Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 76/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 76/2009
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta împotriva rezoluției din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosarul penal nr. 218/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA menținută prin rezoluția din 9 februarie 2009 Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 137/II/2/2009.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 19 mai 2009, prin care la cererea petentei s-a dispus amânarea pronunțării la acest termen pentru a formula concluzii scrise, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
Constată că prin plângerea formulată de petenta s-a solicitat desființarea rezoluției din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosarul penal nr. 218/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA menținută prin rezoluția din 9.02.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei soluții de condamnare a intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246, 272, 289, 290, 291, 292 rap. La art. 19, 33 și 41 Cod penal.
Prin precizarea plângerii formulată la data de 18.02.2009 (fila 14) petenta arată că faptele av. se încadrează și în prevederile art. 258 Cod penal raportat la art. 19, 33 și 41 Cod penal așa cum a fost modificat prin Legea nr. 58/2008.
În motivarea plângerii petenta arată că la data de 24.05.2007 l-a angajat pe av. căruia i-a achitat onorariul integral, anticipat conform chitanței seria - - nr. -, punându-i la dispoziție un număr foarte mare de înscrisuri relevante, în scopul de a le folosi în susținerea cauzei în instanță.
La data de 28 mai 2007 fost expediată prin poștă cererea de deschidere a acțiunii civile ce s devenit ulterior dosarul - al Tribunalului Sibiu. Conform raportului de expertiză criminalistică nr. 258/12.12.2008, semnătura de pe acest înscris a fost declarată falsă, responsabilitatea revenind în exclusivitate avocatului.
Apărătorul nu s-a prezentat la termenul din 13.06.2007 iar la termenul din 27.06.2007 s-a pus în discuție suspendarea cauzei, instanța având în vedere două înscrisuri, o plângere penală și un denunț, pe care petenta personal le-a pus la dispoziția avocatului. Același raport de expertiză stabilește faptul că și semnătura de pe cererea de suspendare este un fals.
Petenta consideră că avocatul a săvârșit infracțiunea de fals prevăzută de art. 290, 291 și art. 292 rap. La art. 41 Cod penal, executând în fals semnături pe actele depuse la dosar.
Așa cum rezultă din încheierile din 24.07.2007 și 24.10.2007 avocatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru a susține interesele clientei sale, fapta reprezentând un abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 și art. 247 Cod penal.
Având în vedere că avocatul nu i-a prezentat adevărul cu privire la evoluția cauzei, a ascuns și denaturat adevărul în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust iar petentei i-a provocat atât o pagubă materială în cuantum de 10.000 RON și una de natură profesională. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune conform art. 215 Cod penal rap. la art. 41 Cod penal.
În dosarul nr. - au fost cel puțin 7 ședințe de judecată. Se poate ușor concluziona că, în mod sistematic, cu rea intenție, av. nu s-a prezentat niciodată, nu a administrat nici un înscris dintre cele care i-au fost puse la dispoziție de petentă necesare soluționării cauzei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 Cod penal.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate în plângere și în conformitate cu dispozițiile art. 288/1 alin. 7 Cod pr. penală, instanța constată că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția din 28.01.2009 a parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr. 218/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și neînceperea urmăririi penale a aceluiași învinuit sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 291 și 215 alin. 1 și 3 Cod penal.
În considerente, s-a reținut că persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva avocatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 290, 291 si 215 alin. 1 si 3 Cp.
În esență, s-a susținut că 1-a angajat pe avocatul pentru aor eprezenta într-un litigiu de muncă, înregistrat la ribunalul Sibiu (dosar nr. -), falsificându-i semnătura de pe mai multe înscrisuri depuse în cauză și care au avut un rol hotărâtor în pronunțarea unei soluții nefavorabile, suferind un prejudiciu de 7.757,84 lei, reprezentând cheltuielile de judecata la care a fost obligată.
La data de 10.09.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva avocatului pentru comiterea infracțiunii de fals in înscrisuri sub semnătura privata deoarece a semnat in fals mai multe înscrisuri pe care
ulterior le-a depus la dosarul nr. - al Tribunalului Sibiu, respectiv
cererea de chemare in judecata, (fila nr. 4 dosar), cererea de solicitare
suspendării judecații in baza art. 244 pct. 2. (fila 12), si, cererea prin care
era înștiințata instanța ca avocatul i-a comunicat ca nu o va mai reprezenta si de
acordare a unui termen in vederea angajării unui alt avocat (fila 169).
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză s-au reținut următoarele:
La data de 29.05.2007 la ribunalul Sibiua fost înregistrata acțiunea civilă formulată de persoana vătămată - contestatoarea prin care se solicita anularea deciziei privind încetarea contractului individual de muncă cu restabilirea situației anterioare prin reintegrarea acesteia în funcția deținuta anterior, precum și plata drepturilor salariale pe perioada cât a fost încetat contractul de munca până la reintegrare. În derularea contractului de reprezentare, avocatul a semnat cu numele clientei înscrisurile pe care le-a depus la instanță și care se găsesc la filele 4, 12 si 169. Acest lucru a fost stabilit de expert, care în raportul de expertiză criminalistică nr. 258 din 12.12.2008 conchidea că cererea de chemare în judecată și cererea de suspendare a judecății în baza art. 244 pct. 2.c Cod Penal, nu au fost semnate de către numita. În legătură cu semnătura de pe cererea depusă la fila 169, s-a susținut că nu a fost realizata de către titulara, însa nu s-a putut pronunța expertul dacă această semnătură a fost dată pentru text sau a fost mixată, adăugită prin mijloace electrostatice sau electronice de procesare a imaginii, dat fiind faptul că a fost prezentată spre examinare o copie xerox.
Persoana vătămata s-a plâns pentru comiterea de către învinuit a infracțiunilor de fals și uz de fals, respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.
În primul rând, potrivit art. 290 Cp. constituie infracțiunea indicată anterior, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 Cp. adică prin contrafacerea scrierii, subscrierii sau prin alterarea ei în orice mod, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat în vederea producerii unor consecințe juridice. Prin urmare, realizarea conținutului acestei infracțiuni implică atât falsificarea înscrisului cât și folosirea lui. Ca atare, uzul de fals nu există.
În al doilea rând, s-a susținut că învinuitul a comis infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată când a semnat cererea de chemare în judecată și cererea de solicitare a suspendării judecații în baza art. 244 pct. 2.c Cod Penal, prin aceasta denaturând desfășurarea normala a evenimentelor, ori este de observat că tocmai aceste consecințe au fost solicitate de către persoana vătămata a fi produse, respectiv a chema in judecată pe fostul angajator si a se suspenda procesul civil, în acest sens a se vedea e-mailurile acesteia.
În al treilea rând, aceste cereri pot fi depuse în considerarea contractului de asistenta juridica de însuși avocatul părții. Din aceste motive, s-a apreciat că învinuitul nu a acționat cu intenția de a falsifica semnătura contestatoarei pe aceste doua înscrisuri, ci pentru aor eprezenta in acord cu voința sa.
Referitor la cel de-al treilea înscris semnat de către învinuit în numele clientei sale s-a constatat că nici acesta nu a produs consecințe juridice deoarece instanța a acordat un termen pentru care a citat contestatoarea cu mențiunea să comunice dacă înțelege să-si mai susțină contestația și să se prezinte în fața instanței.
Pentru toate cele ce preced s-a apreciat că infracțiunii prevăzută de art. 290 Cp. îi lipsește latura subiectiva - în situația primelor două acte materiale reținute mai sus, iar in cazul celui de-al treilea lipsește latura obiectivă, respectiv producerea unei consecințe juridice.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu sa constatat că actele îndeplinite de avocat în derularea unui contract de asistență juridică nu sunt acte de autoritate publică, iar avocatul nu este investit să îndeplinească un serviciu de interes public, prin urmare acesta nu poate fi subiectul activ al infracțiunii prevăzute de art. 246 Cp. De asemenea, obligațiile ce decurg din contractul de asistenta juridica sunt unele de diligenta, în sensul că avocatul va uza de toate
cunoștințele sale pentru a avea câștiga de cauza. O soluție nefavorabila părții nu
poate fi imputata avocatului, cu atât mai mult, acesta nu poate fi acuzat de înșelăciune.
Ca atare nici în acest caz fapta învinuitului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
Soluția procurorului a fost menținută prin rezoluția din 9.02.2009 din dosarul nr. 137/II/2/2009 adoptată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin respingerea plângerii petentei.
În conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin.7 Cod pr. penală, instanța verifică rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În aplicarea acestor dispoziții legale facem precizarea că instanța poate cenzura soluția procurorului doar cu referire la faptele pentru care s-au efectuat cercetări, nu și cu privire la alte fapte.
Prin plângerea formulată în baza dispozițiilor art. 278/1 Cod pr. penală nu pot fi aduse noi acuzații persoanei față de care s-a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale, verificarea ce o poate efectua instanța limitându-se la infracțiunile care au făcut obiectul cercetării penale.
Aplicând aceste dispoziții prezentei cauze, instanța este legal investită să verifice actele procurorului privind săvârșirea de către intimat a infracțiunilor prevăzute de art. 290.Cod Penal, art. 246.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 215 alin. 3.
Cod PenalCelelalte acuzații aduse intimatului prin plângere, și anume infracțiunile prevăzute de art. 272.Cod Penal, art. 292.Cod Penal și art. 289.Cod Penal, nu pot face obiectul analizei instanței, deoarece nu este legal investită cu soluționarea acestora.
Cu privire la faptele pentru care a fost cercetat intimatul, constatăm că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Conform raportului de expertiză nr. 258/12.12.2008 întocmit de Laboratorul de Expertize Criminalistice C cele trei documente supuse expertizării (cererea de chemare în judecată, cererea de suspendare a judecății și cererea de amânare în vederea angajării de apărător) nu au fost semnate de numita.
Cu toate acestea, împrejurarea că aceste înscrisuri au fost semnate de intimat nu duc la consecința săvârșirii unei fapte penale, atât timp cât chiar petenta recunoaște că l-a mandatat pe intimat să o reprezinte și i-a predat numeroase înscrisuri în acest scop.
Deci nu se poate reține că semnarea cererii de chemare în judecată de către intimatul constituie infracțiunea de fals prevăzută de art. 290 Cod penal, semnătura fiind dată în exercitarea mandatului primit pentru declanșarea acțiunii civile.
Aceeași concluzie se impune în privința cererii de suspendare a cauzei.
în vedere mesajul expediat de petentă către intimat la data de 29.06.2007, în care sugerează chiar renunțarea la proces și declanșarea unuia nou după finalizarea cercetărilor la plângerile pe care le-a depus. Îi cere apoi expres avocatului să găsească o soluție pentru suspendarea procesului "sau să-l facem să dureze cât mai mult".
Răspunzându-i solicitării, la 20.06.2007 intimatul îi comunică faptul că cererea de suspendare s-a respins, că s-au depus noi acte și noul termen de judecată de la data de 24.07.2009. Îi comunică totodată faptul că trebuie să depună anumite înscrisuri însă îi mai lasă în suspans.
Deci, nici cu privire la acest act material nu se poate susține că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 290 Cod penal, cererea de suspendare fiind formulată tot în exercitarea mandatului cu care fusese însărcinat.
Referitor la cel de-al treilea înscris, respectiv cererea de amânare pentru angajarea unui alt apărător, considerăm că și aceasta a vizat protejarea intereselor petente, pentru ca aceasta să beneficieze de un timp suficient pentru a-și angaja un alt avocat, intimatul neacționând nici un moment în detrimentul intereselor petentei.
În mod corect s-a pronunțat procurorul în ce privește infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal, deoarece, în ipoteza în care un înscris falsificat ar fi folosit chiar de autorul falsului, uzul de fals este inclus în conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, și se reține doar infracțiunea prevăzută de art. 290 Cod penal, nu și cea prevăzută de art. 291 Cod penal, cele două infracțiuni neputând exista în concurs.
Nu sunt întrunite condițiile de existență ale infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal.
Pe de o parte, numeroasele amânări ale cauzei au fost solicitate de avocat în baza dorinței clientei sale de a prelungi cât mai mult procesul, iar pe de altă parte, pentru a putea fi subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, făptuitorul trebuie să aibă calitatea de funcționar (art. 246 raportat la art. 258 Cod penal).
Însă, în raport de prevederile art. 147 Cod penal, care definesc noțiunile de funcționar public și funcționar în sensul legii penale, precum și în raport cu prevederile art. 1 din Legea 51/1995, potrivit cărora această profesie este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonomă, avocatul nu are nici calitatea de funcționar public și nici calitatea de funcționar, și în consecință, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6003/12.12.2007.
Din probele dosarului nu rezultă că intimatul i-ar fi ascuns sau ar fi denaturat desfășurarea procesului în scopul obținerii unui folos material, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 Cod penal.
Nemulțumirea petente privitor la modul în care avocatul și-a îndeplinit mandatul, este un aspect care ține de executarea contractului, și nu îmbracă nici un aspect penal.
Menționăm totodată faptul că prin decizia penală nr. 358/3.04.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIAs -a respins recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1194/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr. -.
În concluzie, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod pr. penală, va respinge ca nefondată plângerea petente, cu consecința obligării ei la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției din 28 ianuarie 2009 dispusă în dosar penal nr. 218/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin rezoluția din 9 februarie 2009 Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA dispusă în dosar nr. 137/II/2/2009.
Obligă petenta să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petenta și de la comunicare cu intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE
- - -
GREFIER
- -
Red. COM
Tehnored.LS/2ex/02.07.2009
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian
