Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 86/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINTA NR. 86
Ședința publică din data de 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate potrivit dispozițiilor art. 2781.C.P.P. de petenta domiciliată în B, str. - -, bloc 16,. B,. 26, județul B împotriva rezoluțiilor nr. 46/P/2007 din 16.02.2009 și nr. 95/II/2/2009 din 19.03.2009 adoptate în dosarul nr. 46/P/2007 de Parchetul de pe lângă ICCJ - DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 21 mai 2009, când a dat următoarea sentință:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin rezoluția nr.46/P/2007 din 16.02.2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștia dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii pentru infracțiunea prev. de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000, întrucât fapta nu există și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.26 cod penal rap. la art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000, deoarece nu s-a demonstrat că aceasta există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de - judecător la Tribunalul Buzău, - notar public, - conducător carte funciară, fost director al - Agenția B și - persoană împuternicită să semneze în numele Metal B pentru infracțiunea de luare de mită, aceeași soluție fiind dată și față de reprezentanții legali al Metal B sub aspectul comiterii infracțiunii de dare de mită.
S-a reținut în cuprinsul rezoluției că sesizarea reprezentantului legal al B - în sensul că făptuitorii au acționat concertat și prin cointeresare materială pentru prejudicierea intereselor societății sale, nu se confirmă.
Plângerea formulată de împotriva acestei soluții a fost admisă prin rezoluția nr.60/II/2/2008 din 06.02.2008 a Direcției Naționale Anticorupție- Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, prin care s-a dispus infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale privind pe și și continuarea cercetărilor față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr.78/2000, respectiv a complicității la această infracțiune.
Reține procurorul că au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale față de cei doi făptuitori relativ la împrejurarea că în cursul anului 2001 și în virtutea însărcinării de a lichida - Agenția B, ar fi înlesnit, cu concursul lui, achiziționarea de către Metal B - reprezentată de acesta din urmă, a unui imobil la un preț subevaluat, faptă de natură a le aduce amândurora foloase necuvenite.
În concret, începând cu anul 1993, administratorul B - a contractat de la - Agenția B mai multe credite pe care, în timp, nu le-a mai putut rambursa, astfel că banca a acționat societatea debitoare în justiție, obținând titlu executoriu.
Drept urmare, prin încheierea din 21 iulie 1999 Judecătoriei Buzău, transcrisă sub nr.923 din 08.05.2000( rămasă definitivă și irevocabilă în luna iulie 2001) imobilul din B, str. -, --10, achiziționat anterior de B cu unul din creditele amintite și ipotecat în favoarea băncii, a fost adjudecat de aceasta din urmă la valoarea de 4.505.094.000 ROL (stabilită prin expertiza admisă de instanță) în contul datoriilor pe care societatea le înregistra la A Agenția B, respectiv suma de 720.434.000 ROL, urmând ca diferența de 3.784.660.000 ROL să fie consemnată la. în favoarea B, lucru care nu s-a mai întâmplat întrucât a intrat în procedura falimentului la 08.02.2000.
Se mai reține că până la rămânerea definitivă și irevocabilă a încheierii de adjudecare a imobilului, banca a continuat să calculeze dobânzi și penalități la creditele nerambursate de B, ceea ce a determinat acumularea de datorii suplimentare de către aceasta din urmă.
Despre această situație Sucursala Ba E. care coordona și agenția buzoiană a informat lichidatorii băncii, respectiv pe Management Consultants B și Reconversie și Valorificare Active B prin adresa nr.489/20.03.2001, astfel că Direcțiile contabilitate, juridic și recuperări au întocmit o Notă comună înregistrată la sub nr.1700/10 mai 2001, prin care, analizând situația băncii în faliment, au constatat și propus măsuri, notă aprobată de reprezentantul lichidatorului Reconversie și Valorificare Active B la data de 15 mai 2001.
Pentru reglementarea situației creditelor neachitate de B și a imobilului adjudecat de bancă, la data de 21 mai 2001 fost încheiat un protocol între cele două unități, prima, reprezentată de administratorul, iar cea de-a doua de către directorul de agenție - făptuitorul.
Prin acest protocol, semnat și de către directorul precum și de un reprezentant al compartimentului juridic al băncii, se obliga să elibereze la data de 01.07.2001, în favoarea adjudecatarului, imobilul din B, str.-, -10, parter, părțile înțelegând să definitiv litigiul dintre ele.
Se mai reține că între momentul stingerii litigiului dintre și A, respectiv 21.05.2001 și cel al intrării efective în posesia imobilului - 12 iulie 2001, făptuitorul, fost concubin al persoanei vătămate și deținător al unei procuri de administrare aaa dresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, la data de 11 iunie 2001 o ofertă de cumpărare a imobilului la prețul de 1.500.000 lei, fără
Oferta a fost transmisă acestora de către directorul Agenției Ba E. făptuitorul cu adresa nr.2283/13 iunie 2001 prin care solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la prețul menționat în ofertă, adresă vizată atât de reprezentantul Management Consultants B - cât și de cel al Reconversie și Valorificare Active B -, cu mențiunea "de acord cu vânzarea, cu respectarea prevederilor Legii nr.64/1995 republicată".
Făptuitorul a continuat formalitățile de dobândire a imobilului, însă ca reprezentant, prin procura autentificată sub nr.1464/19 iunie 2001.
Astfel, a semnat la aceiași dată de 19 iunie 2001 ca promitent cumpărător, în numele Metal SA B promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare cu promitentul vânzător reprezentată prin cele două societăți de lichidare, semnatari ai documentului din partea acestora fiind și.
În acest documente se menționează că promitentul cumpărător va achita o garanție de cel puțin 20% din prețul negociat de 1.785.000.000 lei (1.500.000.000 lei+TVA) în 24 de ore de la data semnării sale, iar după achitarea garanției, promitentul vânzător va înainta propunerea de vânzare, judecătorului sindic pentru aprobare.
Garanția nu s-a plătit în decursul celor 24 de ore, astfel că procedura de vânzare directă care, conform legii în vigoare la acea dată implica aprobarea judecătorului sindic, nu s-a mai derulat.
La puțin timp imobilul a fost scos la licitație publică de către lichidatori, prin publicarea anunțului de vânzare la locul imobilului, la sediul băncii și într-un cotidian local, apărut la 29 iunie 2001.
Licitația publică cu strigare, cu preț de pornire 1.785.000.000 lei s-a derulat în ziua de 12 iulie 2001, cu participarea comisiei numită prin Decizia nr.2754/2001 a lichidatorilor, din componența căreia au făcut parte:, și.
La licitație s-a înscris și a depus avansul de participare doar Metal B, prin reprezentantul, care a și adjudecat imobilul din B, str.-, - 10, proprietatea băncii, la prețul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1745/2001.
Referitor la făptuitorul s-a arătat că acesta a fost mandatat prin procura specială nr.1748 din 12 iulie 2001 să semneze în numele lichidatorilor actul translativ de proprietate pe care l-a și redactat.
Cu privire la modul de înstrăinare a imobilului, prin adresa nr.757/7 mai 2008 reprezentanții celor două societăți de lichidare au precizat că oferta de cumpărare cu suma de 1.785.000.000 lei a fost acceptată avându-se în vedere lista cu prețurile de circulație informativă pentru locuințele din municipiul B, luată în considerație și de notarul public ce a autentificat contractul, precum și raportul cerere-ofertă pentru imobilele cu specific bancar, care a inclus o singură ofertă de cumpărare.
S-a mai reținut că din aceeași adresă reiese că rolul lichidatorului în procedura falimentului este de a proceda cu maximă celeritate la vânzarea activelor aflate în patrimoniul băncii în vederea îndestulării creditorilor înscriși la masa credală, că menținerea acestui imobil în portofoliul băncii ar fi generat cheltuieli de întreținere și pază și impozite datorate bugetului local, că prețul la care a fost valorificat imobilul nu a fost contestat de creditorii băncii în faliment, aceștia fiind singurii îndreptățiți în formularea de obiecțiuni în ceea ce privește modul în care este derulată procedura falimentului.
La două zile după încheierea contractului, respectiv 14 iulie 2001, B (având aceeași asociați ca Metal ) vinde cu factura fiscală seria - - nr.- un motostivuitor hidraulic marca cu suma de 5.831.000 lei, factură a cărei contravaloarea nu a fost încasată de la beneficiar, așa cum reiese din adresa furnizorului nr.284/18 iulie 2008.
De asemenea, potrivit borderoului de achiziții nr.2 din 16 iulie 2001 al Metal B, societatea a achiziționat de la persoana fizică același motostivuitor la prețul de 500.000.000 lei, achitat cu ordinele de plată nr.303 din 16 iulie 2001, nr.346 din 6 august 2001, nr.473 din 25 septembrie 2001 și nr.650 din 27 noiembrie 2001. Se reține că această tranzacție (vânzare și răscumpărare aproape imediată la un preț mult superior) dintre făptuitorul și reprezentantul celor două societăți din grupul de firme -, creează suspiciuni cu privire la realitatea sa, câtă vreme a intervenit foarte aproape de momentul încheierii contractului intermediat de făptuitor în favoarea acestuia din urmă și a presupus obținerea de către primul a unor foloase materiale.
Se motivează de către procuror că nici unul dintre cei doi nu a oferit pe parcursul anchetei explicații pertinente cu privire la relațiile comerciale dintre ei, existând posibilitatea ca în spatele acestora să se ascundă un eventual "comision" pe care făptuitorul l-a încasat de la mandantul său, operațiune care, însă chiar dacă ar îmbrăca formă frauduloasă din punct de vedere penal, excede competenței de instrumentare a, prin prisma subiecților activi.
Se reține totodată că din actele premergătoare începerii urmăririi penale ce s-au efectuat în cauză nu s-a stabilit nici o potențială legătură de natură patrimonială a făptuitorului cu sau.
De asemenea, s-a motivat că toate acțiunile făptuitorului vizând imobilul în cauză au fost precedate de acordul lichidatorilor, inclusiv prețul de vânzare, apreciat de societățile de lichidare ca fiind superior celor practicate în acea perioadă în municipiul B, pentru imobile similare.
În legătură cu susținerile administratorului SRL B-, au fost reținute următoarele:
Făptuitorul a avut acordul lichidatorilor pentru încheierea protocolului din 21 mai 2001.
Prețul la care s-a vândut imobilul (considerat neserios) nu a fost stabilit de către făptuitorul, ci de reprezentanții celor două societăți de lichidare.
Precizarea din contractul de vânzare-cumpărare a imobilului, redactat de făptuitorul, referitoare la pretins acord al judecătorului sindic de vânzare directă a fost inserată din eroare, prin preluarea dintr-un contract cadru, aspect demonstrat de celelalte prevederi ale înscrisului autentic care confirmă încheierea sa în urma adjudecării bunului prin licitație (deci nu prin vânzare directă, singura procedură care ar fi impus acordul prealabil al judecătorului sindic).
Faptul că, care era împuternicit să administreze SRL Bap rimit procură de reprezentare și din partea Metal B la data de 19 iunie 2001 nu poate fi interpretat ca și cauzator de prejudicii pentru prima dintre aceste societăți, întrucât la data respectivă, litigiul dintre SRL B și Agenția B (care a înstrăinat imobilul către Metal B prin intermediul lui ) se stinsese pe cale amiabilă, prin compensarea datoriilor reciproce, conform protocolului din 21 mai 2001, astfel încât făptuitorul nu s-a aflat într-un conflict de interese.
În ceea ce privește stația de distribuție carburanți edificată de făptuitorul prin SRL B, al cărei administrator este, edificată în com., jud.B se reține că aceasta a fost finalizată la 16 ianuarie 2001, conform procesului verbal de recepție semnat de membrii comisiei, printre care s-a aflat și, ceea ce este de natură să combată afirmația acesteia că respectiva construcție ar fi fost ridicată cu suma de 500.000.000 lei încasată de de la, după 16 iulie 2001.
În plus, s-a reținut că verificările întreprinse în cauză au evidenția că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău se află dosarul penal nr.548/P/2006 având aceeași situație de fapt în care se efectuează cercetări față de, și reprezentanții Reconversie și valorificare active B, pentru infracțiuni de natură economică.
Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției din 16 februarie 2009 întemeiată pe disp. art.278 cod proc. penală a fost respinsă de Procurorul al Serviciului Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție prin rezoluția nr.95/II/2/2009 din 19 martie 2009.
Împotriva actelor procurorului a formulat plângere în temeiul disp. art.2781alin.1 cod proc. penală persoana vătămată, care a criticat rezoluțiile date la 26 februarie 2008 și 19 martie 2009 ale Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești, pronunțate în dosarul nr.46/P/2007, privind pe - judecător, - notar public, - conducător carte funciară, - fost director al Agenția B, - mandatat să administreze SRL și -director al B, susținându-se că acesta din urmă a plătit suma de 500.000.000 lei drept mită sub masca unor documente falsificate.
În motivarea plângerii, s-a arătat că darea și luarea de mită în cuantum de 500.000.000 lei a făcut posibilă transferarea proprietății magazinului situat în str.-, -10, parter, prin folosirea cu intenție de înscrisuri falsificate, iar procurorul nu a dispus verificarea punctuală a susținerilor formulate în plângere, bazându-și soluția numai pe declarațiile făptuitorilor.
Susține persoana vătămată că în mod greșit procurorul a interpretat încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 în sensul reținerii creanței de numai 720.434.000 lei, în realitate stipulându-se că diferența de 3.784.660.000 lei trebuia să fie consemnată obligatoriu la CEC în favoarea SRL, dispoziție încălcată de făptuitori.
Această dispoziție a jucat rolul legal al unui privilegiu peste care, atât conducătorul de carte funciară, notarul public cât și ceilalți făptuitori, nu aveau voie să treacă până nu primeau dovada oficială că această sumă a fost consemnată la CEC de către prin sau cel puțin suma minimă de 1.447.817.591 lei stabilită ulterior, prin protocolul din 21 mai 2001.
În ceea ce privește protocolul încheiat la 21 mai 2001 s-a susținut că acesta a fost semnat cu condiția expresă ca în cel mult 30 de zile să primească suma de 1.447.817.591 lei iar în caz contrar se va stărui pentru recuperarea sumei de 3.048.616.409 lei iar potrivit notificărilor transmise lichidatorilor din B, acesta va fi lovit de nulitate.
Mai susține persoana vătămată că deși în extrasul de cont din 17 mai 2001 al SA rezultă virarea sumei de 1.447.817.591 în contul SRL nu are cunoștință cine a semnat de ridicarea acestei sume.
Referitor la făptuitorul a susținut că în baza procurii de administrare nr.1695 din 1 iunie 2000 pe care aceasta a semnat-o, mandatarul nu avea dreptul să semneze fără aprobarea sa, vânzarea mijloacelor fixe în numele SA reprezentată de.
Susține persoana vătămată că și lichidatorii erau obligați să prezinte judecătorului sindic promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare pentru a primi condițiile în care urma să se vândă spațiul în litigiu, cu indicarea prețului de pornire de 4.505.094.000 lei stabilit de Judecătoria Buzău, comisia numită prin decizia nr.2754/2001 încălcând în mod flagrant promisiunea bilaterală, deoarece anunțul din ziar trebuia să privească prețul menționat anterior, ce a fost stabilit de expertul judiciar și nicidecum prețul neserios stabilit în secret de, și în schimbul foloaselor materiale primite (500.000.000 lei).
De asemenea, se susține că organele de anchetă nu au făcut cercetări complete în legătură cu motostivuitorul hidraulic ce a fost cumpărat de și revândut de acesta societății vânzătoare la un preț mult superior, deoarece nu au verificat în contabilitatea celor două societăți existența în patrimoniul lor a respectivului mijloc fix, dacă între cele două părți existau relații comerciale sau nu, opinia sa fiind aceea că singurul interes care a justificat operațiunea comercială a fost ca să încaseze suma de 500.000.000 lei iar să preia magazinul la prețul neserios iar nu la cel stabilit de justiție de 4.505.094.000 lei.
În legătură cu suma primită de s-a susținut că nu s-a verificat cum au fost folosiți acești bani, pe baza căror documente, pentru a se descoperi traficul de influență asupra persoanelor care l-au sprijinit în încheierea frauduloasă a contractului de vânzare-cumpărare a magazinului.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea plângerii, desființarea în tot a rezoluțiilor pronunțate cu restituirea cauzei la organul competent pentru refacerea cercetării și trimiterea în judecată a persoanelor vătămate.
În susținerea temeiniciei plângerii au fost depuse înscrisuri.
Curtea, examinând plângerea formulată de persoana vătămată în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, reține următoarele:
Prin rezoluția nr.46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de -judecător la Tribunalul Buzău sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.254 alin.2 cod penal rap. la art.7 alin.1 din Legea nr.78/2000, -notar public, și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.254 cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele sesizate nu există.
Prin aceeași rezoluție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de reprezentanții legali ai B sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.255 alin.1 cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, întrucât din actele premergătoare a rezultat că fapta nu există.
Rezoluția nr.46/P/2007 din 26 noiembrie 2007 fost infirmată parțial prin rezoluția nr.60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 Secției de Combatere a Infracțiunilor infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în sensul infirmării dispoziției de neîncepere a urmăririi penale privind pe numiții și.
După reluarea cercetărilor a fost emisă rezoluția nr.46/P/2007 din 16 februarie 2009, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru infracțiunea prev. de art.11 alin.1 din Legea nr.78/2000 și față de făptuitorul sub aspectul săvârșirii complicității la aceeași infracțiune, reținându-se că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că faptele nu există, rezoluție menținută de Procurorul prin rezoluția nr.95/II/2/2009 din 19 martie 2009.
Curtea, examinând plângerea formulată de persoana vătămată, în raport de actele și lucrările dosarului, constată că a fost legal învestită, având în vedere calitatea intimaților făptuitori - judecător la Tribunalul Buzău și - notar public conform art.281alin.1 lit.b) cod proc. penală, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr.79/2007, astfel încât existând cazul de conexitate prev. de art.34 lit.a) și b) cod proc. penală, se consideră legal învestită și în privința celorlalți făptuitori.
De asemenea, plângerea a fost formulată în temeiul disp.art.2781alin.1 Cod procedură penală în privința tuturor intimaților, având în vedere că în ceea ce privește rezoluția nr.60/II/2/2008 din 06.02.2008, aceasta nu a fost comunicată petentei, la dosar neexistând dovezi în acest sens, astfel că excepția tardivității invocată de procuror se apreciază ca fiind nefondată.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:
Persoana vătămată, în calitate de reprezentant legal al SRL B, a încheiat mai multe contracte de creditare cu Agenția B, în privința cărora nu și-a putut onora, în termen, obligațiile de restituire, așa încât banca a solicitat executarea silită prin vânzarea la licitație publică a imobilului ipotecat în favoarea acesteia, respectiv cel situat în B, b-dul -, - 10, parter.
Drept urmare, prin încheierea de adjudecare definitivă din 21 iulie 1999 pronunțată de Judecătoria Buzău, jud. B, imobilul - spațiu comercial, situat în B, b-dul -, -10, proprietatea debitoarei SRL Baf ost adjudecat definitiv în favoarea creditoarei B, la valoarea de 4.505.094.000 lei în contul creanței de 720.434.000 lei, urmând ca diferența de 3.784.660.000 lei să fie consemnată la CEC în favoarea debitoarei, astfel cum reiese din încheierea de adjudecare definitivă pronunțată în dosarul nr.5508/1998 al Judecătoriei Buzău, învestită cu formulă executorie.
Pe parcursul procesului, societatea creditoare a fost reprezentată de făptuitorul.
Ulterior, SRL B, prin procura autentificată sub nr.1695 din 1 iunie 2000 împuternicit pe numitul cu puteri depline să administreze societatea, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nerezultând că mandatul ar fi fost retras de către administratorul firmei.
La data de 10 iulie 2001 creditoarea Agenția B, prin reprezentantul său, a solicitat Biroului de carte funciară intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului dobândit în urma adjudecării definitive din 21 iulie 1999, cererea admisă prin încheierea nr.4539 din aceeași dată, pronunțată de judecător.
La 11 iunie 2001 a adresat lichidatorilor băncii, în nume propriu, o ofertă de cumpărare a imobilul pentru prețul de 1.500.000.000 lei, fără TVA, ofertă transmisă acestora de către directorul Agenției B - făptuitorul, care, prin adresa nr.2283 din 13 iunie 2001, solicita lichidatorilor aprobarea vânzării directe la prețul menționat în ofertă, reprezentanții lichidatorilor fiind de acord cu vânzarea, însă în condițiile respectării dispozițiilor Legii nr.64/1995, republicată.
La o dată ulterioară, făptuitorul a continuat demersurile de dobândire a imobilului, însă în calitate de reprezentant al Metal B, care îl împuternicise prin procura autentificată sub nr.1464 din 19 iunie 2001.
Drept urmare, la 19 iunie 2001 în numele Metal, în calitate de promitent cumpărător, a semnat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare cu reprezentată de societățile de lichidare și pentru că promitentul cumpărător nu a depus garanția de cel puțin 20% din prețul negociat în decursul celor 24 de ore, s-a procedat la vânzarea prin licitație publică, anunțul fiind publicat la locul vânzării imobilului, la sediul băncii și într-un cotidian local apărut în 29 iunie 2001.
Licitația publică s-a desfășurat în ziua de 12 iulie 2001, în prezența comisiei numită prin decizia nr.2754/2001, la licitație înscriindu-se numai Metal B prin reprezentant care a și adjudecat imobilul din B, str.-, - 10, proprietatea băncii la prețul de 1.785.000.000 lei, inclusiv TVA, achitat integral, după care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1745/2001.
La două zile după încheierea contractului, respectiv la data de 14 iulie 2001, Metal vinde cu factura fiscală seria - - nr.- un motostivuitor hidraulic marca cu suma de 5.831.000 lei, factura a cărei contravaloarea nu a fost încasată de la beneficiar, astfel cum rezultă din adresa nr.284 din 18 iulie 2008, emisă de vânzător.
Potrivit borderoului de achiziții nr.2 din 16 iulie 2001 Metal SA Baa chiziționat de la persoana fizică același motostivuitor, însă la prețul de 500.000.000 lei achitat cu ordinele de plată nr.303 din 16 iulie 2001, nr.346 din 6 august 2001, nr.473 din 25 septembrie 2001 și nr.650 din 27 noiembrie 2001.
La data de 21 mai 2001 a semnat protocolul intervenit între SRL și.A Agenția B prin care se obliga să elibereze imobilul la data de 1 iulie 2001, prin document stabilindu-se totodată că datoriile reciproce ale părților s-au stins prin compensare, rămânând o diferență de 1.447.877.591 lei, cu care SRL urma să se înscrie la masa credală.
a semnat procesul verbal de predare-primire a imobilului la data de 12 iulie 2001. La aceeași dată au fost eliberate extrasele de carte funciară nr.6082-6083 în care se menționa că imobilul este liber de sarcini.
Rezultă fără echivoc din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și situația de fapt prezentată că pe tot parcursul demersului juridic vizând imobilul din B, b-dul - - Agenția Baf ost reprezentată de, acesta participând atât la vânzarea la licitație publică a imobilului, ocazie cu care a contestat raportul de evaluare al imobilului cât și la derularea în continuare a operațiunii privind vânzarea acestui bun, inițial, fiind de acord cu oferta de cumpărare propusă de făptuitorul - în calitate de persoană fizică, iar apoi, de cumpărarea de către aceeași persoană, însă în calitate de împuternicit legal al Metal
Pe de altă parte, rezultă fără dubiu, că imediat după perfectarea vânzării, a cumpărat cu suma de 5.831.000 lei și apoi a vândut societății cumpătătoare a imobilului, un motostivuitor marca pentru prețul de 500.000.000 lei, în privința acestuia din urmă, făcându-se dovada achitării lui în întregime de către cumpărător.
În lipsa altor probe care să demonstreze contrariul, rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei că în timp ce făptuitorul era mandatat să reprezinte interesele legale ale SRL B, a întreprins demersuri pentru ca în nume personal iar apoi în calitate de mandatar al, societate administrată de intimatul, să dobândească proprietatea imobilului ce a aparținut debitoarei SRL B, primind în schimb de la dobânditorul imobilului, suma de 500.000.000 lei.
Or, în condițiile în care era mandatat de SRL B să-i reprezinte interesele iar mandatul nu fusese retras, se impuneau a fi verificate circumstanțele ce au stat la baza împuternicirii date aceleiași persoane de către -administrator al Metal, precum și împrejurările legate de tranzacția având ca obiect motostivuitorul hidraulic, demersuri procedurale impuse și prin rezoluția de infirmare din 6 februarie 2008, pe care însă organele de anchetă nu le-au efectuat în totalitate, astfel încât situația de fapt nu a fost pe deplin elucidată.
Motivarea procurorului în sensul că nici unul dintre făptuitori nu a oferit explicații pertinente cu privire la relațiile comerciale dintre ei și că deși este posibil ca în spatele acestor operațiuni să se ascundă un comision încasat de de la mandantul său ce ar îmbrăca forma ilicitului penal nu este de competența prin prisma calității subiecților activi, nu poate fi primită de instanță întrucât, așa cum s-a arătat anterior, intră în competența acestei structuri, urmărirea faptelor penale al căror obiect are o valoare mai mare de 10.000 euro, în cauză pretinzându-se obținerea de foloase necuvenite, în cuantum de 500.000.000 lei.
Nu a fost verificat de către procuror nici modul în care a folosit suma de 500.000.000 lei, dacă aceasta a figurat sau nu în evidențele contabile ale SRL, impunându-se a se face verificări suplimentare cu privire la conturile bancare ale persoanelor fizice și societăților comerciale implicate în tranzacția ce a avut ca scop încasarea acestei sume.
Referitor la intimatul nu s-au făcut cercetări în legătură cu relațiile dintre acesta și, din modul de derulare a procesului de dobândire a imobilului din B, b-dul -, -10, parter, și ulterior, de vânzare a acestui imobil, la preț inferior celui stabilit prin expertiza ce a stat la baza adjudecării acestuia și stabilirii modalității de compensare a datoriilor pe care SRL B le avea față de bancă, rezultă existența unor indicii temeinice sub aspectul comiterii de către făptuitorul a infracțiunii prev. de art.11 din Legea nr.78/2000 și de către a complicității la săvârșirea aceleiași infracțiuni.
În ceea ce privește pe intimatul, reprezentant legal al Metal B, față de împrejurarea că acesta a dobândit imobilul ce a aparținut creditoarei Agenția B, în modalitatea expusă anterior, și la scurt timp de la autentificarea actului de vânzare-cumpărare a achitat numitului suma de 500.000.000 lei, se apreciază că există indicii temeinice în legătură cu săvârșirea de către acesta a infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 alin.1 cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000, organele de anchetă urmând să verifice, în special, pe baza înscrisurilor, dacă suma în cauză a fost oferită exclusiv lui sau dacă acesta din urmă, la rândul său, a oferit parte din aceasta intimatului.
În vederea elucidării tuturor aspectelor legate de modalitatea în care, ce a fost împuternicit de către Agenția B să îndeplinească demersurile de înstrăinare a imobilului proprietatea băncii, și-a adus la îndeplinire această obligație în raport de dispozițiile legale în vigoare la acel moment, urmează a se verifica toate documentele aflate în arhiva instituției bancare în legătură cu ofertele și participanții la licitația din 12 iulie 2001, documentele pe baza cărora s-a stabilit prețul de pornire a licitațiilor, punctul de vedere al lichidatorilor și dacă în executarea acestei împuterniciri, această persoană a obținut sau nu foloase necuvenite.
Vor fi administrate probatorii cu înscrisuri, audierea persoanelor implicate în acest demers, confruntarea acestora, dacă se va impune și orice alte probe necesare pentru corecta stabilire a situației de fapt.
De asemenea, în legătură cu achiziționarea motostivuitorului și încasarea de către a sumei de 500.000.000 lei, se va proceda la verificarea realității și scopului operațiunilor comerciale ce rezultă din bonul de achiziție nr.2 din 16 iulie 2001 emis de Metal B și factura fiscală nr.-/2001 emisă de B, ambele societăți fiind administrate de, urmând a fi reaudiate persoanele în cauză, verificate documentele contabile ale societăților administrate de aceste persoane, precum și în cazul în care se va aprecia necesar, efectuarea de confruntări ori de expertize de specialitate contabilă.
În ceea ce privește competența organului de urmărire penală în soluționarea plângerii penale formulate de, instanța apreciază că Serviciul Teritorial Ploiești din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a fost legal învestit și este competent să efectueze urmărirea penală, având în vedere valoarea sumei ce formează obiectul infracțiunii de corupție, care este mai mare de 10.000 euro, așa cum impun dispozițiile cuprinse în art.13 alin.1 lit.a) teza a II a din nr.OUG43/2002, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.
În raport de cele ce preced, Curtea va admite în parte plângerea conform art.2781alin.8 lit.b) cod proc. penală și desființând în tot rezoluția nr.46/P/2007 din 16 februarie 2009 -Serviciul Teritorial Ploiești, rezoluția nr.95/II/2/2009 din 19 martie 2009 și în parte rezoluția nr.60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 va trimite cauza aceleiași unități de parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către intimații făptuitori: a infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 11 din Legea nr. 78/2000 și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În legătură cu celelalte persoane, în privința cărora procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se că faptele nu există, Curtea apreciază că soluția pronunțată este legală și temeinică, în cauză neexistând indicii minime în legătură cu săvârșirea de către - judecător la Tribunalul Buzău, și a vreunei infracțiuni de corupție, motiv pentru care se vor menține în rest dispozițiile cuprinse în rezoluția nr.60/II/2/2008 din 6 februarie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea întemeiată pe disp. art. 2781alin. 1 Cod proc. penală formulată de petenta, domiciliată în B, str. - -, bloc 16,. B,. 26, județul B și în consecință:
Desființează în tot rezoluția nr. 46/P/2007 din 16 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și rezoluția nr. 95/II/2/2009 din 19 martie 2009 și în parte rezoluția nr. 60/II/2/2008 din 06 februarie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție.
În temeiul disp. art. 2781alin. 8 lit. b Cod proc. penală trimite cauza aceleași unități de parchet pentru continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii de către intimații făptuitori: a infracțiunii prev. de art. 11 din Legea nr. 78/2000, a infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 11 din Legea nr. 78/2000 și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit considerentelor prezentei hotărâri.
Menține în rest dispozițiile cuprinse în rezoluția nr. 60/II/2/2008 din 06 februarie 2008 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor Infracțiunilor de Corupție.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă la dezbateri ori pronunțare, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./5 iunie 2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
