Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 857/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 857
Ședința publică de la 03 2008
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Robert Emanoil Condurat
- - - - - judecător
G - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 636 de la 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au depus de către petent două înscrisuri - copii ale tranzacției încheiată la 30 octombrie 2008 la Judecătoria Tg. J în dosarul nr- și a filei din registrul agricol a lui, după care, constatând că nu mai sunt cereri s-au excepții, s-a acordat cuvântul.
Recurentul petent a solicitat admiterea recursului deoarece intimatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor care au făcut obiectul plângerii în condițiile în care a menționat fără nici o justificare în declarație fapte neadevărate, impunându-se astfel casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea recursului deoarece soluția pronunțată de către Tribunalul Gorj de respingere a plângerii petentului este legală și temeinică, în condițiile în care probele administrate în cauză nu confirmă faptele de care este acuzat intimatul, cu atât mai mult cu cât petentul a semnat în cunoștință de cauză declarația scrisă de către intimat.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 636 de la 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției din 1 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în dosarul nr.173/P/2008 în cauza privind pe făptuitorul.
A fost menținută rezoluția din 1 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj dată în dosarul nr.173/P/2008 în cauza privind pe făptuitorul cercetat pentru infracțiunile prev. de art.246 și art.289 cod penal.
A fost obligat petiționarul la 25 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Petiționarul s-a adresat organelor de urmărire penală pentru a se efectua cercetări față de agentul de poliție privind comiterea infracțiunilor de fals și abuz în serviciu prev. de art.289 și 246 cod penal.
S-a arătat că, într-o plângere penală din anul 2003 petiționarul a sesizat faptul că numitul i-a sustras din, proprietatea sa, un număr de 350 araci.
În calitatea sa de agent la Poliția Municipiului Târgu J făptuitorul a efectuat unele acte premergătoare și a luat o declarație petiționarului, parțial scrisă de petiționar și parțial de către agentul de poliție.
În plângerea care face obiectul prezentului dosar petiționarul a susținut că agentul de poliție a consemnat în declarație aspecte necorespunzătoare adevărului în legătură cu vânzarea acelei suprafețe de teren.
Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, prin rezoluția din 1 aprilie 2008 dată în dosarul nr.173/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului, cu motivarea, că acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost cercetat.
Plângerea formulată de către petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția din 15 mai 2008 a Primului Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, cu aceeași motivare.
Împotriva acestei rezoluții a procurorului a formulat plângere petiționarul pe care a adresat-o Judecătoriei Târgu J i Această instanță, prin sentința penală nr.2255/16 iunie 2008 și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj având în vedere calitatea de agent de poliție a făptuitorului.
În plângerea adresată instanței, petiționarul a expus starea de fapt, respectiv, faptul că i-au fost furați 350 araci de vie și că în declarația luată lui de către agentul de poliție acesta a consemnat împrejurări neconforme cu adevărul, respectiv susținerea că i-ar fi vândut lui o suprafață de teren plantată cu de vie în anul 1972.
Primind plângerea spre soluționare, instanța a solicitat dosarul de urmărire penală iar petiționarul a depus la dosar mai multe acte și declarații.
Deși legal citat, intimatul făptuitor nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat o întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și susținerile petiționarului s-a apreciat că plângerea petiționarului nu este întemeiată.
Astfel, s-a făcut dovada că petiționarul s-a adresat cu o plângere penală împotriva lui pe care l-a acuzat că i-a sustras 350 araci dintr-o vie aflată în litigiu între ei.
În cadrul cercetărilor penale ce s-au efectuat în cauză, agentul de poliție, a luat declarații părților și printre acestea se află și o declarație luată petiționarului, în calitatea acestuia de parte vătămată.
Atât făptuitorul, cât și petiționarul, au recunoscut că acea declarație este scrisă de către făptuitor iar, în finalul acesteia, petiționarul a declarat că acele ce au fost consemnate, au fost citite de el și corespund celor spuse de el. Petiționarul a scris personal această frază la 4 iulie 2003.
După circa 4 ani și în condițiile în care, așa cum a recunoscut chiar petiționarul, el a pierdut un litigiu civil în legătură cu acel teren plantat cu de vie, acesta s-a adresat cu o plângere penală împotriva agentului de poliție, în care susține că acesta a consemnat altceva decât declarase el.
Învinuirea pe care a adus-o agentului de poliție, nu a fost dovedită cu nicio probă.
Împrejurarea că petiționarul a sesizat pretinsa faptă după circa 4 ani și pierderea unui litigiu civil, consemnarea olografă a acestuia că acele consemnări ale agentului de poliție corespund celor declarate de el, recunoașterea sa în cuprinsul altor declarații cu privire la faptul că a dat acel teren lui în anul 1985, fie chiar și numai pentru folosință, dar că a primit pentru acesta suma de 5000 lei, au îndreptățit instanța să considere că învinuirile aduse făptuitorului nu sunt verosimile și că nu s-a putut reține în sarcina acestuia vreo faptă penală.
Împotriva acestei sentința a formulat în termen recurs petentul, fără însă a motiva, dar cu ocazia concluziilor puse în fața Curții de Apel, a arătat că solicită casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la procuror pentru a se porni urmărirea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 și 289 cod penal.
Examinând recursul formulat, instanța urmează să-l respingă ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală.
Prin plângerea formulată de petentul la Poliția mun. Tg. J, acesta a sesizat faptul că intimatul - agent de poliție, se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 cod penal, deoarece, cu ocazia unei declarații luate petentului, în calitate de parte vătămată, într-un dosar penal la data de 4 iulie 2003, a inserat personal în conținutul acesteia date nereale, respectiv faptul că petentul ar fi înstrăinat o suprafață de teren de 0,15 ha lui pentru suma de 5000 lei, declarația fiind folosită ulterior într-un litigiu civil în care petentul a figurat ca pârât.
De asemenea, în plângere petentul recunoaște că la finalul declarației din 4 iulie 2003, a menționat personal că "această este declarația pe care o dau, subscriu și o semnez după ce am citit-o și cele consemnate corespund celor spuse de mine" însă aspectul referitor la înstrăinarea terenului 0,15 ha către, nu i-a fost citit de către intimat, astfel încât acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 și 246 cod penal.
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 1 aprilie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de în baza art. 10 lit. a cod pr.penală, cu motivarea că susținerea petentului în sensul că cele consemnate referitoare la vânzarea suprafeței de 0,15 ha nu i-au fost citite de către intimat, nu corespunde realității, nefiind susținute cu probe iar petentul a semnat personal declarația cu mențiunea că i-a fost citită în integralitate și corespunde întrutotul cu cele declarate de el.
Prima infracțiune imputată de către petent intimatului, este cea prev. de art. 289 cod penal - falsul intelectual, aceasta constând în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări. Din definiția infracțiunii, Curtea constată că pentru existența acesteia trebuie ca subiectul ei - funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu (situație în care se încadra la acel moment intimatul având în vedere calitatea sa cât și dosarul pe care îl instrumenta), să ateste unele fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.
Curtea constată că din nici o probă existentă la dosar nu rezultă că la momentul efectuării mențiunii incriminate în declarație, intimatul ar fi avut cunoștință despre inexistența unei înțelegeri între petent și cu privire la o eventuală înstrăinare a terenului în suprafață de 0,15 ha, cu atât mai mult cu cât mențiunea a avut girul petentului.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 cod penal - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, aceasta constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Și în ceea ce privește această infracțiune, Curtea va constatat că petentul nu a făcut dovada existenței laturii obiective a infracțiunii, respectiv fie a neîndeplinirii unui act sau a îndeplinirii în mod defectuos de către intimat, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, menționarea de către acesta a prezumtivei vânzări, neputând fi considerată ca fiind "defectuoasă" în sensul textului atâta vreme cât intimatul a avut acceptul petentului prin semnătura de la finalul declarației.
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea, urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, să respingă recursul petentului ca nefondat.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 636 de la 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 3 2008.
- - - - - G -
Grefier,
Red.jud.
IB/15.12.2008.
Judecători:Liana Balaci, Membri Robert Emanoil Condurat
