Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 865/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1137/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.865/
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinței penale nr.59/3.02.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-petenți, și, prin apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.125.724/12.06.2009, intimații-făptuitori, -, și -, personal și asistați juridic de apărător ales, din cadrul Baroului G, cu delegația nr.966/2009, aflată la fila 17, lipsind intimații-făptuitori și, pentru care a răspuns apărătorul ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai susține motivul de recurs formulat în scris, invocând faptul că plângerea formulată împotriva rezoluției prim-procurorului a fost semnată numai de o singură persoană, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în vederea identificării persoanei care a semnat plângerea.
Apărătorul intimaților-petenți arată faptul că plângerea a fost semnată de, tatăl celorlalți petenți, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului.
Apărătorul ales al intimaților-făptuitori solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.59 din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr- a fost admisă plângerea formulată de petenții, și împotriva rezoluției din 29.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu emisă în dosarul nr.523/P/2007 și rezoluția din 21.10.2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu emisă în lucrarea nr.363/II/2/2008, cu consecința trimiterii cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu pentru continuarea cercetărilor penale față de făptuitorii vizați prin rezoluția de neurmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 29.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu emisă în dosarul nr.523/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, și, cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.250 Cod penal, pe motiv că, în calitatea lor de lucrători de poliție, au acționat cu respectarea legii pentru restabilirea ordinii și liniștii publice în cadrul incidentului petrecut la 30.03.2006 între două grupuri de etnie romă din comuna, județul
Soluția de neurmărire penală a fost adoptată pe temeiul dispozițiilor art.10 lit.a) din Codul d e procedură penală, constatându-se că lucrătorii de poliție nu săvârșiseră nicio faptă prevăzută de legea penală.
Rezoluția din 29.08.2008 a procurorului de caz a fost atacată cu plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu care a confirmat soluția adoptată în cauză, prin rezoluția din 21.10.2008 emisă în lucrarea nr.363/II/2/2008.
Nemulțumite de soluțiile adoptate la nivelul Ministerului Public, la data de 28.10.2008, persoanele vătămate au formulat plângere la instanța Tribunalului Giurgiu, solicitând infirmarea rezoluției de neurmărire penală dispusă față de lucrătorii de poliție, cu motivarea că cercetările efectuate de parchet nu au avut în vedere decât depozițiile date de făptuitori.
De asemenea, petenții au arătat că organele de urmărire penală aveau obligația de a proceda și la ascultarea lor, precum și a eventualilor martori oculari, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a adevărului în cauză.
S-a mai arătat și că, în considerentele rezoluției atacate se menționa că petenții nu ar fi prezentat acte medicale în susținerea vătămărilor invocate, aspect ce nu corespunde realității, fiind contrazis de certificatul medico-legal nr.187/C/II din 27.04.2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală
Tot astfel, petenții au arătat că ancheta efectuată în cauză nu a avut în vedere și eventuala depășire a atribuțiilor de serviciu de către lucrătorii de poliție în cadrul acțiunii privind restabilirea ordinii și liniștii publice, și nici nu a verificat susținerile întemeiate ale persoanelor vătămate în sensul agresării lor fizice și verbale în incidentul petrecut la 30.03.2006.
Analizând susținerile petenților în raport de actele premergătoare efectuate de organul de urmărire penală, prima instanță a constatat că cercetarea penală a fost incomplet realizată față de lucrătorii de poliție implicați în incidentul petrecut la 30.03.2006.
S-a reținut în acest sens că în cadrul investigațiilor preliminare, ancheta s-a limitat doar la audierea lucrătorilor de poliție, deși era absolut necesară și audierea persoanelor vătămate.
S-a reținut de către instanță că, prin omisiunea de a se audia persoanele vătămate, acestea au fost lipsite de posibilitatea de a propune probe în dovedirea plângerii privind violențele la care au fost supuse de organele de poliție.
În raport de această constatare, s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.6 alin.2 Cod procedură penală, prin imposibilitatea persoanelor vătămate de a prezenta acte medico-legale și de a indica eventuale persoane care cunoșteau date relevante despre incidentul petrecut la 30.03.2006, precum și de a propune orice alte probe admise de lege și care să ajute la lămurirea pe deplin a tuturor aspectelor cauzei.
Pentru aceste considerente, a fost reținută și încălcarea dispozițiilor art.4 Cod procedură penală și art.202 Cod procedură penală care reglementează rolul activ ce revine organelor de urmărire penală în efectuarea anchetei.
În plus, prima instanță a constatat că în cauză fusese nesocotită și dispoziția prevăzută în sarcina organului de urmărire penală privind necesitatea completării cercetărilor penale prin audierea persoanelor vătămate și administrarea eventualelor probe în susținerea plângerii penale, astfel cum se stabilise prin decizia nr.1005/ 27.06.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată anterior rejudecării cauzei pendinte.
Având în vedere toate aceste elemente, plângerea petenților a fost admisă de instanță și desființată rezoluția de neurmărire penală emisă față de făptuitori, dispunându-se trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în vederea completării și continuării cercetărilor penale, soluția pronunțată pe temeiul art.278/1 Cod procedură penală fiind justificată de instanță în considerarea principiului accesului la justiție și a situației particulare a cazului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că plângerea formulată de petenți trebuia privită ca inadmisibilă având în vedere motivul pe care se întemeia.
S-a arătat de către parchet că motivul invocat în susținerea plângerii formulate de petenți viza caracterul incomplet al actelor de cercetare penală, iar pentru un asemenea motiv nu este prevăzut controlul de legalitate la instanță, ci doar la nivelul Ministerului Public în condițiile art.275 alin.1 Cod procedură penală.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și pentru faptul că nu menționează în concret ce anume fapte și împrejurări urmau a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă în cadrul continuării cercetărilor, hotărârea limitându-se doar la a dispune în mod generic că este necesară continuarea cercetărilor.
În ședința publică de la 12.06.2009, reprezentantul Ministerului Publica declarat că nu înțelege să susțină motivele de recurs formulate în cererea scrisă și că invocă ca motiv de nelegalitate faptul că plângerea introdusă la instanță conform art.278/1 Cod procedură penală nu a fost semnată de toate persoanele care au formulat plângerea penală, ci doar de.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat în limita considerentelor ce urmează:
După trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu - în vederea continuării cercetărilor în plângerea penală formulată de, și împotriva făptuitorilor, și, lucrători de poliție acuzați de comportament violent în incidentul petrecut la data de 30.03.2006 între două grupuri de etnie romă din comuna, județ G, în cadrul intervenției ce a vizat restabilirea ordinii și liniștii publice, dosarul a fost înregistrat pe rolul parchetului sub nr.523/P/2007.
Prin rezoluția din 29.08.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgius -a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.250 Cod penal, constatându-se că lucrătorii de poliție nu săvârșiseră nicio faptă prevăzută de legea penală cu ocazia intervenției efectuate la data de 30.03.2006 în localitatea.
Împotriva soluției de neurmărire penală adoptată de procurorul de caz, persoanele vătămate, și, prin avocat, au formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, conform art.278 alin.1 Cod procedură penală.
Prin rezoluția din 21.10.2008 a prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu emisă în lucrarea nr.363/II/2/2008 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petenților și menținută soluția de neurmărire penală adoptată în cauză.
Împotriva acestor rezoluții, în conformitate cu prevederile art.278/1 Cod procedură penală, s-a formulat plângere la instanța Tribunalului Giurgiu.
În plângerea adresată instanței se menționa că aceasta era formulată de toate persoanele vătămate respectiv, și, în nume personal.
Deși menționate în preambul toate aceste persoane, plângerea purta o singură semnătură, aceea de "".
Cu ocazia dezbaterii recursului, apărătorul ales al intimaților-petenți a învederat Curții că semnătura înscrisă pe plângere aparține petentului.
În raport de acest fapt, s-a invocat nelegalitatea sentinței pronunțate în primă instanță, arătându-se că rezoluția de neurmărire penală nu fusese atacată și de ceilalți petenți și că, controlul de legalitate al soluției adoptate la nivelul Ministerului Public nu putea viza decât situația petentului.
Curtea constată întemeiată critica invocată.
Potrivit art.278/1 Cod procedură penală, împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot formula plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și art.278 Cod procedură penală, la instanța căreia i-ar reveni, potrivi legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Sesizarea instanței în procedura reglementată de dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală are loc pe baza unei plângeri formulate în interiorul termenului prevăzut de lege.
Exercitarea acestui drept se verifică în raport de existența plângerii adresate instanței care trebuie să cuprindă semnătura persoanei care se susține că a formulat-
Lipsa semnăturii atrage sancțiunea inexistenței plângerii, partea despre care se susține că a formulat-o neavând posibilitatea să suplinească această cerință decât în termenul legal de 20 zile prevăzut art.278/1 Cod procedură penală.
Concluzia Curții are în vedere interpretarea ce a fost dată în recurs în interesul legii dispozițiilor art.278/1 alin.2 Cod procedură penală cu privire la natura juridică a termenului de 20 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței, stabilindu-se că termenul de 20 de zile este un termen de decădere.
Rezultă, așadar, că nerespectarea acestui termen conduce la stingerea dreptului de a mai formula plângere.
Dacă s-ar considera că lipsa semnăturii de pe plângerea formulată conform art.278/1 Cod procedură penală ar putea fi complinită oricând în cursul judecății, s-ar lipsi de conținut dispozițiile imperative privitoare la termenul de sesizare a instanței, ceea este inadmisibil în raport de efectul extinctiv al termenului de decădere.
Revenind la caz, Curtea constată că petenții, și nu au semnat plângerea adresată instanței ceea ce echivalează cu inexistența plângerii în privința lor.
Ca urmare, hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul admiterii plângerii cu privire la aceste persoane.
În consecință, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d) Cod procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, va casa în parte sentința primei instanțe, iar în urma rejudecării, va desființa în parte rezoluția din 29.08.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.523/P/2007 și rezoluția din 21.10.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu în lucrarea nr.363/II/2/2008 și va dispune trimiterea cauzei pentru continuarea cercetărilor numai în ceea ce privește plângerea penală formulată de persoana vătămată.
Soluția de trimitere a cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în vederea continuării cercetărilor se întemeiază pe constatarea că ancheta derulată de organul de urmărire penală nu a fost condusă în mod diligent și eficient.
Sub acest aspect, este de observat că cercetarea penală privitoare la faptele reclamate de intimatul petent a concluzionat că lucrătorii de poliție au acționat cu respectarea prevederilor legale în vederea restabilirii ordinii și liniștii publice în incidentul petrecut la 30.03.2006, reținându-se în acest sens susținerile formulate de făptuitori cu ocazia audierii lor.
Or, o anchetă diligentă și eficientă din partea organului de urmărire penală obliga la ascultarea persoanei care pretinde că a fost victima comportamentului violent, cu atât mai mult cu cât agresiunea reclamată era justificată cu un certificat medico-legal, depus la dosar.
De asemenea, era necesară confruntarea declarației persoanei vătămate și ale celorlalte persoane implicate în evenimente cu declarațiile date de făptuitori și de eventualii martori oculari în vederea stabilirii exacte a tuturor faptelor și împrejurărilor cauzei.
În același sens era important ca persoanei vătămate să i se acorde dreptul de a formula probe în dovedirea plângerii sale și de a proba eventuala lipsă de temeinicie a susținerilor invocate de lucrătorii de poliție.
Ancheta efectuată în caz nu a avut în vedere toate aceste elemente, deși în considerarea lor se dispusese completarea și continuarea cercetărilor penale, prin decizia nr.1005/ 27.06.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie pronunțată anterior rejudecării cauzei pendinte.
Prin aceeași decizie au fost menționate și temeiurile pentru care s-a apreciat posibilă soluția de trimitere a cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor penale față redactarea în vigoare a dispozițiilor art.278/1 alin.8 Cod procedură penală care nu prevădin terminiso atare soluție în cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței sau dispoziției din rechizitoriu de neîncepere a urmăririi penale.
Cum această chestiune reprezintă un fapt judecat, rezolvarea dată de instanța de casare se impune și instanțelor de rejudecare, în primă instanță și recurs.
Față de soluția pronunțată în recurs, Curtea va dispune, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală, asupra cheltuielilor judiciare efectuate în proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr.59 din 3.02.2009 a Tribunalului Giurgiu - Secția Penală, pronunțată în dosarul nr-.
Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând în fond:
Constată că petenții, și nu au formulat plângere în condițiile art.2781Cod procedură penală.
Desființează, în parte, rezoluția din 29.08.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu în dosarul nr.523/P/2007 și rezoluția din 21.10.2008 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu emisă în dosarul nr.363/II/2/2008 și dispune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în vederea continuării cercetărilor, numai în ceea ce privește plângerea formulată de persoana vătămată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
06.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Giurgiu -Secția Penală
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Ioana Alina Ilie
