Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 701/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781.C.P.P. -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ 701
Ședința publică de la 1 iulie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Constantin Iriza George Ciobanu
- - - - vicepreședinte
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de făptuitor împotriva nr. 57 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, prin care s-a soluționat plângerea formulată de petiționara Insolvența 2007 împotriva rezoluției nr. 319/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a rezoluției nr. 81/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O l
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului a arătat că făptuitorul - intimat la instanța de fond - nu a depus motive scrise de recurs dar probabil că acestea sunt identice cu cele ale Parchetului, motiv pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței și pe fond respingerea plângerii formulată de petiționară.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Constată că, prin nr. nr. 57 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- s-a dispus, în temeiul art 2781alin 8 lit b C.P.P. admiterea plângerii formulate de petiționara persoană vătămată INSOLVENȚA 2007 C, cu sediul în C, Calea B,.3..1,.3, jud.D, desființarea rezoluției nr. 319/P/2008 din 12.01.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și rezoluție nr. 81/II/2/2009 din 24.02.2009 a prim-procurorului aceluiași parchet și trimiterea cauzei procurorului in vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimatul făptuitor, domiciliat în comuna, jud.
In temeiul art. 192 alin 3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat au rămas in sarcina statului.
În fapt prima instanță a reținut următoarele:
La data de 22.08.2008, petiționara INSOLVENȚA 2007 cu sediul în C, jud. D, în calitate de lichidator judiciar al SC SA, desemnat prin sentința comercială nr. 600/C/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a formulat plângere penală împotriva intimatului pentru infracțiunile prev. de art. 147 și art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006, respectiv refuzul predării documentelor și informațiilor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și fapta ascunderii activului debitoarei SC SA.
S-a susținut că, prin sentința comercială nr. 600/C/18.03.2008 a Tribunalului Comercial Clujs -a dispus deschiderea procedurii falimentului, în forma simplificată, față de debitoarea SC SA S, iar potrivit art. 35 din legea insolvenței, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul era obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prev. de art. 28, fostul administrator social al debitoarei, respectiv intimatul, refuzând să respecte aceste dispoziții legale, deși a fost notificat în acest sens iar notificările au fost primite de acesta personal.
S-a mai arătat că, în bilanțul contabil din data de 30.06.2006 ce a fost semnat de numitul ca administrator al debitoarei SC SA, au fost evidențiate active în valoare de 3.182.763 lei pe care acesta nu le-a predat lichidatorului judiciar deși a fost notificat în acest scop, ceea ce echivalează cu ascunderea activelor în scopul sustragerii de la valorificarea în cadrul procedurii de faliment.
In urma cercetărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta constatat că lichidatorul judiciar INSOLVENȚA 2007 C, continuator profesional al SC SRL C, s-a aflat în posesia documentelor prevăzute de Legea nr. 85/2006, a întocmit aceste documente și le-a pus la dispoziția judecătorilor sindici, deci nu rezultă din actele și lucrările dosarului că a existat refuzul administratorului societății ce urmează a fi lichidată de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele și informațiile prev. de art. 28 alin. 1 lit. a - f din actul normativ menționat.
S-a apreciat că nu au fost ascunse în vederea sustragerii de la valorificare activele în valoare de 3.182.763 lei evidențiate în bilanțul contabil de la data de 30.06.2006 al SC SA, organul de urmărire penală concluzionând că pentru a sustrage bunurile de la valorificare, debitorul trebuia să falsifice sau să distrugă evidențele, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin urmare, în baza art. 228 alin. 6.C.P.P. și art. 10 lit. d C.P.P. prin rezoluția nr. 319/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olts -a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală împotriva numitului pentru infracțiunile prev. de art. 143 alin. 2 lit. a și 147 din Legea nr. 85/2006.
Plângerea formulată de petiționară a fost respinsă prin rezoluția nr. 81/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O l
În continuarea procedurii prev. de art. 2781.C.P.P. petiționara s-a adresat cu plângere instanței susținând, în esență, că Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta tras concluzii eronate în sensul că făptuitorul nu a avut cunoștință de obligația depunerii documentelor financiar contabile la dispoziția lichidatorului judiciar, pe motiv că nu ar fi fost notificat decât la adresa fostului sediul social unde nu mai desfășoară activitatea, întrucât din înscrisurile depuse ar rezulta că acesta a fost notificat atât la adresa sediului social cât și la adresa de domiciliu, adrese care au fost primite personal de acesta.
S-a susținut ca fiind eronată și concluzia organului de urmărire penală în sensul că făptuitorul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, cu motivația că ar fi depus acele acte în alte dosare de faliment în cursul anilor 2006 și 2007, întrucât legea stabilește obligația depunerii acestor documente pentru perioade imediat anterioare deschiderii procedurii de insolvență care, în cauza dedusă judecății, s- dispus în luna martie 2008.
A fost invocat și faptul că intimatul a înscris în bilanțul contabil întocmit la data de 30.06.2006 pentru SC SA active în valoare totală de 3.182.763 lei ( RON) iar, fizic, acestea nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar și nici nu s-a justificat situația lor faptică, ceea ce poate reprezenta o dovadă a sustragerii acestora de la valorificare în sensul dispozițiilor art. 143 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
In esență, s-a susținut în plângere că parchetul s-a pronunțat fără să existe dovezi temeinice la dosar privind predarea actelor contabile solicitate, fără a audia persoana vătămată și fără a face o cercetare temeinică a aspectelor invocate de petiționară, rezoluția adoptată având la bază doar o simplă declarație a intimatului.
La rîndul său intimatul a susținut că petiționara se află deja în posesia documentelor financiar contabile despre care a făcut vorbire în plângere, pe care ea însăși le-a depus în alte dosare în anii 2006 și 2007, dovadă fiind sentințele pronunțate în acele cauze și inventarul făcut de aceasta. Mai mult, făptuitorul a arătat că din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc -ta la data de 19.02.2004 rezultă că documentele de evidență a patrimoniului SC SA și bunurile aferente au fost predate unei alte societăți, respectiv SC SRL S, intimatul nemaiavând acces la societate, la inventar și la informații.
Prima instanță, analizând susținerile petiționarei, ale intimatului și actele dosarului de urmărire penală, a constatat că organul de urmărire penală nu a respectat disp. art. 200.C.P.P. ce prevăd obligativitatea strângerii probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la identificarea făptuitorului și la stabilirea răspunderii acestuia pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată, fiind încălcate astfel și disp. art. 1 și art. 3.C.P.P.
Astfel s-a arătat că nu s-a luat declarație reprezentantului legal al petentei INSOLVENȚA 2007 C, pentru clarificarea aspectelor menționate în plângere și pentru indicarea de probatorii ce se impuneau a fi administrate în susținerea acesteia.
Nu a fost audiat reprezentantul legal al SC SRL S pentru a se stabili veridicitatea apărării intimatului în sensul că toate documentele contabile ale SC SA au fost predate acelei firme în calitate de debitor, prin intermediul executorului judecătoresc.
De asemenea, s-a arătat că. în același context, trebuia analizată și susținerea petiționarei referitoare la faptul că actele contabile solicitate se referă la ultimii doi ani de activitate ai SC SA, iar executarea silită de către creditorul SC SRL S s-a realizat la data de 19-20.02.2004, astfel că intimatul nu are justificare pentru refuzul de a preda actele contabile pentru perioada imediat anterioară deschiderii procedurii insolvenței și demonstrează reaua credință a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 187 din Legea 85/2006.
S-a menționat că, în mod eronat organul de urmărire penală a reținut că lichidatorul deținea deja actele financiar contabile solicitate intimatului făptuitor - pe motivul că le-a folosit în dosare comerciale în anii 2006 și 2007 - și că această concluzie este contrară prevederilor legale aplicabile în materie, respectiv dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 85/2006, care stipulează că în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit prevederilor art. 33 alin. 4 sau 6 din lege, debitorul este obligat să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. 1.
Referitor la cealaltă situație descrisă de petiționară în plângere, în sensul că intimatul a ascuns activele în valoare de 3.182.763 lei evidențiate în bilanțul contabil din 2006 și care în prezent nu mai există fizic, prima instanță a reținut că organul de urmărire penală avea obligația să audieze intimatul făptuitor cu privire la această acuzație și să stabilească ce s-a întâmplat cu aceste active iar nu să se limiteze la interpretarea textului de lege, respectiv a art. 143 alin. 2 lit. a din Legea 85/2006, în sensul că sustragerea bunurilor de la valorificare presupune falsificarea sau distrugerea evidențelor debitorului.
Faptul că activele respective nu mai există fizic și că nu sunt puse la dispoziția lichidatorului judiciar și a judecătorului sindic, poate să reprezinte latura materială a infracțiunii de bancrută frauduloasă, prevăzută de textul legal incriminator, de ascundere a activelor în vederea valorificării, aceasta fiind una din modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii, reglementată alături de alte trei modalități, respectiv falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor debitorului.
Față de cele de mai sus s-a concluzionat că cercetarea penală în cauză este incompletă și nu răspunde obiectivelor prev. de art. 200.C.P.P. și scopului procesului penal, motiv pentru care plângerea petiționarei a fost admisă.
Prima instanță a stabilit totodată, în sarcina organului de urmărire penală, administrarea de probe respectiv: audierea reprezentantului petiționarei, audierea făptuitorului, audierea reprezentantului SC SRL pentru a se verifica susținerile făptuitorului, efectuarea de cercetări privind stabilirea existenței sau inexistenței activelor menționate în bilanțul contabil în vederea clarificării patrimoniului SC SA precum și administrarea oricăror altor probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul desfășurării cercetărilor.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și făptuitorul.
Făptuitorul nu a motivat recursul declarat și la termenul de azi, legal citat (citația fiind primită la adresa de domiciliu de către soția sa) nu s-a prezentat pentru susținerea acestuia.
Pe parcursul judecării recursului intimata petiționară nu a trimis un reprezentant legal.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat avocat care a depus delegație la dosar și a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța, constatând însă că delegația apărătorului nu era depusă la dosar la momentul dezbaterilor și că procedura era legal îndeplinită a apreciat că nu se impune amânarea pronunțării.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că probele dispuse a fi efectuate de către prima instanță, se regăsesc deja la dosarul cauzei.
Astfel s-a arătat că, în plângerea depusă la organele de urmărire penală petiționara nu a indicat un reprezentant, că audierea reprezentantului SC SRL este inutilă întrucât din procesul verbal încheieta de executorul judecătoresc -ta la data de 19.02.2004 rezultă deja că documentele de evidență a patrimoniului SC SA și bunurile aferente, au fost deja predate acelei societăți, făptuitorul nemaiavând acces la ele, că reprezentanta petiționarei s-a întâlnit cu făptuitorul dar nu i-a adus la cunoștință notificările și nu i-a pretins documentele și informațiile prev. de art. 28 din legea insolvenței, că actele pretinse erau deja în posesia petiționarei care le-a folosit în alte dosare comerciale.
Referitor la ascunderea de active s-a susținut că făptuitorului trebuie să i se dovedească intenția de a sustrage active deoarece nu există echivalență între înregistrarea activelor și ascunderea în vederea însușirii.
Analizând recursurile formulate pe baza motivelor invocate de Parchet și din oficiu în ceea ce privește recursul făptuitorului, instanța constată că sunt nefondate.
După cum a constatat și prima instanță, organul de urmărire penală a încălcat disp. art. 200.C.P.P. și art. 1 și 3.
C.P.P.superficialitate în desfășurarea cercetărilor, organul de urmărire penală s-a mulțumit să preia în totalitate susținerile făptuitorului fără a proceda la o analiză critică a acestora și, mai ales, fără a le aduce la cunoștința petiționarei pentru ca aceasta, la rândul său, să le poată combate.
Faptul că petiționara nu a indicat un reprezentant în plângerea inițială adresată organelor de urmărire penală nu împiedica cu nimic aceste organe să contacteze petiționara (care de altfel și-a indicat toate datele de contact - sediu, telefon, fax) și să audieze un reprezentant al acesteia pentru lămurirea unor aspecte.
Totodată, pe lângă cele reținute de prima instanță - și pe care instanța de recurs și le însușește în totalitate - este de observat că, deși făptuitorul susține în declarația sa că nu a mai avut acces la documentele societății din anul 2004, după ce acestea au fost ridicate de executorul judecătoresc și predate unui custode, din cuprinsul sentinței comerciale nr. 600/C/18 martie 2008 rezultă că făptuitorul a avut calitatea de reprezentant legal al SC SA în acest proces, ceea ce înseamnă că, de fapt, s-ar fi ocupat de activitatea societății respective și după anul 2004.
Mai mult, această calitate de reprezentant al SC SA apare și în alte sentințe pronunțate în cursul anilor 2006 - 2007.
Organele de urmărire penală trebuiau să analizeze activitatea acelei societăți și să lămurească aceste aspecte, prin audierea numiților și, reprezentanți ai SC SRL, persoane la care făptuitorul face referire în declarația sa și care, susține el, i-ar fi interzis accesul în incinta societății ori la bunurile acesteia.
De precizat și că, conform procesului verbal din 23.02.2004 rezultă că numita, împuternicită fiind de, ridică în numele SC (?!?), de la SC SRL reprezentantă de, 31 de saci sigilați, conținând documentele contabile ale SC SA iar această predare a documentelor a avut loc după data de 19.02.2004 când documentele fuseseră predate către SC.
Rezultă așadar că făptuitorul se află sau ar trebui să se afle în posesia tuturor documentelor contabile ale societății.
Cât privește obligația depunerii actelor prev. de art. 28, susținerea Parchetului în sensul că făptuitorului nu i s-au adus la cunoștință notificările și nu i s-au pretins documentele respective, este eronată.
Obligația depunerii documentelor respective rezultă din dispozitivul sentinței comerciale menționate mai sus și, din moment ce făptuitorul a susținut că este reprezentant al societății intrate în lichidare, este mai mult decât evident că a luat la cunoștință de dispozitivul acelei sentințe.
În plus, petiționara face dovada cu recipisele recomandatelor depuse la dosar (fila 25 verso - 29 verso dosar de urmărire penală) că a solicitat debitoarei punerea la dispoziție a documentelor respective atât la sediul social dar și la domiciliul numitului (fila 30 verso).
Se reține dealtfel că între petiționară și făptuitor a existat și o corespondență pe această temă (filele 84-93), situație în care, cu atât mai mult, trebuiau clarificate acuzele aduse de petiționară.
Totodată, concluzia primei instanțe în sensul că debitorul avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, neavând relevanță că o parte din actele solicitate de lichidatorul judiciar se aflau în alte dosare comerciale care priveau aceleași debitor, este corectă.
Faptul că lichidatorul judiciar s-ar afla deja în posesia unor documente contabile ale societății intrate în lichidare nu îl exonerează pe reprezentantul societății de îndeplinirea obligației impuse de lege și de sentința judecătorească.
de răspundere a reprezentantului societății poate interveni numai dacă se constată imposibilitatea acestuia de a-și îndeplini obligația respectivă ori tocmai acest aspect trebuia lămurit de organele de urmărire penală.
Referitor la activele evidențiate în bilanțul din anul 2006, se constată din nou superficialitatea cu care organul de urmărire penală a tratat acest aspect.
Deși se reține că, în bilanțul contabil de la 30.06.2006 SC SA a înregistrat active în valoare de 3.182.763 lei, se arată că, întrucât nu au fost falsificate evidențele contabile, acestea nu au fost ascunse în vederea sustragerii de la valorificare.
Nu este însă lămurită deloc situația acestor active care, din moment ce au fost înregistrate scriptic trebuiau să existe și fizic.
Așa cum a arătat și instanța de fond, conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 143 al. 2 lit. a din Legea nr. 85/2006 este format din mai multe modalități alternative iar falsificarea, distrugerea sau sustragerea evidențelor contabile este doar una dintre ele, o altă modalitate fiind ascunderea junei părți din activ. Ori această "ascundere" se poate realiza fie prin falsificarea evidențelor contabile - situație în care devine incidentă și această modalitate de comitere a infracțiunii - fie fizic, prin luarea unor bunuri din patrimoniul debitorului și ascunderea lor.
Ori, după cum rezultă din adresa petiționarei aflată la fila 90 și din procesele verbale de la filele 112 - 114, rezultă că, împuternicită fiind de, a ridicat în afară de documentele contabile la care s-a făcut referire la mai sus, și alte bunuri de la SC SRL.
Acele bunuri aparțineau însă SC SA și trebuie lămurită situația lor juridică precum și dacă mai există sau au fost distruse ori înstrăinate.
Față de toate aceste considerente instanța de recurs reține că cercetările efectuate sunt sumare și incomplete iar concluziile organelor de urmărire penală s-au fundamentat numai pe susținerile făptuitorului, fără nici o analiză și apreciere critică.
Recursurile declarate sunt așadar nefondate instanța urmând a le respinge, conform art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de făptuitor împotriva nr. 57 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, prin care s-a soluționat plângerea formulată de petiționara Insolvența 2007 împotriva rezoluției nr. 319/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a rezoluției nr. 81/II/2/2009 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, ca nefondate.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 1 iulie 2009.
- - - - - -
Grefier,
red. jud.
2 ex.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Constantin Iriza George Ciobanu
