Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 772/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.2781Cod pr.penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.772
Ședința publică de la 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - JUDECĂTOR 3: Constantin Mereanu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de petentul G, împotriva sentinței penale nr.80 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe intimații - și .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul petent G, asistat de avocat G, apărător ales, lipsă intimații - și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se că dosarul se află în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul.
Avocat G pentru recurentul petent, dezvoltă oral motivele scrise de recurs depuse la dosar și critică sentința pentru nelegalitate.
În acest sens, invederează instanței că depozițiile martorilor audiați în cauză la organul de urmărire penală sunt subiective, contradicțiile și incertitudinile din probele administrate evidențiind nesinceritatea martorilor - și.
În același sens, susține că denunțul împotriva recurentului s-a făcut pe fondul nemulțumirii vizând asistența medicală, situație relatată în mod constant de cele trei persoane, care au urmărit se pare obținerea de foloase materiale de la recurentul petent, care și-a exercitat în mod corespunzător îndatoririle de serviciu, fără să fi primit vreo sumă de bani.
Referitor la nelegalitatea sentinței, se susține că în fața instanței de fond, pe lângă motivul de nelegalitate a fost invocat și unul de moralitate profesională, constând în aceea că magistratul procuror care a efectuat nemijlocit întreaga urmărire penală și a emis ordonanța nr.1057/P/2006, iar ulterior, după ce instanța a dispus redeschiderea urmăririi penale și completarea acesteia, a ignorat prevederile art.50 Cod pr.penală, în sensul că nu s-a abținut de la instrumentarea cauzei și a emis ordonanța nr.1057/P/2006 din 28 martie 2008.
Cu privire la materialul probator, susține că acesta este incomplet și concluzionează în sensul admiterii recursului și casarea sentinței.
Într- primă teză, solicită admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, în vederea redeschiderii și refacerii urmăririi penale, iar într-o teză subsidiară, solicită de asemenea, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea suplimentării materialului probator și a pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, susținând că sentința este legală și temeinică, ordonanța nr.1057/P/A/2006 din 28 martie 2008 și rezoluția nr.305/6 mai 2008 date de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, sunt legale și temeinice.
Recurentul petent având cuvântul, își însușește concluziile puse de apărător, solicită admiterea recursului, casarea sentinței în sensul motivelor invocate în scris și depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.80 din 25 august 2008, Tribunalul O l t, a respins plângerea formulată de petentul G, împotriva ordonanței nr.1057/PA/2006 din 28 martie 2008 și a rezoluției nr.305/II/2/2008 din 6 mai 2008, emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, ca neîntemeiată și s-a menținut ordonanța ca fiind temeinică și legală.
A fost obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 26 mai 2008, persoana vătămată Gaf ormulat plângere împotriva ordonanței nr.1057/P/2006 din 28 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și a ordonanței nr.305/II/2/2008 din 6 mai 2008, emisă de primul procuror al parchetului pe care le consideră nelegale și netemeinice, fiind urmare a unei greșite aprecieri a materialului probator administrat în cauză.
În motivarea plângerii, s-a arătat că prin ordonanța din 28 martie 2008, după completarea probatoriului dispus prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a adoptat soluția inițială din 20 martie 2008, adică sancționarea învinuitului cu amendă cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei și a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
S-a susținut că probele dosarului analizate logic și fără nuanțe de subiectivism, nu confirmă existența faptei sesizate, iar adevărul a fost denaturat prin declarațiile nesincere ale reclamantei și rudelor sale, însă persoana nu a săvârșit fapta sesizată.
Astfel, mama și tatăl pacientului minor, precum și bunica acestuia au cerut expres externarea sub semnătură pe foaia de observație clinică din data de 17 iulie 2006 și fără nicio justificare obiectivă, nemulțumiți, au părăsit Spitalul S către Spitalul Clinic
S-a mai susținut că există contradicții și incertitudini rezultate din probele administrate, ceea ce demonstrează nesinceritatea martorilor - și, în sensul că inițial au menționat că li s-au pretins sume de bani, însă ulterior au susținut ipoteza acceptării unor sume de bai de către petent.
De asemenea, în ce privește amplasarea în spațiu a cabinetului medical, ținuta vestimentară cu care era îmbrăcat petentul, ora pretinsă a săvârșirii faptei, iar după completarea probelor, martorii audiați, respectiv medicul, asistentele medicale și infirmierele au infirmat cu desăvârșire comiterea faptei de către petent.
În consecință, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea ordonanței și trimiterea cauzei organului de urmărire penală în vederea redeschiderii urmăririi penale, conform art.2781pct.8 lit.b Cod pr.penală, solicitându-se suplimentarea materialului probator cu medicul șef de secție, care se pretinde că a intervenit chirurgical asupra minorului la 17 iulie 2006 și pentru a se furniza date cu privire la metodologia anesteziei și a intervenției chirurgicale propriu-zise, să se depună copia pașaportului numitei - pentru a se vederea dacă era în țară la data și ora pretins săvârșită a faptei și pentru a se cere relații la Spitalul Județean prin Colegiul medicilor și șeful blocului operator cu privire la sistemul de lucru obligatoriu în specialitățile de chirurgie.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral din 10 noiembrie 2006 întocmit de lucrătorul de poliție al municipiului C, s-a luat act de denunțul formulat de -, potrivit căruia la începutul lunii iulie 2006, aceasta a mers la Spitalul S pentru a-și trata copilul, iar medicul ortoped G i-a pretins și primit suma de 200 euro și 500.000 lei pentru aplicarea tratamentului și a atenției cuvenite fiului său.
S-a întocmit referatul din 16 noiembrie 2006 cu propunere de declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru continuarea și definitivarea cercetărilor în legătură cu infracțiunea de luare de mită, cauza fiind înaintată cu adresa nr.A/- din 17 noiembrie 2006.
După efectuarea cercetărilor, s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția din 15 februarie 2007 emisă în dosar nr.1057/PA/2006 împotriva numitului G pentru infracțiunea de luare de mită, prev.de art.254 Cod penal, iar prin ordonanța nr.1057/P/2006 din 20 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru fapta prev.de art.254 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei amendă.
Învinuitul a mai fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului și la restituirea sumei de 200 euro către intimatele - și.
În fapt, s-a reținut că în luna iulie 2006, G, în calitate de medic chirurgie și ortopedie pediatrică din cadrul Spitalului Județean OSa primit și a acceptat fără să refuze suma de 50 euro de la și 150 euro de la - pentru a acorda o mai mare atenție în îngrijirea medicală de specialitate și aplicarea tratamentului corespunzător minorului -, în vârstă de 4 ani, internat cu diagnosticul "fractură de femur drept".
În cauză s-au aplicat dispoz.art.10 lit.1Cod pr.penală, motivat de faptul că din foaia de observație clinică generală a rezultat că învinuitul a efectuat mai multe investigații medicale asupra stării de sănătate a pacientului, cu aplicarea unui tratament medical corespunzător, inclusiv cel cu antibiotice, ceea ce confirmă că minorul a fost îngrijit din punct de vedere medical.
De asemenea, s-a mai reținut că suma de 200 euro nu a fost pretinsă de învinuit, ci numai acceptată, fără a condiționa în vreun fel îndeplinirea actului medical, fapt recunoscut de denunțători în declarație, învinuitul aflându-se la prima abatere, nu are antecedente penale și că suma acceptată este relativ mică.
Împotriva acestei rezoluții petentul Gaf ormulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, iar prin ordonanța nr.425/II/2/2007 din 25 aprilie 2007 a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.
După parcurgerea procedurii prealabile prev.de art.275, 278 Cod pr.penală, petentul G s-a adresat cu plângere instanței de judecată, susținând că adevărul a fost deturnat prin declarațiile nesincere ale reclamantei și rudelor sale și că nu a săvârșit fapta pentru care s-au întreprins cercetările penale.
De asemenea, a arătat că probele administrate sunt incomplete și în contradicție cu dispozițiile art.202 Cod pr.penală, care prevăd că pentru stabilirea vinovăției era necesar a fi strânse probe concludente și pertinente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Prin sentința penală nr.177 din 29 octombrie2007 Tribunalul O l t, în baza art.2781alin.8 lit.b Cod pr.penală, a admis plângerea petentului, a desființat ordonanțele nr.1057/P/2007 din 20 martie 2007 și nr.425/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva numitului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.254 Cod penal și completarea cercetărilor penale.
Împotriva sentinței a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, iar prin decizia penală nr.1046 din 14 decembrie 2007, Curtea de APEL CRAIOVA, a respins ca nefondat recursul declarat.
S-a dispus înaintarea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, în urma respectării îndrumărilor date prin sentința penală susmenționată, prin ordonanța din 1 februarie 2008 s-a dispus redeschiderea urmăririi penale împotriva învinuitului în dosarul nr.1057/PA/2007, urmărirea penală fiind începută la 15 februarie 2007.
În urma verificărilor actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că numitul G, în calitate de medic primar chirurgie pediatrică în cadrul Spitalului de Urgență S, în luna iulie 2006 a primit suma de 50 euro de la și 150 euro de la - oferită de acestea pentru a acorda o mai mare atenție în îngrijirea medicală de specialitate și aplicarea tratamentului corespunzător minorului -, în vârstă de 4 ani, ce a fost internat cu diagnosticul "fractură de femur drept".
Având în vedere că din materialul de urmărire penală administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, -, - și procesele-verbale de confruntare a rezultat că învinuitul Gas ăvârșit infracțiunea prev.de art.254 alin.1 Cod penal, în cauză fiind aplicabile dispoz.art.181Cod penal și art.10 lit.1Cod pr.penală, deoarece potrivit foii de observație clinică generală învinuitul a efectuat mai multe investigații medicale asupra stării de sănătate a pacientului aplicând un tratament medical, inclusiv cel cu antibiotice, ceea ce confirmă că minorul a fost îngrijit din punct de vedere medical.
Sumele de bani oferite din proprie inițiativă, fără ca învinuitul să le pretinsă, sunt relativ mici, învinuitul nu a mai fost condamnat pentru astfel de infracțiuni sau pentru altă infracțiune.
Având în vedere toate aceste considerente, prin ordonanța din 28 martie 2008 pronunțată în dosarul nr.1057/PA/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, în conformitate cu art.11 pct.1 lit.b rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală și cu art.91 Cod penal, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev.de art.254 alin.1 Cod penal și aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 lei.
Conform art.255 alin.5 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să restituie suma de 50 și 150 euro către denunțătorii și -.
A fost obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Și împotriva acestei rezoluții petentul Gaf ormulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, iar prin ordonanța nr.305/II/2/2008 a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.
După parcurgerea procedurii prev.de art.275, 278 Cod pr.penală, persoana vătămată s-a adresat cu plângere instanței de judecată, criticând soluțiile adoptate ca fiind netemeinice și nelegale, susținând că adevărul a fost denaturat prin declarațiile mincinoase ale reclamantei și rudelor sale și că nu a săvârșit fapta pentru care s-au întreprins cercetările penale.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu conform art.38514alin.1 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este fondat și urmează să fie admis.
Recurentul a îndeplinit funcția de medic primar chirurgie și ortopedie pediatrică la Spitalul Județean O S, iar în luna iulie 2006, în această calitate a acceptat suma totală de 200 euro, respectiv 50 euro de la și 150 euro de la -.
Din probele administrate se reține că sumele respective nu au fost pretinse de recurent, fiind date de cei doi intimați în scopul de a acorda o îngrijire medicală mai mare și în vederea aplicării unui tratament corespunzător pentru minorul - în vârstă de 4 ani care fusese internat în secția respectivă cu diagnosticul de "fractură de femur drept".
Din foaia de observație clinică, rezultă că recurentul a efectuat mai multe investigații medicale, privind starea de sănătate a minorului și a aplicat un tratament medical corespunzător, ceea ce demonstrează că pacientul a fost îngrijit în condiții corespunzătoare din punct de vedere medical.
Din considerentele ordonanței nr.305/II/2/2008 din 6 mai 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul O l t, rezultă că din probele administrate în cauză se confirmă săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev.de art.254 Cod penal.
Cu toate acestea, în circumstanțiere s-a apreciat că sumele oferite și respectiv, primite sunt modice, iar recurentul nu a mai săvârșit alte fapte de natură penală, se bucură de o apreciere bună în colectivul unde își desfășoară activitatea, astfel că soluția dispusă de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este legală și temeinică.
Sub aspectul elementului material al infracțiunii de luare de mită, aceasta se poate realiza fie printr- acțiune, fie printr-o inacțiune.
Acțiunea poate consta în pretinderea sau primirea de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin făptuitorului, ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase.
Inacțiunea constă în nerespingerea de către acesta a unei promisiuni.
În aceeași ordine, doctrina și practica judiciară sunt unanime, în sensul că a pretinde ceva înseamnă a formula o pretenție, în această modalitate de săvârșire a infracțiunii inițiativa aparținând făptuitorului.
Nu este necesar ca pretenția formulată să fie și satisfăcută.
În ceea ce privește latura subiectivă, de asemenea, s-a stabilit că infracțiunea de luare de mită se săvârșește cu intenție directă, în sensul că făptuitorul își dă seama în momentul săvârșirii faptei că banii sau foloasele pe care le pretinde sau primește ori care constituie obiectul promisiunii pe care o acceptă sau nu o respinge, nu i se cuvin.
Cu toate acestea, el le pretinde sau acceptă să le primească sau să nu respingă promisiunea ce i s-a făcut.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, lipsind intenția.
Suma primită de inculpat nu a fost pretinsă de acesta, în scopul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu în mod corespunzător, foaia de observație clinică generală evidențiind faptul că a efectuat investigații medicale corespunzătoare asupra stării de sănătate a minorului și a aplicat un tratament adecvat, inclusiv cu antibiotice, ceea ce demonstrează că minorul a fost îngrijit în mod corespunzător.
Prin urmare, nu se poate reține că suma de 200 euro primită de la cei doi intimați, a fost rezultatul unei acțiuni directe a recurentului, cu scopul de a-și îndeplini în mod corespunzător îndatoririle de serviciu.
În aceste circumstanțe se apreciază că recursul este fondat, urmând ca în baza art.2781alin.8 lit.b Cod pr.penală, să se dispună casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
Se va desființa ordonanța atacată sub aspectul temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea prev.de art.254 alin.1 Cod penal, care urmează să fie schimbat în sensul dispoz.art.11 pct.1 lit.b rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul G, împotriva sentinței penale nr.80 din 25 august 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe intimații - și .
Casează sentința și, rejudecând:
În baza art. 2781alin.8 lit.b Cod pr.penală, admite plângerea, desființează ordonanța atacată sub aspectul temeiului de drept al soluției de scoatere de sub urmărire penală a petentului pentru art. 254 alin.1 Cod penal, pe care îl schimbă în art. 11 pct.1 lit.b rap. la art. 10 lit. d Cod pr.penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2008.
G - - - - -
Grefier,
Red.jud.CM
PS/15.12.2008
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar, Constantin Mereanu
