Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 80/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

Dosar nr- (Număr în format vechi 8/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR. 80

Ședința publică de la 26 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Iuliana Ciolcă

GREFIER - - -

____

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.

Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.1281/II/2/2008 emisă la data de 24 noiembrie 2008 și a rezoluției emisă la data de 08 octombrie 2008 în dosarul nr.597/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.12776/29.01.2009 și intimatul personal,asistat de apărător ales, lipsă fiind intimații, G,.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul ales pentru intimat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauza civilă, act de proprietate emis în anul 1905 și recursul formulat de Comisiei Locale comuna împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Apărătorul ales pentru petent,arată că nu se opune.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că din extrasul de pe sistemul Ecris, prin sentința penală nr. 323 din 10 decembrie 2008 s-a luat act de retragerea plângerii formulate de același petent împotriva acelorași intimați, privind aceeași rezoluție, sens în care solicită emiterea unei adrese către Secția I-a Penală, pentru a ne comunica soluția cu privire asupra fondului cauzei.

Apărătorul ales pentru petent, arată că pe rolul Secția I-a Penală s-a aflat un dosar având ca obiect plângere împotriva rezoluției dată de procurorul de caz. Înainte de judecarea acestei plângeri, petentul a primit rezoluția procurorului general, care prevedea cu totul alte motive, decât cele avute în vedere de procurorul de caz, petentul înțelegând să retragă plângerea formulată pe fond.

Reprezentantul Parchetului, arată că nu mai insistă în emiterea adresei către Secția I-a Penală.

Apărătorul ales pentru petent, arată că a criticat rezoluția procurorului general, întrucât soluția dată s-a rezumat doar la înscrisurile depuse, fără a fi efectuată o cercetare amănunțită a cauzei în întreaga ei complexitate, astfel încât solicită încuviințarea probei de audiere a părților și emiterea unei adrese către Judecătoria Buftea pentru a înainta dosarul nr-în care s- pronunțat încheierea de îndreptare a erorii materiale, pentru a se verifica toate actele de procedură efectuate în acest dosar și care conturează săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pe cererea de probatorii, cu privire la audierea martorilor, pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă, având în vedere cadrul procesual stabilit de art. 278/1 Cod procedură penală.

Cât privește atașarea dosarului de la Judecătoria Buftea, de asemenea pune concluzii de respingere, ca nefiind utilă soluționării cauzei, întrucât la dosar se regăsesc fotocopii de pe sentința si deciziile ulterioare pronunțate de instanțele de control judiciar.

Apărătorul din oficiu pentru intimat, arată achiesează la concluziile puse de reprezentantul parchetului

Curtea, după deliberare, raportat la exigențele art. 278 /1 alin. 7 Cod procedură penală, respinge probele solicitate de apărătorul ales pentru petent, ca fiind nefondate.

Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul ales pentru petent, arată că petentul a criticat rezoluția dată, întrucât aceasta nu are la bază o cercetare penală temeinică, întrucât nu au fost avute în vedere actele aflate în dosarul civil în care s-a pronunțat încheierea de îndreptare a erorii materiale,apreciind astfel că au fost încălcate norme imperative din procedura civilă, astfel încât s-a ajuns la o soluție de fond care vine să desființeze o hotărâre definitivă și irevocabilă care se bucură de putere de lucru judecat. Ori,încălcând aceste norme cu caracter imperativ, petentul consideră că s-a săvârșit o infracțiune, nu neapărat pentru soluția dată, ci pentru modul în care s-a ajuns la aceasta, și anume abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

În condițiile în care s-a modificat dispozitivul unei hotărâri definitive și irevocabile, printr-o cerere de îndreptare a erorii materiale, cerere ca care nu vizează o greșeală privind numele, cifrele, ci pus și simplu soluția dată în cererea de îndreptare materială modifică în totalitate dispozitivul hotărârii civile definitivă și irevocabilă.

Astfel, solicită a se observa din actele depuse la dosar, reiese că expertul desemnat în cauza civilă a arătat că nu se poate stabili amplasamentul terenului solicitat de către intimat, în condițiile în care nu sunt repere stabilite. Or, urmare a acestei motivări instanța civilă a obligat comisia județeană să reconstituie dreptul de proprietate intimaților pe raza comunei, fără a arăta însă care este amplasamentul acelui teren.

Fără nici o altă probă administrată în cauză, judecătorul care a judecat cererea de îndreptare a erorii materiale a stabilit amplasarea terenului astfel încât noul amplasament este situat peste terenul petentului, fără a exista vreo probă în plus față de cele existente deja la dosar, considerând astfel că este o vătămare gravă adusă dreptului la proprietate.

Mai arată că un funcționar din cadrul Primăriei, din eroare, poate a uitat să comunice declarația de recurs.

Raportat la această situație de fapt, apreciază că în cauză a fost pronunțată o soluție nelegală și netemeinică motiv pentru care pune concluzii de admitere a plângerii așa cum a fost formulată, desființarea rezoluției pronunțate și trimiterea cauzei la Parchet, în vederea reluării cercetării prealabile în mod temeinic.

Reprezentantul Parchetului, în temeiul disp. art. 278/1 lit.a Cod procedură penală, pune concluzii de respingere a plângerii formulate ca fiind neîntemeiată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, apreciind că în cauză nu există infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal art. 247 Cod penal, întrucât magistratul a dat curs unei cereri formulate în justiție, împotriva căreia petentul se putea plânge folosind căile de atac prevăzute de lege, în speță recursul.

Cât privește infracțiunea de instigare la infracțiunea de abuz în serviciu pentru care s-a plâns împotriva intimaților, consideră că nici cu privire la aceștia nu există fapta prevăzută de legea penală, având în vedere că intimații au folosit în fapt o procedură prevăzută de codul civil și anume au formulat o cerere de lămurire a dispozitivului unei hotărâri. Cât privește actele premergătoare, apreciază că în mod corect, procurorul din actele depuse la dosarul cauzei, constatând intervenția uneia dintre cauzele de împiedicare a acțiunii penale nu a mai dat curs audierii părților în cauza respectivă și a pronunțat soluție de neîncepere a urmăririi penale.

Apărătorul ales pentru intimat, pune concluzii de respingere a plângerii formulate ca fiind nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice.

Astfel, arată că între părți au existat mai multe litigii civile soluționate definitiv și irevocabil în favoarea fraților, nemulțumirile petentului fiind de fapt de natură civilă. Prin încheierea din 16 martie 2007 au fost admise cererile de îndreptare a erorilor materiale fiind astfel stabilit amplasamentul indicând vecinătățile fiecărei parcele componente, astfel încât instanța nu a făcut nimic altceva decât să preccizeze vecinătățile și dimensiunile terenului din acele procese verbale.

De asemenea, trebuie reținut că în raportul de expertiză efectuat în procesul civile se menționează " că există ca vecini ai terenului în litigiu la sud și la nord terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui G, C care a cumpărat cele două suprafețe de teren de la,rezultând că aici a fost amplasat terenul de 5000 mp cumpărat de G

Încheierea a rămas irevocabilă prin respingerea ca tardiv a recursului formulat de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 1370/R/ 21 09 2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a Va Civilă, partea vătămată neatacând cu recurs aceea încheiere.

În consecință este evident că litigiile dintre părți s-au purtat asupra unui teren bine identificat și că partea vătămată încearcă prin diferite plângeri penale să surmonteze efectele definitive și irevocabile ale unor hotărâri civile, cu autoritate de lucru judecat în materie.

C U T E A,

Asupra cauzei penale de față.

La data de 22.12.2008 numitul a formulat plângere împotriva rezoluției nr.597/P/2008 din 8.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și a rezoluției nr.1821/II-2/2008 din 20.11.2008 a procurorului general al Curții de APEL BUCUREȘTI, invocând împrejurarea că atât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, cât și soluția dată în plângerea adresată procurorului ierarhic superior "nu de la bază o cercetare penală temeinică".

Soluția pronunțată în plângere nu este temeinică, deoarece faptele comisive sau omisive săvârșite cu intenția prevăzută de art.19 Cod penal de o persoană se stabilesc doar după administrarea unui minim probatoriu, ceea ce în cauză nu s-a efectuat.

Pronunțarea unei hotărâri judecătorești/încheieri de ședință, care la o scară redusă tot hotărârea judecătorească este, fără să se bazeze pe nicio probă suplimentară, față de cele administrate deja și care au dus la soluția pronunțată în fond, constituie în mod evident o faptă determinată comisivă cu intenție directă sau indirectă, ceea ce face ca fapta să se încadreze în dispozițiile art.246 și 247 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art.278¹Cod procedură penală, Curtea constată că plângerea este nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:

Petiționarul a solicitat să se efectueze cercetări față de judecătorul, de la Judecătoria Buftea, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prevăzută de art.247 Cod penal, precum și față de numiții, G, și, pentru instigare la săvârșirea acelorași infracțiuni.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub nr.373/2003, numiții, G, și au solicitat instanței să dispună obligarea Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria comunei la punerea lor efectivă în posesia unei suprafețe de 4.103. teren, precum și la înaintarea documentației necesare către Comisia județeană, în vederea eliberării titlului de proprietate.

Ulterior, cei patru reclamanți și-au completat acțiunea, în sensul că au chemat în judecată și Comisia de aplicare a legii nr. 18/1991 a județului I și pe primarul comunei, solicitând anularea titlului de proprietate nr.63703/21.11.2002, obligarea comisiei sus-menționate la emiterea unui nou titlu, precum și obligarea petentului la plata de daune cominatorii, calculate până la momentul emiterii acestuia.

Prin sentința civilă nr.1453/16.05.2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1236/03.10.2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea respectivă, astfel cum a fost completată.

Ulterior la data de 18.12.2006 a fost înregistrată la Judecătoria Buftea, sub nr-, cererea prin care a solicitat instanței, între altele, lămurirea înțelesului dispozitivului aceleiași sentințe, în sensul de a se preciza amplasamentul terenului în suprafață de 3.086.

Ulterior, numitul a depus la dosarul instanței o cerere suplimentară, prin care a solicitat ca dispozitivul sentinței civile nr. 1453/16.05.2003 să fie îndreptat și în sensul de a se constata că în mod greșit a fost menționat, pentru suprafața de 30.000. teren extravilan, procesul verbal de punere în posesie nr.3794/07.11.1995 - acesta fiind înlocuit cu procesul verbal nr.96/15.11.1999 al Comisiei locale de fond funciar.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 16.03.2007, judecătorul a admis cererile de îndreptare a erorilor materiale, astfel cum au fost formulate de către numitul și a stabilit amplasamentul terenului în suprafață de 3.086. indicând vecinătățile fiecărei parcele componente, conform proceselor verbale de punere în posesie nr.7/08.03.1994 și respectiv nr.8/08.03.1994.

Petiționarul a susținut, în esență, că judecătorul a pronunțat o hotărâre (încheiere) nelegală, întrucât sentința civilă nr. 1453/16.05.2003 fusese deja executată și că prin această încheiere care avea ca obiect lămurirea înțelesului dispozițiilor sentinței sus-arătate, acesta a fost în reformat.
Procurorul a reținut că, prin plângerea penală pe care a formulat-o, petiționarul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la încheierea pronunțată de către judecătorul la 16.03.2007 în dosarul civil nr-, pe care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.

În consecință, prin rezoluția din 08.10.2008, s-a dispus, în baza art. 10 lit.b Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de judecătorul, de la Judecătoria Buftea, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal și art.247 Cod penal, precum și față de, G, și pentru săvârșirea infr. prev. de art.25 Cod penal raportat la art.246 Cod penal și art.25 Cod penal raportat la art.247 Cod penal.

În motivarea soluției, s-a arătat că în condițiile în care judecata s-a desfășurat în limitele cadrului procesual stabilit prin lege, iar hotărârea a fost motivată în fapt și în drept, magistratul nu poate fi tras la răspundere penală cu privire la modul de soluționare a pricinii și că mijlocul procedural prin care o persoană nemulțumită de raționamentul jurisdicțional, pe care îl apreciază ca fiind inexact, poate obține reformarea unei hotărâri judecătorești este exercitarea căii de atac prevăzute de lege, în cazul prezentei spețe - a recursului.

Împotriva soluției, petiționarul a formulat plângere, arătând că procurorul a invocat, în mod neîntemeiat, argumentul că "magistratul nu poate fi tras la răspundere penală cu privire la modul de soluționare a pricinii".

Pe de altă parte, potrivit susținerilor petiționarului, procurorul a reținut eronat că faptele sesizate nu sunt prevăzute de legea penală, deși "părerea oricărui om de bun simț este în sensul că faptele incriminate de art.246 Cod penal și art.247 Cod penal sunt prevăzute de legea penală".

În fine, petiționarul a motivat plângerea prin reiterarea unor susțineri conținute în plângerea penală, referitoare, între altele, la interpretarea inexactă a materialului probator.

De altfel, cu ocazia concluziilor formulate în fața instanței de recurs, petentul a precizat în mod expres că ceea ce-l nemulțumește nu este neapărat soluția pronunțată, ci "modul în care s-a ajuns la această soluție".

Or, câtă vreme dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit.b Cod procedură penală impun judecătorului ca, admițând plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată și desființând rezoluția sau ordonanța atacată, să indice procurorului și faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce mijloace de probă, chiar dacă se apreciază că soluția dispusă de procuror nu este suficient și convingător motivată, dacă în cauză s-au efectuat toate cercetările necesare stabilirii situației de fapt, iar organele de urmărire penală au epuizat toate mijloacele de probă ce se puteau administra în acest scop, instanța va respinge plângerea formulată în cauză ca nefondată.

Mai mult decât atât, eventuala netemeinicie și/ sau nelegalitate a unei hotărâri (încheieri) ori invocarea interpretării eronate a unor mijloace de probă, nu constituie obiect al cercetărilor penale și nu constituie prin ele însele dovezi ale săvârșirii de către judecător, a infracțiunii prevăzute de art.246 și/sau art.247 din Codul penal, cu atât mai mult cu cât hotărârea respectivă a fost supusă cenzurii instanței de control judiciar, iar, potrivit art. 63 alin. 2 Cod proc. pen. aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Câtă vreme în cauză nu s-a stabilit existența unor fapte determinate (comisive sau omisive) săvârșite de judecător, de încălcare a atribuțiilor sale de serviciu, cu intenția specifică infr.prev.de art.246 Cod penal și/sau art.247 Cod penal, în mod legal și temeinic s-a dispus de către procuror o soluție de netrimitere în judecată.

În mod corelativ, soluția procurorului este legală și temeinică și cu privire la intimații, G, și, sub aspectul instigării la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, aceștia adresându-se justiției, pentru lămurirea situației lor imobiliare în cadrul și condițiile impuse de lege.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 278¹alin. 8 lit. a Cod proc. pen. Curtea va respinge plângerea ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de împotriva rezoluției nr.1281/II/2/2008 emisă la data de 24 noiembrie 2008 și a rezoluției emisă la data de 08 octombrie 2008 în dosarul nr.597/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.

Obligă petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 martie 2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.

Dact. 5 ex./30.03.2009

Președinte:Iuliana Ciolcă
Judecători:Iuliana Ciolcă

Vezi şi alte speţe de drept penal: