Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 85/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.85/PI/2008
Ședința publică din 05 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale formulată de către petenții domiciliat în loc. M, nr. 643, Județ P și C domiciliat în P,-,. 3,. 8, Județ P, împotriva actelor procurorului prev. de art.278/1 Cod procedură penală.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 29 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 05 noiembrie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 28 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 366/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în baza art. 228 alin. 6 Cod procedură penală și art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - judecătoare la Judecătoria Aleșd.
În motivarea rezoluției s-a reținut că petenții și C au solicitat efectuarea urmăririi penale față de judecătoarea, de la Judecătoria Aleșd, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 Cod și nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 Cod penal.
Că, în motivarea plângerii penale petenții arată că, în mod abuziv, la cererea părții adverse, judecătoarea a repus pe rol, în vederea judecării, dosarele nr-, - și -, care erau suspendare, în vederea soluționării apelului unei alte cauze civile la Tribunalul București, fără a pune în discuția părților cererea de repunere pe rol.
Se susține că, la data repunerii pe rol, apelul nu era soluționat la Tribunalul București și că au cerut respingerea cererii.
La data de 17 iulie 2007, reclamanta a cerut repunerea pe rol a cauzei și soluționarea dosarului civil și s-a consemnat cererea de menținere a suspendării, având în vedere faptul că acțiunea civilă a reclamanților intervenienți și Caf ost respinsă constatându-se lipsa calității procesuale.
Împotriva repunerii pe rol, conform art. 244/1 Cod procedură penală, părțile aveau posibilitatea atacării cu recurs.
S-a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar și actele premergătoare efectuate, nu rezultă săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu arătată în plângere de către, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.
S-a mai precizat că părțile au posibilitatea de a cere repunerea pe rol, instanța având obligația de a soluționa cauza, iar partea nemulțumită poate uza de calea de atac a recursului.
În privința infracțiunii de neglijență în serviciu, s-a arătat că nu se poate reține că judecătoarea, din culpă, și-a încălcat atribuțiile de serviciu, aceasta consemnând în considerentele sentinței cererea de suspendare a soluționării dosarului și apreciind că motivele de suspendare nu mai subzistă, față de soluția dată de cealaltă instanță, care avea ca obiect soluționarea unui alt proces între unele din părțile procesului civil.
Cu privire la nerespectarea unei hotărâri judecătorești, prevăzute de art. 271 Cod penal, s-a constatat că nu suntem în prezența unei hotărâri judecătorești civile supuse executării ci, a unei încheieri de ședință, prin care s-a dispus, la cererea părților, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea unui alt dosar aflat în fața Judecătoriei Sectorului 2 B, prin care și C, cererea stabilirea unui drept succesoral, dar acțiunea a fost respinsă și s-a cerut repunerea pe rol a cauzei, motivul de suspendare nesubzistând în acel moment.
Plângerea formulată de petenți, în condițiile art. 278 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, prin rezoluția din 12 martie 2008, dată în dosarul nr. 137/II.2/2008.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale au formulat plângere, în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, cei doi petenți, plângere înregistrată la instanță în data de 8 mai 2008.
Prin plângerea formulată petenții au solicitat infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală, să se rețină cauza spre judecare pentru abuz în serviciu, iar în subsidiar pentru neglijență în serviciu.
În motivarea plângerii s-a arătat că, potrivit Legii de organizare judecătorească magistrații răspunde și penal și că intimata, revenind asupra propriei măsurii, respectiv a suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, fără a verifica dacă în dosarul de care depindea soluționarea cauzelor suspendate și care a determinat suspendarea, s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă, a comis, în mod evident infracțiunii de abuz în serviciu și neglijență în serviciu.
A apreciat că parchetul s-a eschivat de la pronunțarea unei soluții prin confuzia făcută între dispozițiile art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă și ale art. 242 ale aceluiași cod.
Examinând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale prin prisma plângerii formulate, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată următoarele:
În ceea ce îl privește pe petentul, curtea va reține că, rezoluția din 12 martie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAi -a fost comunicată în data de 21 martie 2008, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 1 din dosarul nr. 137/II.2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Or, potrivit art. 278/1 alin 1 Cod procedură penală, plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată se face în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.
Cum plângerea petenților a fost înregistrată la instanță abia în data de 8 mai 2008, deci evident cu depășirea termenului prevăzut de lege, condiții în care, plângerea petentului va fi respinsă, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, ca fiind tardivă, urmând ca petentul să fie obligat, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare.
În ceea ce privește plângerea petentei, astfel cum rezultă din aceeași filă de la dosarul nr. 137/II.2/2008, rezoluția procurorului general i-a fost comunicată, la cerere, în data de 8 mai 2008, dată la care a și formulat plângerea adresată instanței și care formează obiectul prezentului dosar.
Examinând actele și lucrările de la dosar, curtea constată că petenții au fost părți în mai multe dosare aflate pe rolul Judecătoriei Aleșd, respectiv dosarul nr. -, -, - (inițial conexat prin încheierea din 21.09.2006 la dosarul nr. - al aceleași instanțe - fila 42 din dosarul de urmărire penală, iar apoi disjuns, prin sentința civilă nr. 668/9 august 2007), -, -.
Din actele de la dosar, rezultă că au fost soluționate dosarele nr- - prin sentința civilă nr. 666 din 9 septembrie 2007 (filele 129 -134 din dosarul parchetului) și nr. -, prin sentința civilă nr. 667 din 9 septembrie 2007 (filele 149 - 154), ambele dosare având ca obiect anularea unor titluri de proprietate.
Anterior, în amândouă dosarele se dispusese, în temeiul art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, prin încheierea dată în data de 21 septembrie 2006 în dosarul nr. - (fila 53) și prin cea din 23 noiembrie 2006 dată în dosarul nr- (fila 64), suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului civile nr. 16446/2005 (-) al Judecătoriei Sectorului 2 B, reținându-se, în considerentele încheierilor că soluția ce urmează a se pronunța în acest dosar, având ca obiect anularea unui certificat de moștenitor, are o înrâurire asupra soluțiilor ce urmează a se pronunța în cauze.
Aceeași soluția s-a dat și în dosarul nr. - al Judecătoriei Aleșd având ca obiect constatarea nulității hotărârii de validare (filele 40 și 41 din dosarul parchetului), ulterior soluționat și el, prin sentința civilă nr. 668 din 9 august 2007 (filele 79-86 din dosarul parchetului).
În toate cele trei cauze s-au formulat, de către numita, cereri de repunere pe rol, ca urmare a faptului că motivul pentru care s-a suspendat judecata nu mai subzistă, dosarul nr. - al Judecătoriei Sectorului 2 B fiind soluționat prin sentința civilă nr. 1391/22.02.2007, prin care s-a respins acțiunea formulată de și.
Pe cererile de repunere pe rol formulate s-a aplicat o rezoluție prin care s-a fixat termen de judecată pentru 9 august 2007, dispunându-se citarea părților pentru termenul fixat.
Toate cele trei dosare, nr-, nr. - și nr. - au fost soluționate, prin sentințele civile mai sus arătate, la termenul de judecată din 9 august 2007.
Din partea introductivă a acestor hotărâri, rezultă că avocatul numitei, avocat, a solicitat admiterea cererilor de repunere pe rol, iar în considerentele hotărârilor se reține că, reclamanții - printre care și petenții din prezenta cauză, nu au calitate procesuală în cauză, nefiind rude cu defunctul condiții în care s-a reținut că,neavând vocație succesorală, dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, prin care s-a solicitat să se constate nulitatea certificatului de moștenitor în ceea ce îl privește pe antecesorul pârâtei, sunt lipsite de relevanță, întrucât lipsa calității procesuale active a reclamanților - deci și a petenților din prezenta cauză - afectează în egală măsură potențiala vocație succesorală a acestora. S-a mai reținut că, în ipoteza în care ar obține o soluție favorabilă la Judecătoria Sectorului 2 B, reclamanții au la îndemână căile necesare pentru reformarea hotărârilor judecătorești care au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Curtea va reține că, potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, suspendarea legală facultativă (judecătorească) este lăsat la aprecierea judecătorului, dar ea poate interveni numai în cazurile prevăzute de lege și că sediul materiei suspendării facultative îl constituie art. 244 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți și, pentru a se putea dispune suspendarea potrivit acestui text de lege este necesară îndeplinirea a două condiții cumulative: soluția dintr-un proces să depindă de rezolvarea unei chestiuni prejudiciale - chestiunea prejudicială este acea problemă care trebuie rezolvată de instanța competentă, în prealabil și în mod irevocabil, urmând să fie invocată cu putere de lucru judecat în orice alt proces, ce se judecă într-un alt dosar -și, procesul care ca obiect chestiunea prejudicială să fie în curs de judecată, să nu fi fost el însuși suspendat.
Potrivit art. 244/1 alin. 1 Cod procedură civilă instanța pronunță suspendarea (indiferent dacă este suspendarea voluntară sau legală) printr-o încheiere, care poate fi atacată cu recurs, cu excepția încheierii date în recurs.
Este adevărat că, potrivit art. 245 punctul 1 Cod procedură civilă, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcute de una din părți, când ea s-a suspendat prin învoirea părților sau prin lipsa lor, iar potrivit art. 153 alin. 2 punctul 1 din același cod, după reluarea judecății se impune citarea părților.
În cazul în care suspendarea a avut loc în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, judecata se va relua, la cererea părții interesate, dar numai după ce hotărârea pronunțată în procesul ce a determinat suspendarea a rămas irevocabilă.
Or, în cele trei cauze supuse discuției, în care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, partea interesată a formulat cerere de repunere pe rol, susținând că cererea ce a format obiectul dosarului aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Baf ost soluționată, e adevărat, fără a face însă dovada că această hotărâre este irevocabilă.
Cu toate acestea, judecătorul care a soluționat cauzele a apreciat în considerentele celor trei hotărâri, astfel cum s-a arătat mai sus, că, oricum soluția pronunțată în dosarul nr. - al Judecătoriei Sectorului 2 B nu are relevanță în cauză, câtă vreme reclamanții - printre care și petenții (care au calitate de intervenienți în dosarul nr.-) nu au vocație succesorală și deci nici calitate procesuală activă.
Este de asemenea adevărat că, prin decizia civilă nr. 519/R din 26 iunie 2008 Tribunalului Bihor (depusă la dosarul instanței), pronunțată în dosarul nr. -, au fost admise ca fondate, printre altele, și recursurile declarate de cei doi petenți împotriva sentinței civile nr. 668 din 9 august 2007 și a încheierii din 15 noiembrie 2007 ale Judecătoriei Aleșd, care au fost casare, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele acesteia s-a reținut că, potrivit art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazurile de suspendare prevăzute de art. 244, suspendarea dăinuie până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă și că, odată luată măsura suspendării, nu se mai poate reveni asupra ei, pentru că dispozițiile art. 244 alin. 2 au caracter imperativ, impunând ca starea de suspendare să dureze până la pronunțarea hotărârii irevocabile în cealaltă pricină. S-a arătat că, la rejudecarea cauzei, instanța de fond urmează a pune în dezbaterea contradictorie a părților cererea de repunere pe rol a cauzei și a verifica momentul până la care dăinuie suspendarea potrivit art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor elementul material al laturii obiective prezintă conținuturi alternative, constând fie într-o inacțiune (funcționarul public, în exercițiul atribuțiilor sale nu îndeplinește un act), fie într-o acțiune (îndeplinește actul în mod defectuos).
Prin faptul că îl îndeplinește în mod defectuos se înțelege efectuarea sau executarea unui act de serviciu în mod necorespunzător sau cu nerespectarea dispozițiilor sau obligațiilor legale, prin folosirea abuzivă sau depășirea atribuțiilor de serviciu. Fapta abuzivă trebuie să se săvârșească în exercițiul atribuțiilor de serviciu și să cauzeze o urmare specifică, respectiv o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Urmarea socialmente periculoasă constă în vătămarea intereselor legale ale persoanei, iar între fapta abuzivă și vătămarea cauzată intereselor legale ale unei persoane trebuie să existe raport de cauzalitate.
Infracțiunea se poate comite cu intenție directă sau indirectă.
Analizând elementele constitutive ale infracțiunii, precum și cele mai sus arătate, curtea va reține că, într-adevăr, soluția pronunțată de parchet, de neîncepere a urmăririi penale în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a Cod procedură penală este temeinică și legală.
Astfel, nu se poate reține că intimata și-a îndeplinit, cu știință, în mod defectuos, atribuțiile de serviciu, respectiv că a efectuat sau executat un act de serviciu în mod necorespunzător sau cu nerespectarea dispozițiilor sau obligațiilor legale, prin folosirea abuzivă sau depășirea atribuțiilor de serviciu, care să fi avut drept consecință o vătămare a intereselor legale ale petenților.
Așa cum s-a reținut și în cele două rezoluții pronunțate în cauză, petenții au avut la îndemână posibilitatea exercitării căii ordinare de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cele trei cauze, știut fiind că unul dintre elementele acțiunii civile îl constituie căile de atac, puse de legiuitor la îndemâna celui interesat pentru a obține îndreptarea hotărârii, care poate să fie greșită ori din culpa judecătorului, care nu a stabilit corect raporturile reale dintre părți sau a săvârșit o eroare în aplicarea sau interpretarea legii, ori din culpa părților, care nu s-au apărat în bune condiții.
De altminteri, exercitarea de către judecător a atribuțiilor de serviciu nu poate constitui temei al răspunderii penale, pentru că în acest caz, toți judecătorii ale căror hotărâri ar fi casate sau desființate pe motive de netemeinicie sau nelegalitate ar răspunde penal.
Din aceleași motive nu se poate reține nici existența infracțiunii de neglijență în serviciu, singura diferență dintre aceasta și infracțiunea de abuz în serviciu constând în latura subiectivă, care la infracțiunea de neglijență în serviciu constă în săvârșirea faptei din culpă, iar nu cu intenție, directă sau indirectă, ca și în cazul infracțiunii de abuz în serviciu.
Câtă vreme, în plângerea adresată instanței, petenții nu au mai făcut referire la infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, instanța va constata doar că soluția pronunțată și în ceea ce privește această infracțiune este temeinică și legală, fiind evident că această infracțiune nu există.
Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentei C care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca tardivă plângerea formulată de petentul și ca nefondată plângerea formulată de petenta C împotriva rezoluției din 28 ianuarie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.366/P/2007, menținută prin rezoluția din 12 martie 2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr.137/II.2/2008 și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petenții la plata sumei de câte 150 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentul și cu intimata.
Pronunțată în ședința publică de azi, 05 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- G - -
red. sent.jud.- /24.11.2008
tehnored. GM/2 ex./25.11.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe
