Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 818/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 818/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2009 și apoi pentru data de astăzi 30 noiembrie 2009.
a,
Constată că, prin sentința penală nr. 63 din 15 octombrie 2009,Tribunalul Covasnaa respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr. 12/D/P/2009 din 30 aprilie 2009 adoptate de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Covasna, confirmată prin ordonanța nr. 29/II-2/2009 din 9 iunie 2009 emisă de procurorul șef serviciu al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov și pe cale de consecință a menținut ordonanța atacată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La momentul comiterii faptei - august 2007- cât și în prezent, arcul și săgețile ridicate de la petent fac parte din categoria armelor supuse regimului armelor și munițiilor stabilit prin Legea 295/2004 și introducerea acestora în țară s-a realizat cu nerespectarea acestor dispoziții legale.
Cum petentul nu a făcut dovada deținerii la momentul comiterii faptei - august 2007 - a unei autorizații de procurare a arcului tradițional, de tip mongol, pe care l-a introdus apoi în țară, s-a considerat că în mod corect procurorul de caz a reținut că fapta acestuia, în mod formal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 271 din Legea 86/2006.
Apărarea petentului în sensul că arcul tradițional, de tip mongol, nu face parte din categoria arcurilor destinate tirului sportiv nu are nici un suport probator, raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză nu a concluzionat în acest mod.
De altfel, chiar petentul a recunoscut în fața organelor de anchetă că scopul pentru care a achiziționat acel arc a fost acela de a practica tirul sportiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, iar în urma rejudecării cauzei, admiterea plângerii formulate și schimbarea temeiului juridic al soluției de scoatere de sub urmărirea penală din cel prevăzut de art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, în cel prevăzut de art. 11 pct. 1 lit. b, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că arcul introdus în țară de către petent este un arc tradițional, care nu se regăsește în categoria arcurilor destinate tirului sportiv, nefiind supuse procedurilor prevăzute de Legea nr. 295/2004, nefiind o armă. În susținerea recursului, recurentul petent a depus la dosar Aviz referitor la propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor și munițiilor, eliberat sub nr. 1100/29.09.2009 de către Consiliul Legislativ din România, în care se precizează că arcurile, altele decât cele destinate tirului sportiv, nu reprezintă arme în sensul Legii nr. 295/2004, dispozițiile acesteia nefiind aplicabile în privința acestor obiecte nici în prezent. Prin urmare, prevederea unei norme care să aibă drept obiect excluderea de la aplicarea dispozițiilor legii a unor obiecte cărora oricum nu aceste dispoziții nu le sunt aplicabile apare drept inutilă. Acesta este punctul de vedere al Consiliului Legislativ cu privire modificarea Legii nr. 295/2004.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
Constatarea tehnico științifică efectuată în cauză concluzionează în sensul că arcul suspus examinării, respectiv cel introdus în țară de către petentul în cursul lunii august 2007, este un arc tradițional de tip mongol.
Potrivit Legii nr. 295/2004, constituie armă în înțelesul la care se referă prevederile art. 271 din Legea nr. 86/2006, orice obiect sau dispozitiv al cărui funcționare determină, printre altele, aruncarea unuia sau mai multor proiectile, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute în anexa la lege. Arcul de tipul celui care face obiectul prezentului dosar este menționat în capitolul III, punctul 31 din anexa amintită.
Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 295/2004, introducerea în țară a unei arme neletale de către o persoană fizică este supusă notificării prealabile către Inspectoratul Județean de Poliție în raza căruia domiciliază persoana fizică, care după verificarea îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de lege, eliberează autorizația de procurare. Potrivit art. 59 alin 1 din Legea nr. 295/2004, persoanele care au procurat arme neletale sunt obligate ca în termen de 5 zile de la procurare să se prezinte la autoritățile prevăzute de art. 12 alin. 1 în vederea eliberării certificatului de deținător, certificat care conferă titularului dreptul de deținere, port și folosire a armelor înscrise în acest document.
Or, petentul nu a urmat procedura prevăzută de lege, eludând și prevederile privind accizele prevăzute de lege pentru acest obiect introdus în țară pe la unul dintre punctele de frontieră, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal).
Față de aceste considerente, văzând că temeiul ce a stat la baza scoaterii de sub urmărire penală este temeinic și legal, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul și va menține sentința atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 63/15 octombrie 2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - - - -
Grefier
- -
Red.EB/23.12.2009
Tehnoredact.30.12.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Constantin Epure
