Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1066/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.797
Ședința publică de la 02 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 3: Constantinescu Mariana
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul formulat de petentul contestator împotriva deciziei penale nr.464/R din data de 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II- Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul petent contestator, pentru care s-a prezentat apărător din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților inadmisibilitatea recursului declarat de petentul contestator, în raport de obiectul cauzei deduse judecății - contestație în anulare.
Avocatul din oficiu, față de împrejurarea că cel pe care îl apără a invocat ca temei al contestației în anulare, disp art.386 lit.d Cod de procedură penală, lasă la aprecierea instanței soluției ce urmează a se pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibil a recursului declarat de petentul contestator, arătând că decizia recurată este una pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare ce a vizat o hotărâre a unei instanțe de recurs, iar potrivit art. 392 alin.4 Cod pr penală, recursul promovat este inadmisibil.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prindecizia penală nr.464/R din data de 03 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.628/R din data de 15 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, acesta fiind obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că, prin cererea de contestație în anulare dedusă judecății, petentul contestator, invocând cazul de contestație prev. de art.386 alin.1 lit.d Cod de procedură penală, a susținut că împotriva sa s-au pronunțat două hotărâri pentru aceeași faptă, respectiv o sentință penală pronunțată în dosarul nr.24469/2004 al Judecătoriei sector 1 B (fără a indica numărul sentinței, nici în cererea înregistrată la instanță și nici la solicitările ulterioare ale instanței, prin numeroasele adrese efectuate către acesta) și decizia penală nr.628/R din data de 15 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, astfel că această din urmă hotărâre se impune a fi anulată.
Pentru soluționarea contestației în anulare, Tribunalul a procedat la atașarea dosarului nr- finalizat prin decizia penală nr.628/R din data de 15 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, prin care a fost admis recursul declarat de petenta împotriva Sentinței penale nr.270 din data de 28 ianuarie 2005 Judecătoriei Sectorului 1 B, a fost casată hotărârea recurată, a fost admisă plângerea formulată de petentă împotriva Rezoluției nr.486/R/2003 din data de 19 februarie 2003 Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată rezoluția respectivă și s-a dispus trimiterea cauzei la același Parchet în vederea efectuării de cercetări față de intimații și, sub aspectul infracțiunilor sesizate de petentă.
Tribunalul a constatat că din verificările efectuate în arhiva penală a Judecătoriei sector 1 Bar ezultat că dosarul nr.24469/2004 privește cu totul alte părți, fiind vrba de o plângere la u proces verbal de contravenție formulată de numita în contradictoriu cu.
Ca atare, apreciindu-se că nu e vorba de cazul prevăzut de art.386 alin.1 lit.d Cod de procedură penală, întrucât nu s-a făcut dovada existenței a două hotărâri definitive pronunțate pentru aceeași faptă, împotriva petentului, Tribunalul în baza art.392 alin.4 Cod de procedură penală a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei penale nr.628/R din data de 15 martie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Împotriva deciziei Tribunalului,a declarat recurs, la data de 27 aprilie 2009,contestatorul, care a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a indica însă în scris motivele pe care se întemeiază această critică.
De asemenea, contestatorul nu s-a prezentat nici în fața Curții, pentru susținerea recursului său, deși a fost legal citat.
Analizând actele și lucrările dosarului, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art.3851alin.1 lit.e din Codul d e procedură penală, pot fi atacate cu recurs numai deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale.
De asemenea, conform art.281pct.3 din Codul d e procedură penală, Curtea de apel, ca instanță de recurs, judecă numai recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunale în apel.
În speță însă, recursul declarat de contestator se referă la o decizie pronunțată de Tribunalul București într-o contestație în anulare ce a vizat o decizie anterioară prin care același Tribunal, ca instanță de recurs, s-a pronunțat într-o cauză având ca obiect o plângere îndreptată împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată, cauză în care nu se putea exercita în mod legal apel, singura cale de atac prevăzută de lege (art.2781alin.10 din Codul d e procedură penală) fiind recursul.
Or, recursul a fost judecat, prin hotărâre definitivă, de către Tribunal, potrivit competenței materiale a instanței respective (art.27 pct.3 din Codul d e procedură penală), astfel încât decizia pronunțată de aceeași instanță într-o contestație în anulare este ea însăși definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară (Curtea de Apel), astfel cum a procedat contestatorul.
Față de aceste considerente, constatând că, în prezenta cauză, a fost exercitată o cale de atac neprevăzută de lege, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.a teza a II-a din Codul d e procedură penală, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a din Codul d e procedură penală respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul împotriva deciziei penale nr.464/R din data de 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
-II.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana
