Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 820/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 57/A din data de 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2009 și apoi pentru data de astăzi 30 noiembrie 2009.
Curtea de Apel
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că,prin sent. pen. nr. 57/2009, Tribunalul Covasnaa respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală si aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ emisă la data de 30 aprilie 2009în dosarul penal nr. 10/D/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Brașov, pe care menținut-
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, la data săvârșirii faptei - august 2007, pentru introducerea în țară a unei arme neletale, dobânditorul acesteia trebuia să dovedească existența unei autorizații de procurare, în timp ce la momentul de față legea este mai îngăduitoare, cerând pentru introducerea în țară a unei arme neletale existența numai unei notificării prealabile.
Petentul nu a făcut dovada deținerii în luna august a anului 2007 unei autorizații de procurare a arcului de tradițional de tip mongol pe care l-a introdus în țară, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta prevăzută de art. 271 din Legea 86/2006 în sensul că a introdus fără drept în țară o armă, fiind adevărat că art.271 din Codul vamal menționează noțiunea de "armă"fără a distinge între armele letale ori cele neletale.
Apărarea sa în legătură cu natura si caracteristicele arcului pe care l-a deținut, nu poate răsturna cele reținute în mod corect de procuror cu ocazia cercetărilor efectuate, anume că arcul introdus în țară de petentul este o armă neletală.
Din moment ce în urma constatării tehnico - științifice balistice s-a stabilit că arcul introdus în țară este unul de tradițional, de tip mongol, atunci prin raportare și la definiția armei de, dată de art. 2 alin III pct. 4 din Legea 295/2004, este evident că orice armă de, fie și tradițional, reprezintă o armă destinată practicării tirului sportiv.
Odată calificat ca armă de, arcul respectiv devine o armă neletală, ca și muniția aferentă, la data săvârșirii faptei (august 2007), fiind menționat la poziția 30, categoria Daa nexei la Lege 295/2004. Fiind vorba de o armă neletală, pentru procurarea ei în țară era supusă regimului notificării prealabile iar pentru dobândirea din străinătate se supunea cerinței autorizației de procurare.
Văzând și împrejurarea că arcul și săgeata examinate sunt în stare de funcționare potrivit raportului de constatare tehnico - științific balistică, tribunalul a apreciat că în mod just petentul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 din Codul vamal, fapta acestuia de a introduce în țară în luna august a anului 2007 unui arc de tradițional fără a prezenta o autorizație de procurare, fiind una prevăzută de legea penală.
Scoaterea de sub urmărire penală pe temeiul art. 10 b /1 pen. a fost apreciată ca fiind justificată, fiind vorba de o fapta lipsită în mod vădit de importanță, impunându-se sancționarea ei administrative, așa cum s-a și întâmplat.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, solicitând casarea acesteia, iar în cadrul rejudecării, admiterea plângerii și schimbarea temeiului juridic al achitării din dispozițiile art. 10 lit. b1 Cod procedură penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, arcul deținut de petent nefiind arc de sportiv, așa cum prevede legea și implicit nefiind o armă. Ca urmare a acestei soluții a solicitat restituirea obiectului confiscat, el nefiind deținut în contra unei dispoziții legale.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzută de art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, curtea de apel constată că recursul formulat nu este fondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect materialul probatoriu administrat și a constatat temeinic faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, iar nu art. 10 lit. d Cod procedură penală, astfel cum a solicitat recurentul. Susținerile acestuia privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii au fost corect înlăturate de instanța de fond, motivarea acesteia fiind însușită și de instanța de recurs.
Potrivit dispozițiile art. 271 din Legea 86/2006, constituie infracțiune introducerea în țară, fără drept, de arme sau alte bunuri și se sancționează cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Conform actelor dosarului și propriilor declarații ale recurentului, acesta a introdus în țară, prin vama, în luna august 2009 un arc purtând inscripția 2007 și 2 săgeți din lemn cu vârf metalic, obiecte cumpărate în Ungaria.
Petentul a declarat că a introdus arcul si săgețile în țară prin vama fără a cunoaște că trebuia să declare arcul și săgețile, învederând că o asemenea armă neletală nu se supunea autorizării în anul 2007 conform Legii 295/2004.
Prin raportul de constatare tehnico - științifică balistică nr.45359/19.03.2009 întocmit de Serviciul criminalistic al IPJ C s-a concluzionat ca arcul supus examinărilor este un arc de tradițional, de tip mongol, fără fereastră de tragere, având drept caracteristică faptul ca este un arc reflex cu capete rigide, în urma unei trageri experimentale constatându-se că vârful metalic al săgeții s-a înfipt într-o din lemn de esență, amplasată drept Ť. la o distanță de aproximativ 100 cm.
Astfel cum a reținut instanța de fond, la data săvârșirii faptei pentru care a fost cercetat petentul (august 2007) Legea 295/2004 nu suferise încă modificările aduse prin OUG 26/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea 268/2008. La acel moment, potrivit art. 2 alin III pct.4 din Legea 295/2004, armele de erau definite ca arme destinate practicării tirului sportiv, omologate sau recunoscute in condițiile prevăzute de lege. destinate tirului sportiv erau încadrate la poziția 30 categoria D din anexa Legii 295/2004 fiind incluse in categoria armelor și munițiilor neletale, regimul lor juridic fiind acela în sensul că erau supuse declarației. Pentru procurarea unei arme neletale și a muniției aferente, condiția pusă de art. 58 alin.1 din Legea 295/2004 era aceea că în prealabil, cel interesat să procure arma neletală, trebuia să depună o notificare la inspectoratul județean de poliție în a cărei rază teritorială își avea domiciliul. Ulterior procurării armei neletale, persoana care dobândit-o, avea obligația ca în termen de 5 zile de la data procurării să se prezinte cu aceasta la inspectoratul județean de poliție în vederea eliberării certificatului de deținător (art.59 alin.1 din Legea 295/2004).
Astfel, era evident că pentru a procura o armă neletală, legea configura regimul dobândirii acesteia punând condițiile notificării prealabile și a obținerii certificatului de deținător.
Când venea vorba despre procurarea unei arme neletale din străinătate cu consecința introducerii acesteia în țară, art.103 alin.1 din Legea 294/2005 prevedea condiția existenței unei autorizații de procurare.
În prezent, Legea 295/2004 modificată prin OUG 26/2008 aprobată cu modificări si completări prin Legea 268/2008 a schimbat condițiile de cumpărare din străinătate și introducere în țară a unei arme neletale, impunând doar existența unei notificării prealabile a inspectoratului județean de poliție în raza căruia domiciliază solicitantul.
Recurentul nu a făcut dovada deținerii în luna august 2007 unei autorizații de procurare a arcului în discuție și nici nu a dovedit că, cel puțin, îndeplinea condițiile mai favorabile impuse de noile modificări ale legii în sensul notificării prealabile a organului de poliție în raza căruia domiciliază. Recurentul s-a apărat precizând că nu cunoștea că ar fi trebuit să efectueze vreo operațiune legală cu privire la arcul în discuție și că s-a interesat la poliție, obținând asigurări verbale în sensul că nu e nevoie de nicio formalitate.
Susținerile sale nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse deoarece necunoașterea legii nu poate constitui o scuză pentru comiterea unor fapte de natură penală. Totodată, pretinsele asigurări verbale ale unor persoane fără atribuții în domeniul vizat nu au nicio valoare juridică.
Recurentul a mai invocat în favoarea sa faptul că arcul deținut de el nu constituie o armă în sensul Legii 295/2004 deoarece nu se încadrează în cadrul noțiunii de armă astfel cum o definește această lege în art. 2 pct. I1. respectiv arma este orice obiect sau dispozitiv a cărui funcționare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanțe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăștierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăsește în una dintre categoriile prevăzute înanexă. Ori în anexa legii nu sunt prevăzute arcurile de tradițional, așa cum este el identificat prin raportul de constatare tehnico-științifică aflat la dosar, ci doar cele destinate practicării tirului sportive.
Această susținere nu este întemeiată și a fost corect înlăturată de instanța de fond cu motivarea că obiectul în discuție este identificat de raportul de constatare întocmit în cauză (necontestat de petent) ca fiind un arc de (tradițional), iar potrivit art. 2 pct. III 4 din Legea nr. 295/2004, armele de sunt definite ca fiind arme destinate practicării tirului sportiv, omologate sau recunoscute în condițiile prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, obiectul în discuție se încadrează și în dispozițiile art. 2 pct. I 21din aceeași lege care, în enumerarea dispozitivelor care constituie armă albă, menționează expres și arcurile (fără a face vreo distincție în raport de utilizarea lui, prin urmare se au în vedere toate arcurile, indiferent de ce tip ar fi ele).
Prin urmare, analizând toate dispozițiile legale referitoare la regimul armelor, se constată că obiectele deținute și ridicate de la recurentul petent constituie o armă în sensul legii penale, astfel că acesta era obligat să respecte regimul juridic impus pentru deținerea unor astfel de arme (certificat de deținere sau notificare prealabilă), conform celor expuse anterior, consecința nerespectării acestor norme sancționându-se potrivit legii penale.
În mod corect s-a dispus prin ordonanța atacată scoaterea de sub urmărire penală a recurentului, fiind incidente dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală deoarece deși fapta comisă este prevăzută de legea penală, ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni raportat la datele concrete în care s-a săvârșit infracțiunea și datele personale favorabile ale recurentului.
Totodată, confiscarea specială a arcului și celor două săgeți din lemn cu vârf metalic, dispusă de procuror în temeiul art.118 lit.f din pen s-a dovedit a fi o măsură legală și temeinică întrucât pentru a se lua o măsură de siguranță nu este nevoie ca fapta să întrunească elementele constitutive ale unei infracțiunii, fiind suficient să fie vorba de săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, astfel cum acest lucru se prevede în art.111 alin.2 pen.
Prin urmare, soluția adoptată de instanța de fond este corectă, fiind susținută de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, astfel că urmează a fi menținută.
Raportat la considerentele expuse, Curtea de Apel va respinge - în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală - ca nefondat recursul petentului și va menține hotărârea ca legală și temeinică.
Văzând și dispoz. art. 192 alin 3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 57/14 octombrie 2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.LP/21.12.2009
Tehnoredact.30.12.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Laura Popa, Constantin Epure
