev.de art.6 al.3 lit.d din CEDO, în condițiile în care procedura administrativă a stabilirii gradului de periculozitate, ca urmare a efectelor ce pot fi produse și a constatărilor menționate în cele două procese verbale, poate fi asimilată cu o procedură acuzatorială în materie penală, conform practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Ca atare, pentru considerentele ce preced, Curtea va admite, în parte, plângerea petentului, desființând în parte rezoluția atacată, numai în ce privește pe făptuitorii și, menținând în rest rezoluția.
Se va dispune trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și, privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.246 cod penal, urmând a se constata următoarele fapte și împrejurări:
-dacă informatorul"" a existat în realitate și care este identitatea acestuia;
-dacă cele menționate în adresa nr.S/15309/ din 25.07.2005 pot fi dovedite cu alte probe decât înscrisurile depuse la dosar;
-Dacă Serviciul de Investigații Criminale avea în competență și în lucru vreo cauză penală privind pe numitul;
-dacă Serviciul de Investigații Criminale era abilitat în mod legal să folosească colaboratori sau investigatori sub acoperire și respectiv dacă informatorul "" făcea parte din aceste categorii;
-care este cadrul legal privind folosirea, evidența și valorificarea informațiilor provenind din surse de acest gen;
-Dacă făptuitorii și au primit sau solicitat detalii privind" intenția de evadare" menționată în adresă;
-dacă, la locul de deținere, arestatul preventiv a beneficiat de un regim de deținere diferit de cel de care ar fi beneficiat în cazul în care conducerea penitenciarului nu ar fi primit acea adresă;
-dacă intenția de evadare este reală;
-orice alte elemente de fapt relevante.
Pentru constatarea acestora se vor administra următoarele probe:
-audierea făptuitorilor
-audierea numitului
-audierea informatorului""
-solicitarea actelor normative și a ordinelor cu caracter intern ce reglementează funcționarea Serviciului de Investigații Criminale;
-efectuarea de verificări de detaliu în cadrul locului de deținere.
-Orice alte probe ce apar ca utile, și concludente.
Se va aplica în mod corespunzător disp.art.193 cod proc.penală, rap.la art.274 cod procedură civilă, petentul căzând în pretenții față de intimații făptuitori și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art.2781alin.8 lit.b, cod procedură penală:
"Admite, în parte, plângerea formulată de petent, fiul lui și, născut la 27.05.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva rezoluției nr.662/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Desființează, în parte, rezoluția atacată, în ce privește pe făptuitorii și.
Dispune trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii și, privind săvârșirea infracț.prev.de art.246 cp, urmând a se constata următoarele fapte și împrejurări:
-dacă informatorul"" a existat în realitate și care este identitatea acestuia;
-dacă cele menționate în adresa nr.S/15309/ din 25.07.2005 pot fi dovedite cu alte probe decât înscrisurile depuse la dosar;
-Dacă Serviciul de Investigații Criminale avea în competență și în lucru vreo cauză penală privind pe numitul;
-dacă Serviciul de Investigații Criminale era abilitat în mod legal să folosească colaboratori sau investigatori sub acoperire și respectiv dacă informatorul "" făcea parte din aceste categorii;
-care este cadrul legal privind folosirea, evidența și valorificarea informațiilor provenind din surse de acest gen.
-Dacă făptuitorii și au primit sau solicitat detalii privind" intenția de evadare" menționată în adresa semnată de aceștia.
-Dacă, în locul de deținere, arestatul preventiv a beneficiat de un regim de deținere diferit de cel de care ar fi beneficiat dacă conducerea penitenciarului nu ar fi primit adresa emisă de făptuitorii și.
-dacă intenția de evadare este reală.
-orice alte elemente de fapt sau împrejurări ce apar ca necesare.
Pentru constatarea acestora se vor administra următoarele probe:
-audierea făptuitorilor
-audierea numitului
-audierea informatorului""
-solicitarea actelor normative și a ordinelor cu caracter intern ce reglementează funcționarea Serviciului de Investigații Criminale.
-efectuarea de verificări de detaliu în cadrul locului de deținere, respectiv verificarea dosarului de penitenciar al arestatului preventiv, verificări de fapt privind condițiile de deținere.
-orice alte probe ce apar ca utile, pertinente sau concludente.
În temeiul art.2781alin.8 lit,a cod procedură penală:
Respinge, în rest, plângerea.
Menține rezoluția atacată în ce privește pe făptuitorii,.
În temeiul art.193 cod proc.penală, art.274 pr.civ.-
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de făpt. și în sumă de, respectiv 500- 1000 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16.01.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
red.hot.jud.-
tehnored.gref.
ex.3 /25.03.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure
