Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 7/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 7/
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea plângerii formulată de petenta împotriva Rezoluției nr. 44 /P/2009 din 05.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
La apelul nominal a răspuns petenta, personal și asistată de apărător ales av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Pentru petentă, av. solicită admiterea plângerii formulată de petentă motivat de faptul că, la dosar există un raport de expertiză criminalistică întocmit de expertul G care concluzionează că semnăturile de pe procura specială cu nr. 204/ 2007, de pe promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr.207/2007 și de pe încheierea de rectificare nr. 453/2007, toate autentificate la Biroul Notarului " și Asociații" nu au fost realizate de fiind contrafăcute prin imitație liberă.
Cu toate acestea, instituția Parchetului a concluzionat în mod netemeinic și nelegal că, în cauză se impune neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei făptuitori deși probele de vinovăție împotriva acestora erau evidente. Mai mult, reprezentantul Parchetului nu a făcut o încadrare juridică a faptelor comise și nu s-a pronunțat cu privire la toate infracțiunile comise de cei trei făptuitori.
În aceste condiții potrivit art. 2788lit. b pr.pen. solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 44/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva celor trei făptuitori.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petentă. Având în vedere caracterul legal al rezoluției 44/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, respectiv a rezoluției de respingere a plângerii 717/II/2/2009 consideră că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat susținerile petentei din plângerea formulată, având în vedere declarațiile pe care partea vătămată le-a dat fiind audiată de procuror, ocazie cu care a susținut că nu știe ce a semnat și că notarul nu i-a citit actele înainte să le semneze, declarație care nu se coroborează cu ale martorilor și - copiii persoanei vătămate care atestă faptul că actul autentificat cu nr. 207 din 10.01.2007 a fost semnat în prezența lor de către persoana vătămată după ce notarul a citit conținutul actului. Declarația martorei atestă faptul că de fiecare dată persoana vătămată a semnat personal toate înscrisurile întocmite la Biroul Notarului Public "" cu privire la imobilul în discuție.
De asemenea, făptuitorul și notarul au confirmat susținerile petentei arătând că aceasta a semnat personal actele întocmite cu privire la imobil.
Expertiza care a fost astăzi invocată face trimitere doar la actele autentificate 24, 207 și 453 și nu la actul 8444/2004 și trebuie avut în vedere că faptul că ea are un caracter extrajudiciar.
De asemenea, partea vătămată nu a susținut niciodată că a fost prejudiciată și că și-a primit întreaga suma de bani pe imobilul în privința căreia a promis că-l vinde.
Având în vedere aceste considerente, în măsura în care organul de urmărire penală a stabilit încadrarea juridică conform faptelor care au fost sesizate de persoana vătămată, solicită respingerea plângerii.
În ultimul cuvânt, petenta arată că din anul 1999 are numai acte false - ceea ce a făcut domnul. Totul este fals întrucât semnăturile nu sunt reale și nu îi aparțin, iar la martorii asistenți există semnăturile copiilor săi. S-a făcut o expertiză judiciară de către un expert criminalist care a arătat că semnăturile de pe acte nu au fost realizate de ea. A luat toate acte la mână și chiar dacă este o femeie simplă a văzut că totul este fals, lucru care se poate observa și cu ochiul liber. Totodată deținând acte în original, le prezintă instanței în susținere. S-a spus că ar fi făcut o procură prin care ea si soțul său ar fi împuternicit-o pe care este soacra lui, să îi reprezinte pentru obținerea documentației cadastrale necesare partajării imobilului proprietatea ei și a soțului - fals. Nu are nicio legătură casa. Casa nu se putea vinde timp de 10 ani. Dacă ar fi înstrăinat-o trebuia să-i plătească de trei ori prețul, iar dacă o înstrăina pierdea casa.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, rezultă următoarele:
Prin rezoluția nr. 44/P/2009 din 05.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal iar pentru făptuitorii și pentru infracțiunile prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Pentru a fi dispus astfel, organul care a efectuat verificările urmare a plângerii a reținut următoarele:
Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva notarului din B, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal și față de făptuitorii și, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 Cod penal și uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal.
În plângerea sa, persoana vătămată a precizat că i s-a falsificat semnătura pe procura autentificată sub nr. 204 din 10.01.2007 la notarul din B, afirmând că nu a întocmit niciodată o astfel de procură.
De asemenea, persoana vătămată a arătat în plângere că i s-a falsificat semnătura pe promisiunea de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10.01.2007 la același notar precum și pe contractul de partaj voluntar autentificat la același notar sub nr. 1832 din 22.02.2007.
Cu ocazia audierii în cauză, persoana vătămată a afirmat că pe lângă înscrisurile menționate mai sus i s-a falsificat semnătura și pe actul autentificat la același notar sub nr. 453 din 10.01.2007. Tot cu ocazia audierii persoana vătămată a afirmat că acele semnături de pe actele menționate nu-i aparțin și că dovedește acest lucru cu o expertiză extrajudiciară depusă la dosar odată cu audierea sa.
Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a stabilit că în anul 1999, persoana vătămată și soțul acesteia i locuiau la apartamentul de la etajul 1 al imobilului situat în B,-. La apartamentul de la parterul aceluiași imobil locuia făptuitoarea împreună cu fiica ei și soțul acesteia din urmă, făptuitorul. De drept, apartamentul de la parter aparținea lui, mama făptuitoarei.
În anul 1999 între persoana vătămată și soțul acesteia i, pe de o parte și făptuitorul și soția acestuia, pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată la Baroul Notarului din B, sub nr. 7561 din 14.09.1999. Potrivit acestui contract, i și se angajau să vândă făptuitorului și soției acestuia, etajul imobilului situat în-. Totodată, prin contract se transfera și dreptul de folosință al terenului aferent locuinței. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare conținea clauze referitoare la transmiterea bunului și plata prețului. Deoarece imobilul avea un anumit regim juridic, fiind sub incidența Legii 112/1995, astfel de locuințe nu puteau fi vândute decât după 10 ani de la data cumpărării de către cel care locuia. În aceste condiții, între părți s-a încheiat această promisiune de vânzare-cumpărare și nu un contract de vânzare-cumpărare, urmând ca acest contract să se încheie ulterior când legea va da posibilitatea vânzătorilor.
Ulterior, promitenții cumpărători au dosit să facă anumite modificări la imobil sau chiar să-l demoleze. De asemenea, în perioada următoare Direcția Serviciilor Publice B, a vândut terenul aferent imobilului. În aceste condiții părțile au încheiat mai multe convenții la notarul, respectiv procuri, o nouă promisiune de vânzare-cumpărare, încheieri de rectificare a unor mențiuni și alte acte care exprimau voința părților. Printre aceste acte se află și cele apreciate de persoana vătămată că ar conține semnătura acesteia falsificată.
Astfel, procura autentificată sub nr. 204 din 10.01.2007 are ca obiect împuternicirea de către și iaf ăptuitoarei să administreze apartamentul de la etajul 1 al imobilului sau să obțină avizele necesare pentru demolarea construcției.
Tot la data de 10.01.2007 s-a încheiat la același notar o nouă promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, de data aceasta având ca promitenți-vânzători pe i și și ca promitent -cumpărător pe. Prin aceeași convenție, i și, pe de o parte și pe de altă parte, au convenit să rezilieze orice convenție anterioară privind acel imobil. În această promisiune se prevedea că vânzarea-cumpărarea se va perfecta la data de 08.09.2009.
Prin actul înregistrat sub nr. 453 din 10.01.2007 se făcea o rectificare a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceleași părți cu privire la același imobil autentificat sub nr. 8444 din 23.07.2004 la același notar. Încheierea era solicitată de consilierul juridic al Direcției Serviciilor Publice B și se referea la rectificare termenului de 10 ani prevăzut de art. 9 din Legea 112/1995, termen în care se putea vinde imobilul.
Din actele premergătoare aflate la dosar au rezultat unele contradicții între declarațiile persoanei vătămate și celelalte probe administrate în cauză dar a rezultat și faptul că unele susțineri ale persoanei vătămate nu au fost confirmate de probele administrate.
Fiind audiată de procuror cu privire la actele semnate la notarul, persoana vătămată a afirmat că nu a citit actele înainte să le semneze și nici nu a cerut să i se citească de către notar aceste acte.
Fiind întrebată de ce a semnat totuși în aceste împrejurări, persoana vătămată s-a limitat să spună "că nu a știut ce semnează".
Cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 207 din 10.01.2007, din analiza acestui act s-a constatat că s-a încheiat în prezența martorilor și (fostă ), copiii persoanei vătămate. Fiind audiați acești doi martori asistenți, au recunoscut că persoana vătămată a semnat actul în prezența lor și a notarului după ce notarul le-a citit actul. Astfel, susținerile persoanei vătămate că semnătura pe acel act nu i-ar aparține, nu a fost confirmată de probele administrate.
Totodată, din actele premergătoare aflate la dosar s-a stabilit că în ziua de 10.01.2007, persoana vătămată a semnat mai multe acte la biroul aceluiași notar, cum ar fi cele autentificate sub numerele 204, 453 și 208. În aceste condiții, persoana vătămată a apreciat că semnătura nu-i aparține doar pe înscrisurile autentificate sub nr. 207, 204 și 453 din 10.01.2007, fără să facă nicio precizare la înscrisul autentificat sub nr. 208 din aceeași zi. Astfel, sunt îndoieli cu privire la veridicitatea aspectelor sesizate de persoana vătămată.
În cauză au fost audiați și, care au declarat că persoana vătămată a semnat de fiecare dată personal înscrisurile care s-au întocmit la biroul notarului, cu privire la acel imobil.
Fiind audiați, și (copiii persoanei vătămate) cu privire la celelalte acte întocmite în ziua de 10.01.2007, aceștia au declarat că ei au fost prezenți în biroul notarului doar când persoana vătămată a semnat înscrisul autentificat sub nr. 207 (promisiunea de vânzare-cumpărare) iar ulterior, ei au rămas pe holul biroului notarial și nu cunosc amănunte despre ce a mai făcut mama lor în biroul notarului. Astfel, cei doi martori nu au putut să dea relații decât despre actul autentificat sub nr. 207 din 10.01.2007.
În cauză a fost audiat notarul care a declarat că persoana vătămată a semnat personal, în prezența sa, toate actele întocmite la biroul său și că semnătura persoanei vătămate a fost luată după ce în prealabil i s-a citit conținutul tuturor actelor.
Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior din cadrul aceluiași parchet.
Prin rezoluția nr. 717/II/2/2009 din 08.07.2009 procurorul general examinând plângerea a dispus respingerea acesteia ca fiind nefondată.
În motivarea rezoluției s-a reținut că rezoluția atacată este temeinică și legală că susținerile petentei nu se confirmă, iar cu privire la expertiza invocată aceasta nu poate fi luată în considerare fiind o expertiză extrajudiciară.
Împotriva rezoluției nr.44/P/2009 din 05.05.2009 petenta a formulat plângere la instanța competentă.
Prin plângerea introductivă petenta susține că în rezolvarea acțiunii patrimoniale necontencioase cu soțul său (vânzare imobil) înscrisurile ce s-au efectuat prin intermediul notarului public, făptuitorul (procura specială nr. 204/2007, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare nr. 207/2007, încheiere de rectificare nr. 453/2007) semnăturile depuse nu au fost realizate de petentă și că acestea au fost contrafăcute prin imitație liberă.
S-a invocat de către petentă expertiza extrajudiciară pe care a instrumentat-o un expert criminalist la cererea acesteia și care concluzionează că semnăturile de pe acte nu-i aparțin acesteia.
S-a solicitat ca judecându-se plângerea să se desființeze rezoluția atacată și să se trimită cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Instanța având în vedere dispozițiile art. 2781alin.7 pr.pen. urmează ca în soluționarea plângerii să se verifice rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosar.
Din verificarea rezoluției atacate și a rezoluției dată de procurorul ierarhic superior (procurorul general al aceluiași parchet) ca și a întregului material probator se constată că rezoluția nr. 44/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI este temeinică și legală.
Din declarația dată de petentă în fața procurorului se susține că aceasta a semnat dar nu știe ce a semnat și că notarul nu i-ar fi citit actele înainte de a le semna.
Declarația petentei nu este confirmată și intră în contradicție cu declarațiile martorilor și copiii acesteia, care susțin contrariul și anume, că actul autentificat sub nr. 207/10.01.2007 a fost semnat de aceasta în prezența lor după ce făptuitorul -notar a citit conținutul înscrisului.
De asemenea și din declarația martorei rezultă că petenta de fiecare dată a semnat personal toate înscrisurile întocmite de Broul Notarial Public "" înscrisuri ce vizau imobilul în discuție.
Petenta, în vederea susținerilor sale invocă o expertiză extrajudiciară pe care personal a solicitat-o și care se referă la unele înscrisuri ca fiind false expertiză ce nu poate fi analizată în contextul probator general, de altfel ca și expertiza ca drept răspuns la expertiza petentei pe care a solicitat-o în mod particular și făptuitorul, ce au dovedit contrariul față de cele menționate în expertiza petentei, deoarece ambele expertize nu au fost instrumentate sub directa supraveghere a organului investit cu cercetarea sesizării formulate de petentă.
Din dosar se constată de asemenea că nu sunt dovezi cum că martorii ce au fost audiați de procuror ar fi declarat mincinos cu privire la cele susținute dar și faptul că petenta nu a arătat niciodată că ar fi fost prejudiciată în privința imobilului supus vânzării ci dimpotrivă a precizat că și-a primit întreaga sumă de bani pe imobilul pe care a promis că-l va vinde.
Rezultă așadar, din analiza întregului ansamblu probator că cele susținute de petentă nu se confirmă.
Față de acestea, în baza art. 2781alin.8 lit. a pr.pen. urmează să se respingă plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției date de Parchet ca nefondată, rezoluție ce se va menține.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. urmează să fie obligată petenta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta (domiciliată în B,-) împotriva Rezoluției nr. 44 /P/2009 din 05.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă petenta la 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petenta
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte,
Grefier,
Red. -
CT/2 ex.
28.01.2010
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram
