Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 749/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.749/
Ședința publică din data de 17 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petent - domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.60 din data de 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției nr.222/P/2006 din data de 27 iulie 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare,se prezintă:
- recurentul petent personal, lipsind apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.128/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- intimatului făptuitor;
- intimatului făptuitor.
Curtea, față de lipsa apărătorului ales al recurentului petent, avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă:
- recurentul petent personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.128/2009, emisă de Baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- intimatului făptuitor;
- intimatului făptuitor.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentului petent, având cuvântul, precizează că petentul a formulat recurs împotriva soluției pronunțată de instanța de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
S-a apreciat de instanța de fond așa cum rezultă din dispozitivul acestei sentințe că, plângerea pe care petentul a formulat-o în anul 2003 și 2004, la organul de poliție din comuna, județul C, ar fi tardiv formulată.
Cu privire la acest aspect, al tardivității, precizează că există Decizia penală nr.318/P/25.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, prin care se face o expunere pe larg, instanța de control judiciar de la acel moment a constatat și a explicat pe larg care ar fi motivele pentru care nu se poate invoca, la fond, tardivitatea formulării plângerii penale împotriva celor doi lucrători de poliție pe care petentul i-a acuzat că nu au efectuat cercetări.
Apreciază că nu a fost respectată această decizie de casare.
Procurorul, având cuvântul, precizează că din punctul său de vedere, sentința atacată este legală și temeinică, solicitând menținerea acesteia ca atare.
În mod corect s-a respins plângerea ca tardiv formulată, cu motivarea reținută.
Apreciază că nu s-au respectat limitele casării, instanța a avut un alt punct de vedere cu privire la această excepție a tardivității.
Urmează ca instanța să aprecieze dacă au fost încălcate limitele deciziei de casare, admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.60/06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 2781 alin. 2 și alin. 8 lit. a cod procedură penală, respingerea, ca tardivă, a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției nr.222/P/2006, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.07.2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția procurorului nr. 222/P/2006, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27 iulie 2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 cod penal, art. 264 cod penal, art. 288 cod penal și art. 292 cod penal, reținându-se, urmare cercetărilor efectuate, că faptele reclamate de în sarcina făptuitorilor nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, în temeiul art. 275-278, la procurorul ierarhic, plângere care, prin rezoluția nr. 431/II/2/2006, emisă la data de 17 octombrie 2006, fost respinsă ca nefondată.
Împotriva soluțiilor procurorilor, petentul, în temeiul art. 2781cod procedură penală, s-a adresat instanței de fond pentru exercitarea controlului judecătoresc.
În cadrul dezbaterilor, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția tardivității formulării plângerii din perspectiva dispozițiilor art. 2781alin. 2 cod procedură penală.
Cu privire la această excepție, instanța constată că este întemeiata, chiar dacă în cauză, prin decizia penală nr. 318/P/25 iunie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, a fost casată sentința penală nr. 54/30 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța tot în sensul respingerii plângerii formulate de petentul ca tardivă, dispunându-se rejudecarea de către aceeași instanță pentru soluționarea fondului, pentru următoarele considerentele:
Legiuitorul român a consacrat, prin instituirea art. 275 cod procedură penală, dreptul generic al oricărei persoane de a face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penala, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, iar în situația în care plângerea vizează actele sau măsurile luate de procuror, această plângere - în termen legal - se adresează prim-procurorului parchetului competent să rezolve plângerea.
În speță, se constată că petentul a formulat o astfel de plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 09 august 2006, plângere care nu a fost soluționată în termenul de 20 zile prevăzut de art. 277 cod procedură penală, ci la data de 17 octombrie 2006
Din coroborarea alin.1 și 2 ale art. 2781cod procedură penală se poate observa că, în situația în care prim procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile instituit în art.277 cod procedură penală, petentul se poate adresa instanței în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile în care trebuia soluționată plângerea de către prim procuror.
Coroborând aceste termene, se constată că plângerea formulată de petentul trebuia soluționată în termen de 20 zile (în intervalul de la 09 august 2006 - 30 august 2006 inclusiv), și de la împlinirea acestui termen începea să curgă termenul de 20 de zile în interiorul căruia petentul se putea adresa instanței și care s-a împlinit la 20 septembrie 2006.
Or, în speță, petentul s-a adresat instanței de judecată abia la 01.11. 2006, depășind cu mult termenul instituit în mod imperativ de lege, termen care nu poate fi considerat un termen de recomandare.
În susținerea opiniei exprimată în aceste considerente, dar și din perspectiva deciziei pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA, care a recomandat soluționarea fondului cauzei, nicidecum analizarea acesteia sub aspectul tardivității plângerii petentului, dând prioritate principiului liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil pentru toți cetățenii, în detrimentul dispozițiilor art. 385 și art. 38518cod procedură penală, s-au formulat următoarele considerente:
Potrivit art. 185 cod procedură penală, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual conform textului menționat, conduce la pierderea acestuia.
Aceasta soluție este în acord și cu jurisprudența Curții Constituționale, care prin nenumărate decizii ( nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, decizia nr. 232 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, decizianr.667din 11.09.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.717 din 23.10.2007, decizianr.780din 20.09.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.717 din 23.10.2007), examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2781alin. 2 cod procedură penală a reținut, pe de o parte, că prevederile legale criticate reprezintă "o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 23 alin. 1 din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor peroanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16".
În plus, s-a arătat că nu există nici o încălcarea a prevederilor constituționale privind dreptul la apărare, a dispozițiilor art. 13 și art. 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv, respectiv interzicerea abuzului de drept, precum și a celor ale art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare naționale competente, împotriva actelor care violează drepturile fundamentale, întrucât dispozițiile art. 2781alin. 2 din Codul d e procedură penală nu împiedică partea interesată să se adreseze în mod efectiv instanței de judecată și să se prevaleze, în fața acesteia, de garanțiile procesuale pe care le presupune dreptul la apărare. Eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care se face referire în motivarea excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii autorilor excepției, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textului de lege criticat și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.
Prin Decizia nr.232/20.03.2007 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 266 din 20.04.2007 s-a constatat că prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate și nu sunt de natură a afectă în vreun fel exercițiul vreunui drept ori a vreunei libertăți. Prin urmare, prin reglementarea legală dedusă controlului nu se aduce atingere dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 și nici art. 53 alin. 1 din legea fundamentală.
Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, curtea a constatat că prevederile art. 2781alin. 2 cod procedură penală nu conțin nici un fel de reglementare care să contravină acestor norme ce vizează înfăptuirea justiției.
În atare situație, o soluție contrară ar da naștere arbitrariului și ar crea premiza ca o persoană care nu a respectat termenul special reglementat de lege pentru formularea plângerii, fie la prim procuror, fie la instanță, să obțină analizarea temeiniciei plângerii sale, deși nu a respectat prevederile legale care îi conferă acest drept.
În acest fel, petentul care își exercită în mod abuziv dreptul la petiție ar fi încurajat la o asemenea conduită și pe viitor, iar dispozițiile care reglementează termenele din art. 278 și art. 2781cod procedură penală ar fi lipsite de finalitate și de eficiență.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins, ca tardivă plângerea petentului împotriva rezoluției nr.222/P/2006, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.07.2006, fiind încălcate dispozițiile art.385 ind.18 cod procedură penală.
În acest sens se relevă că, există Decizia penală nr.318/P/25.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, prin care instanța de control judiciar, de la acel moment, a constatat și a explicat pe larg care ar fi motivele pentru care nu se poate invoca, la fond, tardivitatea formulării plângerii penale împotriva celor doi lucrători de poliție pe care petentul i-a acuzat că nu au efectuat cercetări.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
Conform art.385 ind.18 cod procedură penală, instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului.
Prin sentința penală nr.54/30.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.2282/2006, s-a respins, ca tardivă, a plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției nr.222/P/2006, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.07.2006.
Prin decizia penală nr.318/P/25.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a admis recursul formulat de petentul, s-a casat sentința penală nr.54/30.01.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr.2282/2006 și s-a dispus rejudecarea cauzei de aceiași instanță, în vederea soluționării fondului cauzei.
Această decizie este, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, respectiv art.385 ind.18 cod procedură penală, obligatorie pentru instanța de rejudecare, în speță pentru Tribunalul Constanța, care era obligat să soluționeze, pe fond plângerea.
Față de soluția primei instanțe, de respingere, ca tardiv formulată, a aceleiași plângeri, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.38518cod procedură penală, instanța de fond fiind obligată să se pronunțe pe fondul plângerii, criticile formulate fiind astfel întemeiate.
În consecință, Curtea, în baza art.38515alin.1 pct.2 lit. c cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul petent, va casa sentința penală nr.60/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și va dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în vederea soluționării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515alin.1 pct.2 lit. c cod procedură penală,
Admite recursul formulat de recurentul petent domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.60 din data de 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
Casează, sentința penală nr.60/06.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în vederea soluționării fondului.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond:
Tehnored.dec.jud.: -/2 ex./7.01.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria
