Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 88/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

Sentința penală nr.88

Ședința publică din data de 21 mai 2009

PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind judecarea plângerii formulată în temeiul disp. art. 278¹Cod procedură penală de petentul B - B, sector 4,-,. 15,. 2,. 1,. 39, Cod poștal -, împotriva ordonanței nr. 361/P/2007 din 19.12.2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații:, A, G, G și.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul, personal și asistat de avocat ales, din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1/2009, fila 48, lipsind petentul B și intimații: -a, -, A, G, G și.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosar au fost depuse relațiile solicitate Inspectoratului Județean de Poliție P, înregistrate sub nr.9859/12.05.2009 din care rezultă că numitul G are gradul profesional de comisar de poliție.

Avocat, având cuvântul pentru intimatul și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul precizează că alte cereri nu au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, iar față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea plângerii ca nefondată, având în vedere că probele de la dosarul cauzei nu sunt probe temeinice, mai mult decât atât, petentul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată pentru a-și susține plângerea.

Din punctul său de vedere petentul procedează astfel, pentru a-i șicana și răzbuna pe intimați, deoarece acesta, anterior a suferit o condamnare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea ordonanței atacate, ca legală și temeinică.

Intimatul, personal având cuvântul de asemenea solicită respingerea plângerii formulată de petent.

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față,

Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul B, a solicitat, în temeiul disp. art.278¹Cod procedură penală, desființarea ordonanței nr.361/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

În motivarea plângerii sale, petentul arată că este nemulțumit de ordonanța atacată și de cea de respingere a plângerii sale de către prim - procuror, întrucât nu sunt legale și temeinice. A adus în sprijinul plângerii inițiale, împotriva făptuitorilor, o serie de probe (înscrisuri, înregistrări audio etc.) cu care dovedea vinovăția acestora, dar, nu au fost luate în considerare de către procuror.

Se mai arată că, organele de cercetare au încercat să protejeze pe cei care i-au luat autoturismul de teren și alte bunuri, precum și suma de 20.000 Euro și au favorizat pe polițiștii care s-au ocupat de caz, în special pe șefii acestora, numiții și.

În continuarea plângerii sa, petentul aduce diferite acuzații procurorilor ce s-au ocupat de caz și instituției din care aceștia fac parte.

Deși cauza a avut trei termene de judecată, petentul nu s-a prezentat pentru a-și susține plângerea.

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală atașat, Curtea va constata următoarele:

Prin ordonanța nr.361/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus, neînceperea urmăririi penale față de: -, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 264 Cp. art.26 raportat Cod Penal la art.259 și Cod Penal art.246 Cod Penal; A, avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 263 Cp. art. 26 Cp. raportat la art.260 Cod Penal, art.221 Cod Penal;, avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 263.Cod Penal, art. 26 raportat la art. 260.Cod Penal, art.221 Cod Penal; G, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 Cod Penal, art. 263.Cod Penal, art.264 Cod Penal, art. 25.Cod Penal raportat la art.259 și Cod Penal art. 272.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.246 Cod Penal, art.263 Cod Penal, art.264 Cod Penal, art. 221.Cod Penal, art. 25.Cod Penal raportat la art. 259.Cod Penal, art. 272.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246.Cod Penal, art. 263.Cod Penal, art. 264.Cod Penal și art. 272.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246.Cod Penal, art. 263.Cod Penal, art. 264.Cod Penal și art. 272.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246.Cod Penal, art. 263.Cod Penal, art. 264.Cod Penal, art. 272.Cod Penal; -a, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 263.Cod Penal, art. 264.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.289 Cod Penal, art. 291.Cod Penal, art. 246.Cod Penal, art. 263.Cod Penal, art. 264.Cod Penal și art. 272.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 247.Cod Penal și art. 292.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 289.Cod Penal, art. 292.Cod Penal, art. 272.Cod Penal;, avocat, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 260.Cod Penal și art. 261.Cod Penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264.Cod Penal și art. 250 alin. 1 și 2.Cod Penal; G, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289.Cod Penal, art. 291.Cod Penal, art. 264.Cod Penal, art. 246.Cod Penal și art. 266.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor
prevăzute și pedepsite de art. 272.Cod Penal, art. 266.Cod Penal, art. 264.Cod Penal, art. 208 - art.
209 Cod Penal, art. 189.Cod Penal și art. 2611.Cod Penal;, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 246.Cod Penal, art. 261.Cod Penal, art. 264.Cod Penal,art.266 și Cod Penal art. 272.Cod Penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că lipsește o condiție prev. de lege, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Disjungerea cauzei față de făptuitorul, procuror
la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru săvârșirea infracțiunilor
prev. de art. 289 Cp. art. 291 Cp. art. 246 Cp. art. 264 Cp. art. 221 Cp. art.
272 Cp. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și
Criminalistică.

Disjungerea cauzei față de, pentru
săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261.Cod Penal, art. 261¹.Cod Penal, art. 208 alin. 1
Cod Penal- art. 209 alin. l lit.i, g Cod Penal, art. 272.Cod Penal, art. 189.Cod Penal, art. 259.Cod Penal, fapte
pretins comise în dauna persoanelor vătămate B,
, și și declinarea
competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Disjungerea cauzei față de, pentru săvârșirea
infracțiunilor prev. de art. 260.Cod Penal, art. 291.Cod Penal, art. 292.Cod Penal și art. 264.Cod Penal,
, și
, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin. l Cod Penal, fapte
pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului nr.5991/P/2005 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, și declinarea competenței de
soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Pentru a pronunța această ordonanță procurorul a reținut următoarele:

Prezentul dosar s-a format ca urmare a plângerilor penale formulate de către persoanele vătămate B, B, B, și împotriva făptuitorilor, magistrați procurori, lucrători de poliție, avocați și martori, în legătură cu modul în care s-a soluționat dosarul nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Persoana vătămată Baf ormulat plângere penală împotriva făptuitorilor, și a încă două persoane cu identitate necunoscută, solicitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru aceea că, în data de 29.08.2005, a fost deposedat de autoturismul marca Mitsubishi Pajero cu numărul de înmatriculare -, în care se mai găsea suma de 20 000 Euro, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto și alte bunuri de valoare și importanță mai mică.

Fiind nemulțumit de modul în care au decurs investigațiile, persoana vătămată Baf ormulat plângere penală împotriva făptuitorilor, solicitând tragerea acestora la răspundere penală pentru săvârșirea unor fapte penale.

A susținut persoana vătămată B că făptuitorul, agent în cadrul Poliției municipiului P, după ce a ascultat foarte atent ce i-a relatat persoana vătămată B, în data de 29.08.2005, în momentul în care a indicat autorul tâlhăriei "a devenit brusc foarte violent și agresiv", "a întrebuințat expresii jignitoare", "l-a îmbrâncit într-un mod violent, încercând în mod violent și neomenos" să îl îndepărteze din sediul poliției (art. 250 alin. 1,2 Cp.) și că " prin tot ce a întreprins și cu tot ce nu a întreprins și legal era obligat să întreprindă, a încercat și a reușit să zădărnicească urmărirea penală a acestei de tâlhari, a încercat să asigure acestei de tâlhari produsele infracțiunii ".

Persoana vătămată B îi impută făptuitorului săvârșirea infracțiunii prev. de art.264 Cp. faptă pretins comisă prin aceea că, în data de 29.08.2005, în jurul orelor 21,30, a fost chemat telefonic la sediul poliției de către făptuitorul, comisar și, deși era fratele vitreg al făptuitorului "l-a audiat și i-a luat la vrăjeală o declarație" încălcând prevederile art. 48, art. 49 și art. 50.C.P.P. Pentru dovedirea susținerilor a solicitat audierea martorilor, și zis nea, (fost al circumscripției 3 poliție).

La data de 14.09.2005, persoana vătămată Bad epus o plângere penală împotriva făptuitorilor, și, și a făptuitorului G,căruia îi impută că, în calitate de comandant al Inspectoratului de Poliție al Județului P "nu a luat niciun fel de măsuri împotriva acestora,;ba mai mult decât atât, acești polițiști au reținut și distrus de la dosar declarația dată de către tâlharul în fața polițistului și a înlocuit-o cu o altă declarație, luată în fals de către alt polițist.".

A mai susținut că făptuitorii și, în timpul cercetărilor penale s-au deplasat la restaurantul din P și "l-au amenințat cu bătaia și cu moartea pe martorul ocular, cerându-i acestuia să declare că nu a văzut și nu a auzit nimic în legătură cu tâlhăria, fapte care apreciază că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizarea infractorului, încercarea de a determina mărturia mincinoasă și împiedicarea participării la proces. De asemenea făptuitorii și, însoțiți de martorul, în noaptea de 10.12.2005, s-au deplasat în comuna Jilava, județul I, la sediul societății aparținând persoanei vătămate B, au pătruns prin efracție într-un birou, de unde au sustras trei dosare cuprinzând plângerile penale formulate de persoana vătămată împotriva lucrătorilor de poliție și a magistratului procuror G și un video player.

Totodată a mai arătat persoana vătămată B, că știe de la martorul că făptuitorul, în data de 12.12.2005, 1-a anunțat telefonic pe făptuitorul că a sustras dosarele, pe care de altfel i le-a și dus, și împreună cu făptuitorul s-au deplasat la magistratul procuror, care "i-a trasat sarcină procurorului să-1 ajute pe și lui să scape de răspundere penală, și că" procurorul a făcut un adevărat circ cu el ( ) și un alt martor, în sensul că procurorul și tâlharul 1-au angajat și plătit pentru ei pe avocatul și cu toții i-au învățat și determinat să dea declarații mincinoase", în schimbul unor foloase materiale.

La data de 14.12.2005, în fața procurorului, martorii și au făcut declarații mincinoase ( a predat dosarele furate de către acesta procurorului, fiind filmat de un cameraman) la instigarea procurorului, și avocații și. Pentru dovedirea susținerilor solicită administrarea unor probe, precum convorbirile telefonice înregistrate pe reportofon între el, pe de o parte și, pe de altă parte, audierea părinților acestuia, și a martorilor, - și -.

fapte de corupție pretins comise de, fapte care au fost cercetate de către Direcția Națională Anticorupție -Serviciul Teritorial Ploiești.

Făptuitorului, îi impută că, în data de 29.08.2005, a refuzat să-1 audieze, "să procedeze la căutarea, identificarea, conducerea la sediul poliției, cercetarea și reținerea celor 4 infractori care l-au înșelat cu suma de 10000 Euro și au săvârșit infracțiunea de tâlhărie, a refuzat să-i dea număr de înregistrare la o plângere, nu a întreprins nicio activitate de cercetare și nu a raportat evenimentul până nu a intervenit chestorul B.

Mai reclamă că, nici făptuitorul și nici făptuitorul nu au întocmit dovadă de predare-primire a bunurilor sustrase de și restituite persoanei vătămate B.

Învederează persoana vătămată B că făptuitorul 1-a determinat pe martorul să declare că nu a văzut și nu știe nimic legat de tâlhăria a cărei victimă a fost (ulterior, în data de 01.09.2005, în fața persoanei vătămate, a lui, a martorilor și a declarat adevărul, respectiv că persoana vătămată a fost lovită și deposedată de mașină).

Susține că făptuitorul este complice la săvârșirea infracțiunii de reținere și distrugere de documente, respectiv declarația luată de făptuitorul fratelui său.

Făptuitorul, împreună cu făptuitorii și, se mai fac vinovați și de încercarea de a determina mărturia mincinoasă, în sensul că împreună cu și avocatul au promis lui diferite sume de bani pentru a da o declarație mincinoasă în 05.09.2005, în care să arate că a cumpărat autoturismul în litigiu de la ).

Făptuitorul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 Cp. persoana vătămată susținând că "este un Ť. și amărât, care cade pe el", iar soția acestuia, a declarat că nu au cumpărat niciun autoturism.

S-a mai învedereat că contractul nr. 69 din 18.09.2005 încheiat între SC și este un fals, fapt dovedit prin aceea că, martor, a declarat că proprietarul autoturismului este și nu.

Contractul falsificat este făcut cu complicitatea polițistului (făptuitorului ) și a avocatului, cu scopul de favoriza această bandă de tâlhari.

Făptuitorului îi reproșează comiterea următoarelor fapte, care în opinia persoanei vătămate atrag răspunderea penală a acestora:

a chemat de acasă, în afara orelor de program, pe făptuitorul
, pentru a-1 ancheta pe fratele său;

- nu a luat măsurile procedurale care se impuneau;

- nu a luat și nu a ordonat să se ia măsura identificării tuturor
tâlharilor care l-au tâlhărit și care l-au înșelat împreună cu cu
suma de 10 000 Euro;

- nu a întocmit o dovadă de primire-predare a bunurilor pe care i le-
predat;

- nu a raportat evenimentul conducerii Inspectoratului de Poliție al
Județului P;

- deși a formulat plângere penală împotriva a patru tâlhari, "poliția în
frunte cu, și au început urmărirea penală doar împotriva lui
, pe și i-a transformat în
martori, iar cu privire la al patrulea tâlhar nu au întreprins nimic în vederea
descoperirii, identificării, cercetării, stabilirea vinovăției;

- nu a fost identificată persoana, posesoare a numărului de telefon
0724 -, care 1-a înșelat cu suma de 10 000 Euro (aceasta 1-a sunat atât pe

cât și pe G din );

În dovedirea celor susținute a solicitat listing al convorbirilor efectuate de abonatul cu nr. 0724 - pe lunile iulie, august și septembrie 2005 pentru a proba că posesorul a discutat cu mulți lucrători de poliție și este un apropiat al fraților;

Făptuitorulu îi reproșează următoarele fapte care se circumscriu, în opinia sa, ilicitului penal:

- în calitate de locțiitor al comandantului Inspectoratului de Poliție al
Județului Pal uat cunoștință de faptul că subalternii săi și au
săvârșit mai multe infracțiuni și nu a sesizat, de îndată, procurorul;

- nu și-a exercitat atribuțiile de serviciu în legătură cu plângerea
penală a persoanei vătămate, în sensul că nu a întreprins nimic în vederea
identificării autorilor, cercetarea acestora, recuperarea prejudiciului, a mașinii și
a bunurilor furate;

- tăinuire, în sensul că a primit de la dosarele
sustrase de la locuința sa, în data de 10.12.2005 "pe care le-a prezentat
procurorului ";

- 1-a determinat, împreună cu și procurorul
- și l-au obligat pe să facă plângere
împotriva lui, a lui B, B și comisarul, în sensul că
l-au răpit, în data de 24.12.2005 din, că l-au amenințat cu pistoalele și 1-
au dus acasă la comisarul și l-au pus să dea o declarație neconformă cu
realitatea în legătură cu furtul din data de 10.12.2005 din comuna Jilava;

S-a mai arătat în plângere că făptuitorul, în data de 24.12.2005, 1-a dus pe la Inspectoratul de Poliție al Județului P, la doi polițiști care erau de serviciu, pentru a da declarații, iar cei doi polițiști și-au dat seama că este o înscenare și l-au trimis acasă. întrucât ofițerul de poliție nu i-a primit plângerea, făptuitorul 1-a sunat pe făptuitorul, care a ordonat ofițerului de serviciu să-1 audieze, iar a doua zi a primit declarația.

A doua zi s-au prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, unde au fost audiați de procurorul -.

Făptuitorul G îi impută că:

- în calitate de al Inspectoratului de Poliție al Județului P
luat cunoștință de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și tâlhărie și nu
întreprins măsuri pentru identificare și tragerea la răspundere penală a autorilor;

- subordonații lui au reținut și distrus documentația din dosar, și nu
sesizat de îndată procurorul;

- nu a îndeplinit, cu știință, o serie de acte procedurale, iar altele le-
îndeplinit defectuos, cauzându-i o vătămare gravă a intereselor legale și au
favorizat infractorii (ca și probe solicită audierea martorilor,
, nea, B, părinții acestuia și acte din
dosar despre care afirmă că sunt false);

- împreună cu, l-au denunțat calomnios că a comis acte
de terorism la șeful Poliției Române, chestorul B.

Comisarului, ofițer în cadrul Corpului de Control al Inspectoratului General al Poliției Române îi impută că:

- fiind trimis să verifice la Inspectoratul de Poliție al Județului
P, nu a făcut niciun fel de anchetă, nu a avut rol activ în aflarea
adevărului, nu a audiat martorii propuși. A reținut documentele în fișetul lui și
nu le-a trimis la dosarul cauzei, și deși a luat cunoștință de infracțiunile săvârșite
de polițiști, nu a sesizat procurorul.

Făptuitorul, comisar de poliție din cadrul Direcției de Investigații Criminale îi reproșează că, deși din ordinul chestorului B, 1-a audiat de două ori pe, a reținut și distrus acest document, favorizând "atât de tâlhari și escroci, cât și pe polițiștii infractori și corupți".

-a, comisar de poliție adjunct al Directorului Direcției de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române îi impută că:

- a luat la cunoștință de faptul că,
, și au reținut și distrus
documentele din dosar și au favorizat de tâlhari, dar nu a sesizat
procurorul;

- deși a cunoscut că 1-a audiat de două ori pe
și a reținut și distrus aceste declarații, nu a făcut nimic;

- ancheta făcută de și la Inspectoratul de
Poliție al Județului P este de "mântuială", iar documentația fost reținută
de comisarul la el în fișet.

Pentru faptele imputate chestorului B s-a pronunțat Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Făptuitorului îi reproșează că:

- "a întocmit o făcătură de referat, un fals ordinar și, cu intenție și
interesat material, a favorizat o bandă de tâlhari și escroci și 1-a prejudiciat
împreună cu și cu suma de 2 miliarde lei;

- nu a efectuat cercetări cu privire la a patra persoană învinuită de
tâlhărie și nici cercetări pentru a proba infracțiunea de tâlhărie;

- arată în referat că după 04.07.2005 nu a mai respectat clauza din
contract privind plata celor două tranșe scadente la 10.07.2005 și 03.08.2005,
fapt neadevărat:

- nu a efectuat acte de cercetare pentru identificarea lui -,
poreclit "sânge", deși din listingul convorbirilor telefonice al numărului 0724
; - rezultă că, în perioada 16.07.-25.07.2005, 1-a sunat pe

de 7 ori, precum și pe, G, G, și

- a indicat în referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală un martor " " care nu există.

A și, avocați în cadrul Baroului P le reproșează modul în care au acordat asistență juridică făptuitorului și, susținând că aceștia (l-au determinat pe să declare fapte neadevărate în scopul de a se asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului ( și să-i asigure folosul infracțiunii, respectiv autovehiculul reclamat ca fiind sustras prin violență.

Făptuitorii, și sunt învinuiți pentru că, în calitate de martori în dosarul penal nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, au declarat fapte neconforme cu realitatea.

Aceeași plângere, persoana vătămată Bam ai adresat-o, în data de 28.02.2006, Direcției Anticorupție din cadrul

La datele de 15.12.2005 și 05.05.2006, persoana vătămată Baf ormulat plângere penală împotriva lui, și, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în dauna sa, faptă comisă în data de 10/11.12.2005 pe raza localității Jilava.

Prezentul dosar mai are ca obiect plângerile formulate la data de 06.01.2006 (adresată IPJ P, IGPR, MIRA), 22.05.2006, (adresată din cadrul MIRA, IGPR, Ministrului de Interne, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, IPJ P și ) și 19.05.2006 (adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și domnului de la DNA B) de către împotriva făptuitorilor și, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de liberate, violare de domiciliu, furt calificat, încercarea de a determina mătuirea mincinoasă.

S-a reclamat în esență că, în perioada 10-24.12.2005, a fost lipsit de liberate, determinat să comită un furt în dauna persoanei vătămate B, de la biroul acestuia din localitatea Jilava, după care a fost dus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești unde a fost determinat de către făptuitorii, A și să facă declarații neconforme cu realitatea în data de 14.12.2005, în dosarul nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

S-a susținut că, pe baza declarației date atât de către cât și a declarației date de, făptuitorul, procuror a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui și restituirea autovehiculului în litigiu.

și, părinții lui, la data de 09.01.2006, au formulat o plângere penală, pe care au adresat-o IGPR, IPJ P și Poliției orașului împotriva făptuitorului, pentru aceea că, în cursul lunii decembrie 2005, 1-a obligat pe fiul său să dea declarații neconforme cu realitatea la IPJ P și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Astfel, s-a arătat în plângere că făptuitorul, odată ajunși la IPJ P, "i-a băgat pe toți 3 în ghereta unde erau 2 polițiști, dintre care unul dormea și unul era treaz. a întrebat pe polițistul treaz cine este ofițer de serviciu, iar acesta a răspuns că este domnul. i-a cerut polițistului să-1 cheme la poartă pe domnul, că s-au săvârșit infracțiuni deosebit de periculoase.polițistul a refuzat să-1 cheme pe domnul și le-a spus să meargă acasă. Între polițiști și a luat naștere un adevărat scandal, moment în care s-a trezit și polițistul care dormea. Cei doi polițiști l-au chemat la poartă pe domnul, care a refuzat să-1 audieze pe ", moment în care făptuitorul 1-a apelat pe telefonul mobil pe făptuitorul, care i-a ordonat făptuitorului să-1 audieze.

S-a arătat în plângere că a doua zi, respectiv 26.12.2005, împreună cu fiul lor și, însoțiți și de lucrătorul de poliție s-au prezentat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, au dat declarații neadevărate, care "au fost folosite de acest infractor înrăit și de, hoților din județul P împotriva domnului B și împotriva domnului de la IGPR".

Și a formulat plângere penală împotriva lui, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 alin. 1 Cp. faptă pretins comisă prin aceea că 1-a determinat să facă declarații neconforme cu realitatea, la data de 14.12.2005, în cauze penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Prin rezoluțiile din data de 02.10.2007, la acest dosar penal s-a dispus conexarea dosarului penal nr. 507/P/2007 și nr. 508/P/2007.

Dosarul nr. 507/P/2007 s-a format ca urmare a plângerii penale formulate de către persoana vătămată B împotriva mai multor lucrători de poliție din cadrul IPJ P, față de modul în care aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în efectuarea urmăririi penale, în data de 29/30.08.2005, în momentul în care, împreună cu fratele său B au reclamat că au fost deposedați prin violență de un autovehicul.

Îi impută făptuitorului că "și-a permis să încalce legea și să consemneze pe declarație că el 1-a audiat, după care a semnat săvârșind în acest mod infracțiunea de fals intelectual. Se mai arată că, făptuitorul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 242 Cp. prin aceea că a distrus declarația lui în fața fratelui său, precum și infracțiunea prev. de art. 289 Cp. prin aceea că a atestat în fals că el, B și, au fost testați cu tehnica poligraf și au avut un comportament nesincer".

A mai susținut persoana vătămată B că făptuitorii și au săvârșit infracțiunea perv. de art. 292 Cp. prin aceea că au făcut declarații neconforme cu realitatea în dosarul instrumentat de procuror, dosar penal în care erau audiați în calitate de făptuitori.

Dosarul penal nr. 508/P/2007 are ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată B împotriva făptuitorilor și, avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin.l Cp. și art. 261 Cp. fapte pretins comise prin aceea că l-au determinat pe fiul său B să dea declarații neconforme cu realitatea, pentru care i-au promis suma de 3000 Euro.

S-a susținut în plângere că, pe data de 11.04.2006, B și cu
au luat legătura cu făptuitorul, și au
venit din localitatea în localitatea P, cu un taxi pe care 1-a plătit făptuitorul după care i-a condus la parchet, la procuror.

În noaptea de 11/12.2006, făptuitorul i-a dus pe cei doi întru-un apartament din P unde i-a lipsit de libertate în mod ilegal, iar când i-a cerut să-i lase să plece, i-a amenințat cu un.

A doua zi, făptuitorul împreună cu făptuitorul, i-a dus pe cei doi la Poliția orașului, unde Bad at declarații neconforme cu realitatea, instigat fiind de către și.

Dosarul nr. 573/P/2007 are ca obiect plângerile penale formulate de persoanele vătămate, B și împotriva făptuitorilor și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 rap. la art. 260 Cp. art. 189 Cp. reclamându-se în esență aceleași fapte ca și cele descrise de către B în plângerea de mai sus.

Prin rezoluția cu același nr. din data de 15.11.2007, s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 361/P/2007.

Cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca urmare a ordonanței nr. 510/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea unității noastre de parchet, având în vedere calitatea de avocat a făptuitorului.

Făptuitorului i se impută săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin.l și 2.Cod Penal, art. 25 rap. la art. 260.Cod Penal și art. 261.Cod Penal, fapte imputate, de altfel, și în plângerile penale amintite mai sus.

Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că faptele care au generat formularea a mai multor plângeri penale sunt următoarele:

La începutul lunii iulie 2005, între persoana vătămată B și făptuitorul a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care primul cumpăra de la cel de al doilea un autoturism marca Mitsubishi Pajero contra sumei de 24 000 Euro, din care s-a achitat, la data când a intervenit înțelegerea, suma de 3000 lei, urmând ca restul prețului să fie achitat în 3 rate, respectiv 04.07.2005, 10.07.2005 și 03.08.2005.

Prin același înscris cei doi au stabilit ca în situația în care una dintre părți se răzgândea, să achite celeilalte părți suma de 15 000 Euro.

Cert este că la data de 29.08.2005, B, însoțit de B, s-au întâlnit cu făptuitorul, care la rândul lui era însoțit de făptuitorii și, pe terasa restaurantului din P, unde au fost serviți de către făptuitorul și persoana vătămată, cei doi fiind ospătari.

S-a mai stabilit că de la restaurant, făptuitorul a plecat cu autoturismul care făcuse obiectul înțelegerii dintre părți.

În acea seară persoana vătămată B împreună cu fratele B s-au deplasat la Poliția municipiului P, unde au reclamat că au fost deposedați de către făptuitorul și persoanele care l-au însoțit, prin violență, de un autoturism, suma de 20 000 Euro pe care o avea în torpedou, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto, precum și de alte bunuri de o valoare mai mică.

Dispecerul de serviciu, respectiv făptuitorul, i-a făcut legătura persoanei vătămate B cu făptuitorul, subofițer în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P -Serviciul de Investigații Criminale care, după ce a ascultat relatarea persoanei vătămate, a apreciat că ar fi o cauză de natură civilă și a îndrumat-o să se adreseze Judecătoriei Ploiești.

Făptuitorul a raportat evenimentul șefului ierarhic de la care a primit dispoziție să se prezinte la Poliția municipiului P, unde persoana vătămată Bar eclamat că a fost deposedată, prin violență, de autoturism și bunurile din autoturism.

După ce a discutat cu făptuitorul, persoana vătămată Baf ost nemulțumită de îndrumările primite și a început o discuție în contradictoriu cu făptuitorul, de serviciu la dispecerat. Discuția a fost observată de făptuitorul, ofițer de poliție, care a discutat cu persoana vătămată B, și 1-a invitat la Poliția municipiului

De menționat că persoana vătămată B și fratele acestuia B s-au deplasat la Poliția municipiului P cu autoturismul lui.

Ajunși la sediul Poliției municipiului P, făptuitorul i-a convocat pe lucrătorii de poliție din cadrul Biroului Cercetări Penale și Biroului Judiciar, respectiv inspectorul principal și inspectorul principal -. în fața celor trei, persoana vătămată B și B au reclamat că au fost deposedați de bunuri, prin violență, de către.

Făptuitorul a dispus să fie audiate persoanele, să se consemneze plângerea și simultan, să fie identificat și audiat.

A comunicat evenimentul făptuitorului. comisar adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului P, care l-a îndrumat să-l sune pe comisar, șeful Serviciului judiciar, prezent la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului

Făptuitorul s-a conformat și 1-a informat pe.

În acest timp, și - au demarat cercetările primul procedând la audierea lui B.

În timpul desfășurării investigațiilor, a rezultat că făptuitorul este fratele făptuitorului, subofițer de poliție.

Acesta din urmă i-a raportat făptuitorului, care i-a cerut să ia legătura cu fratele său, să-1 invite la sediul unității de poliție și, de asemenea, i-a ordonat să nu desfășoare niciun fel de acte de cercetare.

De față cu, - și făptuitorul, făptuitorul 1-a sunat pe fratele său și 1-a chemat la sediul poliției pentru a lămuri situația legată de incidentul cu autoturismul. Discuția telefonică a putut fi auzită de cei trei, telefonul fiind dat pe speaker.

În momentul în care a ajuns la sediul poliției și făptuitorul, atât acesta cât și persoana vătămată B și B au fost duși în biroul făptuitorului și, pentru că fiecare parte își prezenta propria variantă, făptuitorul a dispus lucrătorilor de poliție să continue cercetările pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-au petrecut faptele reclamate.

În momentul în care ieșea din sediu, făptuitorul s-a întâlnit cu și, foști lucrători de poliție, care i-au comunicat că persoana vătămată i-a contactat telefonic și le-a cerut ajutorul, întrucât i-a fost furată o mașină.

La revenirea în sediu, făptuitorul a constatat că persoana vătămată și făptuitorul au fost duși la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului P de către făptuitorul, care a preluat cazul.

Făptuitorul a audiat în acea seară pe B, fratele acestuia, B și pe făptuitorul, după care i-a chemat a doua zi pentru a fi audiați.

Cu privire la afirmația că făptuitorul 1-a audiat pe făptuitorul, susținerea persoanei vătămate B nu are suport probator.

Audiat fiind, declară că a fost sunat de, o cunoștință, care i-a cerut să-1 ajute cu informații legate de modul în care se desfășoară cercetarea într-o cauză instrumentată la Poliția municipiului S-a întâlnit cu acesta în fața sediului Poliției municipiului P, unde i-a făcut cunoștință cu și cu B. I-au expus punctul lor de vedere, după care s-a deplasat la făptuitorul, după care la făptuitorul, care discuta cu persoana vătămată B, iar ulterior a ajuns la camera 30, în care se afla făptuitorul și fratele acestuia "stând față în față și discutând despre speță, dar nu scria nimeni".

S-a susținut de către că după ce a discutat cu cei doi a ieșit "afară din birou și din incinta poliției, unde pe trotuar îl așteptau persoanele cu care se întâlnise anterior", cărora le-a relatat că s-au întreprins activități de cercetări.

Declarația acestuia contrazice susținerea lui, care afirmă că:

"Polițistul se grăbea, afirmând că are acasă niște invitați, motiv pentru care i-a solicitat lui să scrie declarația mai repede, fapt ce s-a întâmplat în prezența noastră, a datat-o, a semnat-o și cu toții am coborât din biroul său, pe care 1-a asigurat cu cheia."

După acest incident, a declarat că: " în timpul în care mă aflam în birou, polițistul îi spune lui să se grăbească cu încheierea declarației, pentru că el urmează să se ducă la un ".

După terminarea declarației, împreună cu mine, polițistul și am mers spre ieșirea din sediu.

Concluzionând s-a reținut că nu sunt indicii temeinice din care să rezulte că făptuitorul l-ar fi audiat pe fratele său, după care ar fi distrus declarația.

Declarația lui se coroborează cu declarația lui, potrivit căreia el 1-a audiat pe, în data de 29.08.2005, fiind de altfel singura declarație a acestuia din aceea zi.

De asemenea, nu sunt indicii nici în ce privește săvârșirea de către făptuitorul a infracțiunii prevăzute de art. 289 Cp. faptă pretins comisă prin aceea că a atestat în fals că persoana vătămată Bad at declarația din data de 29.08.2008 în fața sa.

și - au declarat că nu l-au audiat pe B ("eu personal nu am întocmit niciun fel de document, cei doi au fost conduși în birouri separate, verificările fiind preluate de agent - - "; "la un moment dat, nu pot preciza cu exactitate, în biroul în care eu îl audiam pe B s-a prezentat agent adjunct din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P - Serviciul Investigații Criminale, care a preluat cauza și a continuat audierea lui B - ").

În aceiași seară, respectiv 29.08.2005, făptuitorul și lucrătorul de poliție s-au deplasat și la restaurantul "".

S-au continuat cercetările în data de 16.09.2005, când făptuitorul 1-a audiat pe făptuitorul, iar persoana vătămată a fost audiată de lucrătorul de poliție (fapt confirmat de acesta).

Nemulțumit de modul în care se derulau cercetările, persoana vătămată B s-a adresat, în data de 01.09.2005, unitate care a trimis sesizarea Inspectoratului de Poliție al Județului P, pentru a verifica aspectele semnalate.

La data de 14.09.2005, făptuitorul G, inspector al Inspectoratului de Poliția al Județului Pac omunicat atât cât și persoanei vătămate rezultatul cercetărilor. în esență, acesta a apreciat că verificările au fost efectuate cu respectarea normelor procesual penale ("considerăm că lucrătorii de poliție au acționat în mod legal, neinfluențând în niciun fel cercetările, iar suspiciunile petentului în ceea ce privește o pretinsă mușamalizare cauzată de legăturile de rudenie dintre făptuitor și un lucrător de poliție sunt neîntemeiate").

Referitor la faptele imputate făptuitorului G, nu sunt indicii din care să rezulte că acesta nu și-a exercitat ori și-a exercitat necorespunzător atribuțiile de serviciu sau că, în timpul verificărilor pe care le-a efectuat cu privire la aspectele semnalate de persoana vătămată, a luat cunoștință că vreunul dintre subalternii lui a săvârșit vreo infracțiune și nu a sesizat organele competente. Nu a săvârșit acte sau fapte care să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 264 Cp.

În ce privește sesizările formulate de către persoana vătămată B la. au fost solicitate actele întocmite de către ofițerii de poliție desemnați cu efectuarea cercetărilor vis-a-vis de modul în care lucrătorii de poliție din cadrul IPJ P efectuau urmărirea penală pentru stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-a produs infracțiunea de tâlhărie reclamată de acesta și au fost audiați făptuitorii și -

Din examinarea actelor solicitate și a declarațiilor celor doi făptuitori nu au rezultat indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate.

Revenind la activitățile de cercetare penală derulate de făptuitorul, în intervalul 30.09.2005 - 07.10.2005, acesta i-a audiat pe făptuitorii, 1-a reaudiat pe cu privire la înstrăinarea autoturismului către făptuitorul, pe acesta din urmă și concubina acestuia, precum și alți angajați ai restaurantului din P, iar la data de 07.10.2005, a început urmărirea penală împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Cercetările în dosar au fost finalizate la data de 25.11.2005, prin referatul cu aceiași dată întocmit de făptuitorul, comisar de poliție, care a propus scoaterea de sub urmărire penală a lui, în baza art. 249.C.P.P. și art. 10 lit.d C.P.P. cu motivarea că:

"Varianta prezentată de, că autoturismul a fost predat de bună voie de B este susținută de declarația martorilor și (prezent la întâlnirea celor două părți la restaurantul ) și declarația martorului."

Făptuitorul a ajuns la această concluzie pe baza interpretării probelor administrate în cauză, respectiv declarațiile persoanelor audiate, înscrisurile depuse de părți, raporturile tehnico-științifice privind depistarea comportamentului simulat.

Susținerile persoanei vătămate B în sensul că făptuitorul se face vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni prin aceea că "a întocmit o făcătură de referat, un fals ordinar și cu intenție și interesat material, a favorizat o bandă de tâlhari și escroci", nu au suport probator în realitatea obiectivă.

Astfel, potrivit art. 63 alin.2 C.P.P. "probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului."

In consecință, în legislația procesual penală funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, concluzie la care a ajuns organul de urmărire penală sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare mai dinainte stabilită.

Ori, în cuprinsul referatului incriminat ca fiind fals, făptuitorul face o analiză a probelor administrate și implicit a concluziei la care a ajuns pe baza interpretării probelor și a dispozițiilor legale aplicabile în materie.

Este adevărat că în referat, făptuitorul face trimitere la declarația martorului, despre care persoana vătămată afirmă că este martor inventat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului penal nr. 5991/P/2005
al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, a fost evident că făptuitorul
comis o eroare materială, martorul la care se referă fiind, persoană prezentă la locul incidentului și audiată pe parcursul urmăririi penale.

Referatul împreună cu dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești și repartizat spre soluționare procurorului, în data de 28.11.2005.

Anterior întocmirii referatului cu propunere de scoatere de sub urmărire penală, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a înregistrat plângerea penală formulată împotriva făptuitorilor, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246.Cod Penal și art. 264.Cod Penal Plângerea a făcut obiectul dosarului penal nr. 197/P/2005.

Prin rezoluția din data de 26.02.2006, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.4 și art. 10 lit.a C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciindu-se că faptele reclamate nu există.

Persoana vătămată formulat plângere penală împotriva soluției, plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr.71/27.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, definitivă prin decizia penală nr.241/16.01.2007 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarulnr-.

De asemenea, anterior finalizării cercetărilor în această cauză, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a înregistrat dosarul penal nr.
896/P/2005 având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată împotriva făptuitorului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cp. și art. 264 Cp. și a făptuitorului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de a determina mărturia mincinoasă și împiedicarea participării la proces.

Prin rezoluția din data de 26.10.2005, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.4 și C.P.P. art. 10 lit. a s C.P.P.-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
, întrucât faptele nu există, iar în baza art. 38.C.P.P.s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești față de.

Prin sentința penală nr. 290/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.3308/2006, definitivă prin nerecurare, s-a respins plângerea împotriva soluției dispuse de procuror, plângere formulată de, în baza art. 278¹.

C.P.P.

La data de 31.10.2005, la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a înregistrat plângerea penală formulată de persoana vătămată împotriva făptuitorului G, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cp. art. 266 pct. 2 și 3 Cp. și art. 264 Cp. fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului penal nr. 896/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Audiat pentru a-și preciza plângerea, în data de 13.12.2005, în prezența apărătorului ales, persoana vătămată a declarat că nu a scris sau dictat plângerea penală vreunei persoane, că ea a fost formulată de persoana vătămată B la sediul societății acestuia din localitatea Jilava și 1-a pus să o semneze, iar pentru acest fapt a primit bani și bunuri.

Prin rezoluția din data de 05.01.2006, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.4 și art. 10 lit.a C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G, apreciindu-se că faptele reclamate în sarcina acestuia nu există.

Împotriva acestei soluții nu s-a formulat plângere, în baza art. 278, art. 278¹.

C.P.P.

În data de 14.12.2005, în prezența apărătorului ales, făptuitorul, persoana vătămată a fost audiat în calitate martor, ocazie cu care a declarat că a fost influențată și determinată de către persoana vătămată B să depună mărturie mincinoasă, situație de fapt cunoscută și de făptuitorul.

Arată în finalul declarației că "întrevăzând pericolul grav la care mă expun pe mine și la care sunt expuse și alte persoane nevinovate m-am decis atunci să-mi angajez un avocat pentru a veni în fața procurorului și a spune tot adevărul."

Persoana vătămată a semnat cu făptuitorul, avocat, contractul de asistență juridică.

Potrivit declarației făptuitorului, persoana vătămată este cea care 1-a contactat și angajat și 1-a însoțit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești pentru a fi audiat. Arată făptuitorul că persoana vătămată a fost audiată, fără a se exercita asupra lui presiuni, și cu aceea ocazie, în biroul procurorului au fost prezenți el, persoana vătămată și un cameraman.

Tot în acea zi, persoana vătămată a predat făptuitorului trei seturi de acte grupate tot în atâtea dosare (două cu coperte galbene și unul mai gros, cu coperte albe) și a declarat că i-au fost date de către persoana vătămată B în data de 08.12.2005, care i-a spus "ia astea și învață-le pentru că săptămâna viitoare începe ancheta la. și dacă te întreabă să știi ce declari."

Cele trei dosare au fost numerotate și semnate fiecare în parte de către făptuitorul și inventariate de către procuror printr-un proces-verbal separat.

Făptuitorul a dispus trimiterea tuturor actelor către organele de poliție în vederea demarării investigațiilor, formându-se dosarul nr. 3949/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Susținerile persoanei vătămate au fost confirmate de, audiat în aceeași zi la procuror.

Audiat cu privire la declarația dată în 14.12.2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, a declarat că o menține, întrucât reprezintă adevărul și "ceea ce cunoștea atunci cunoștea de la."

Prin ordonanța nr. 5991/P/2005 din 14.12.2005, în temeiul dispozițiilor art. 249.p Cod Penal coroborat cu art. 11 pct.l lit.b) și art. 10 lit. d) C.P.P. art. 228 alin.6 și art. 10 lit. b,a și d C.P.P. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin.l lit.e) Cp. și neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor, pentru art. 215 alin. 1,3 Cp. art. 261¹Cp.

Faptele pentru care s-au efectuat cercetări față de au fost și cele reclamate de persoana vătămată, în sensul că acesta a încercat să-1 determine să depună mărturie mincinoasă în cauză și 1-a împiedicat să participe ca martor, în aceeași cauză.

Plângerile la soluție formulate de persoana vătămată B în baza art. 278.C.P.P. și art. 278 C.P.P. au fost respinse ca neîntemeiate, atât de procurorul ierarhic, cât și de instanța de judecată, prin hotărâre definitivă și revocabilă.

În data de 25/26.12.2005, la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului P s-au prezentat persoana vătămată însoțită de părinții săi și făptuitorul, care au reclamat că membrii familiei B și comisarul din cadrul l-au răpit, bătut și amenințat cu ul să declare și să recunoască că el împreună cu făptuitorii și, frați, în cursul lunii decembrie 2005, pe timp de noapte și prin efracție, au pătruns în biroul din localitatea Jilava al persoanei vătămate B, unde au sustras cele trei dosare și un aparat video.

La sediul Inspectoratului de Poliție al Județului P asigurau serviciul de permanență făptuitorii, agent de poliție, agent de poliție și, inspector principal de poliție.

Inițial, făptuitorul i-a îndrumat pe cei trei să formuleze reclamația a doua zi, dar la insistențele acestora, inclusiv ale mamei lui, a înregistrat reclamația lui, care a scris-o pe loc, și 1-a anunțat pe făptuitorul, care la vremea respectivă avea funcția de adjunct al Inspectorului al Inspectoratului de Poliție al Județului P și asigura permanența.

Cu excepția susținerilor persoanei vătămate, nu s-au administrat probe din care să rezulte că în acea noapte între făptuitorii și s-ar fi purtat discuții telefonice.

În data de 26.12.2005, serviciul de unitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa fost asigurat de procuror -, care a fost anunțată de jandarmul care era de serviciu să se prezinte la sediul parchetului.

Ajunsă la sediul unității de parchet, aceasta a găsit persoana vătămată însoțită de părinții săi, care i-a relatat că a fost victima unei infracțiuni de lipsire de libertate și a formulat în scris o sesizare.

Sesizarea a fost prezentată a doua zi conducătorului unității de parchet, care a și înregistrat-o ca și cauză penală.

La data de 10.01.2006 a formulat plângere penală împotriva făptuitorului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă vis - a - vis de declarațiile date de acesta în data de 14.01.2005, în dosarul nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Parte dintre aspectele sesizate în plângerile penale care fac obiectul prezentei cauze au făcut obiectul altor dosare penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, după cum urmează:

- dosar nr. 197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Paa vut ca obiect plângerea penală formulată de B împotriva
lui,
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art. 264 Cp. susținându -
se în esență că aceștia nu și-au îndeplinit atribuțiile conferite de lege în
efectuarea urmăririi penale cu consecința favorizării persoanelor împotriva
cărora formulaseră plângere.

Prin rezoluția cu același număr din data de 16.02.2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de toți făptuitorii, apreciindu-se că faptele imputate nu există.

La adoptarea acestei soluții, procurorul care a instrumentat cauza a apreciat că cercetările au stabilit că și, comisari șefi în cadrul IPJ P, primul în calitate de adjunct al comisarului al IPJ P și cel de al doilea în calitate de al Poliției mun. P, nu l-au favorizat în niciun fel pe, că nu au existat relații neprincipiale între comisarii șefi, și, iar agentul nu a avut un comportament necuviincios față de partea vătămată B în data de 29.08.2005 și nici nu a încercat în vreun fel să îl influențeze pe acesta să formuleze plângere penală.

Plângerile formulate, în baza art. 278.C.P.P. și art. 278¹.C.P.P. de către persoana vătămată împotriva soluției, au fost respinse ca neîntemeiate (sentința penală nr. 71 din 27.09.2006, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosar nr. 3863/2006, definitivă prin decizia penală nr. 241 din 16.01.2007, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr-.

- dosar nr. 896/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
având ca obiect plângerea penală formulată de persoana vătămată
împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.
246 Cp. și art. 264 Cp. (se susținea că acesta i-ar fi dictat declarația dată în
dosarul nr. 5991/P/2005 în care arăta că nu cunoaște nimic despre faptele
petrecute în data de 29.08.2005, cu consecința favorizării lui
, în sensul de a-i asigura sustragerea de la răspunderea penală) și a lui
pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261.Cod Penal și art.
261¹Cod Penal (în sensul că acesta 1-a amenințat cu moartea pentru a nu declara
adevărul în fața organelor judiciare, în cauza în care era cercetat pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie).

Prin rezoluția cu același nr. din data de 26.10.2005, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.4 și art. 10 lit.a C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art. 264.

Cod Penal

Plângerea la soluție, formulată în baza art. 278 C.P.P. a fost respinsă de instanța de judecată prin sentința penală nr. 290 din 20.06.2006, pronunțată

de Tribunalul Prahova, în dosar nr. 3308/2006, hotărâre judecătorească rămasă definitivă prin nerecurare.

Prin rezoluția de mai sus, s-a dispus și disjungerea cauzei față de și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261 Cp. și art. 2611 Cp. și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Cauza a făcut obiectul dosarului nr. 7467/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în care în data de 15.01.2007, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.6 Cp.pl. și art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

- dosarul nr. 577/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Paa vut ca obiect plângerile penale formulate de,
și B, adresate mai multor instituții ale
statului.

a reclamat că, în noaptea de 14.04.2006, aflându-se într-o discotecă din orașul împreună cu mai mulți prieteni, s-a întâlnit cu făptuitori, și persoana vătămată Bf N., ocazie cu care făptuitorii l-au amenințat să dea declarații mincinoase împotriva lui B și l-au deposedat de o geacă din piele în care se afla un telefon mobil și suma de 60 RON.

Persoana vătămată Bas olicitat efectuarea de cercetări față de făptuitorii, pentru săvârșirea infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă, instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, dare de mită, agent de poliție la Poliția orașului, pentru săvârșirea infracțiunilor de încercare de a determina mărturia mincinoasă, instigare la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, luare de mită, favorizarea infractorului și arestare nelegală și cercetare abuzivă și, pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturia mincinoasă și încercarea de a determina mărturia mincinoasă.

S-a precizat în plângere că, la data de 12.04.2006, B 1-a însoțit pe și pe avocatul acestuia la Poliția orașului, unde a dat declarații neconforme cu realitatea fiind instigat și determinat de cei doi în acest sens, în fața lucrătorului de poliție care a primit de la drept mită suma de 500 Euro.

Persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva făptuitorului pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 189 Cp. faptă care ar fi fost comisă în dauna lui B, a lui și a sa.

Prin ordonanța nr. 577/P/2006 din 02.11.2006 s-a dispus:

- în baza art. 228 alin.6 și art. 10 lit.a) C.P.P. neînceperea urmăririi
penale față de, agent de poliție în cadrul IPJ P, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 189 alin.l și 2.Cod Penal, art. 211 alin.2 lit. b, c, alin.21 lit.a și Cod Penal art. 25 rap. la art. 260 alin.l Cod Penal, art. 261.Cod Penal, art. 25 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin.l lit. i,g Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 208 alin.l - 209 alin.l Cod Penal, agent de poliție în cadrul IPJ P, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246.Cod Penal, art. 250 alin. 1.p., art. 254.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 260.Cod Penal și art. 261.Cod Penal și față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin.2 lit.b, c, alin.2¹lit.a și Cod Penal art. 255.Cod Penal;

- în baza art. 45.C.P.P. combinat cu art. 42.C.P.P. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe, cercetat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 1, 2.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 260.Cod Penal și art. 261.Cod Penal și, avocat, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 260.Cod Penal și art. 25.Cod Penal rap. la art. 261.Cod Penal în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina.

Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut că:

În noaptea de 14/15.04.2006, persoana vătămată se afla la discoteca "" din orașul, fiind însoțit de fratele său și o prietenă,.

În discotecă 1-a observat pe, care era însoțit de
B în momentul în care 1-a observat,
a ieșit din discotecă, după ce în prealabil i-a cerut telefonul mobil prietenei sale
, pentru a-1 apela pe B. Afară, a întâlnit o patrulă de poliție, căreia i-a reclamat faptul că l-ar fi amenințat în legătură cu participarea la derularea unui proces ce se afla pe rolul Judecătoriei Câmpina. De precizat că, înainte de a ieși din discotecă și-a lăsat geaca din piele pe un scaun.

Din declarația prietenei lui rezultă că a revenit în discotecă după 45 de minute, i-a restituit telefonul, după care și-a luat geaca și a plecat.

de poliție venită la fața locului a fost formată din lucrătorii de poliție și. Din rapoartele lucrătorilor de poliție rezultă că, la data de 15.04.2006, s-au deplasat la discotecă întrucât ofițerul de poliție de la Poliția orașului a fost apelat de către o persoană care solicita sprijinul, pe motiv că este urmărită de două persoane de sex masculin cu care acesta este într-un litigiu care face obiectul unui proces penal și că ajunși la fața locului, au procedat la legitimarea celor două persoane, respectiv B și, ocazie cu care au constatat că nu au tulburat ordinea și liniștea publică.

Deși, inițial nu a făcut referire și la prezența în discotecă a lui, ulterior și-a completat plângerea și cu privire la această persoană.

În ce privește plângerea formulată de B, s-a reținut că acesta s-a oferit să fie audiat ca martor pentru fapte care nu aveau legătură cu dosarul în care era cercetat, respectiv violare de domiciliu.

În declarația dată, acesta face referire la conflictul existent între tatăl său B și referitor la autoturismul Mitsubishi Pajero.

La audierea din data de 12.04.2006 a participat și avocatul lui,.

Nu s-au putut administra probe din care să rezulte că ar fi dat, iar, agent de poliție la Poliția orașului, suma de 500 Euro, pentru modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu legate de instrumentarea dosarului penal în care era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă pretins comisă în dauna persoanelor vătămate și.

În legătură cu susținerile făcute de către, în sensul că, la data de 10.12.2005, și l-ar fi lipsit de libertate și, în același timp, l-ar fi instigat la furt calificat în dauna lui B, iar la refuzul acestuia, ar fi sustras cu complicitatea lui mai multe documente și bunuri de la societatea comercială aparținând lui B din comuna, s-a reținut că acestea formează obiectul dosarului penal nr. 1130/P/2005.

Împotriva acestei soluții au formulat plângere, în baza art. 278.p Cod Penal, B și.

Prin sentința penală nr. 139 din 08.03.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în dosar nr- și sentința penală nr. 309 din 22.05.2007 pronunțată de aceeași instanță în dosar nr-, hotărâri judecătorești rămase definitive, plângerile formulate de cei doi au fost respinse ca neîntemeiate.

- dosar nr. 1130/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovaa avut ca obiect sesizarea făcută la data de 14.12.2005 de către procuror, în legătură cu comiterea de către Bai nfracțiunilor prev. de art. 25 Cp. rap. la art. 260 alin.l Cp. art. 259 alin.l Cp. cu aplic. art. 41 alin.2 Cp. și art. 189 alin.l și 2 Cp. în urma audierii numitului în data de 14.15.2005 în prezența apărătorului său ales, în dosarul nr. 5991 /P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Cu acea ocazie a susținut că a fost introdus de către B în birourile mai multor ofițeri de superior din cadrul și învățat cu lux de amănunt ce să declare și că a semnat "hârtiile" prezentate de către B, care s-au dovedit ulterior a fi denunțuri formulate împotriva lui.

A mai reclamat că, în perioada 22.11-08.12.2005, a fost obligat împotriva voinței sale să muncească în folosul lui B la ferma acestuia din comuna. In susținerea celor reclamate, a depus la procuror trei dosare cuprinzând acte, precizând că aceste documente i-au fost date în 08.12.2005 de către B cu indicația de a învăța conținutul acestora, pentru a cunoaște ce anume să declare când va fi audiat la.

Cele trei pachete de acte conțineau: plângeri formulate de către B împotriva persoanelor implicate în incidentul din data de 29.08.2005, precum și a lucrătorilor de poliție angrenați într-un mod sau altul în derularea cercetărilor.

La data de 26.12.2005, la IPJ Paf ost înregistrată plângerea formulată de împotriva lui B, B și B, pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de liberate, fapte pretins comise prin aceea că, în intervalul 24.12.2005, orele 16,30 - 25.12.2005, orele 16,00, aceștia l-au lipsit de libertate.

O plângere cu conținut similar a fost depusă și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

La data de 16.01.2006, a formulat o plângere penală, adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și remisă spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, în care susținea că, la data de 10.12.2005, împreună cu, agent de poliție în cadrul IPJ P, împotriva voinței sale l-au luat din fața magazinului din P și dus sub amenințarea unei arme în comuna, unde i-au cerut să sustragă mai multe bunuri dintr-un birou al societății comerciale aparținând lui B. La refuzul acestuia, în timp ce a asigurat paza, prin efracție, a pătruns în biroul lui B de unde ar fi sustras cele trei dosare cu acte (dosare pe care le-a predat în 14.12.2005 procurorului ) și un aparat video.

Actele premergătoare efectuate în cauză de către procuror i-au creat acestuia convingerea că faptele reclamate în sarcina lui, făptuitor, nu există (în cauză i-a audiat pe și care au confirmat apărarea lui, în sensul că, în data de 10.12.2005, în intervalul orar 14-23 fost în vizită la locuința acestora), motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin.6 și C.P.P. art. 10 lit.a C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin.l și 2 Cp. art. 25 Cp. rap. la art. 208 alin.l - 209 alin.l lit.g,i Cp. și art. 26 Cp. rap. la art. 208 alin.l -209 alin.l lit.g, i

Cod Penal

În baza art. 45.C.P.P. combinat cu art. 42.C.P.P. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în legătură cu comiterea infracțiunilor prev. de art. 25.Cod Penal rap. la art. 260 alin.l Cod Penal, art. 259 alini cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art. 189 alin.l și 2.Cod Penal, fapte pretins comise de către B; art. 189 alin.l și 2.Cod Penal, fapte pretins comise de către B și B; art. 189.Cod Penal, art.192 Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 208 alin.l - 209 alin.l lit.g,i Cod Penal,art.25 rap. la art. 260.Cod Penal și art. 261.Cod Penal, fapte pretins comise de către, art. 259 alin. l cu Cod Penal aplic. art. 41 alin.2 și Cod Penal art.260 Cod Penal, fapte pretins comise de către.

Împotriva acestei soluții, în baza art. 2781 Cp.p., a formulat plângere penală, plângere respinsă prin sentința penală nr. 140 din
08.03.2007, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosar nr-, rămasă definitivă prin nerecurare.

În urma disjungerii dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a înregistrat dosarul penal nr. 9368/P/2006.

Prin rezoluția din data de 16.01.2008 s-a dispus conexarea
dosarului penal, anterior menționat la dosarul penal nr. 3949/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești care are ca obiect plângerile penale formulate de B și împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și instigare la mărturie mincinoasă, fapte pretins comise în perioada 10-12.04.2006.

Cauza se afla în lucru la IPJ P - Serviciul Cercetări Penale.

Plângerile penale ale persoanelor vătămate au mai făcut obiectul a dosarelor penale nr. 7/P/2006 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești și nr. 320/P/2007 (la acesta din urmă fiind conexat și dosarul nr. 886/P/2007) al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin ordonanța nr. 7/P/2006 din data de 30.01.2007a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în temeiul dispoz. art. 228 alin.4 și art. 10 lit.a Cp.p., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, -, G, și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 Cp. rap. la art. 7 alin.l din Legea nr. 78/2000 și, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 255.Cod Penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000, întrucât s-a apreciat din actele premergătoare efectuate în cauză că faptele reclamate nu există.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare pentru restul făptuitorilor în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere calitatea de chestor a lui B și de procuror de C de apel a lui.

Prin ordonanța nr. 320/P/2007 din 12.07.2007 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în temeiul dispoz. art. 228 alin. 6 și art. 10 lit.a Cp.p., neînceperea urmăririi penale față de, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 221 Cp. art. 246 Cp. art. 261.Cod Penal și B, chestor, directorul Direcției de Investigații Criminale din cadrul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 263 Cp. și art. 264.Cod Penal, întrucăt s-a apreciat că aceștia și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corect și în acord cu dispozițiile legale în materie, fără favorizarea părților implicate în cauză.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare față de restul făptuitorilor și a faptelor reclamate în favoarea unității noastre de parchet.

Drept urmare s-a analizat dacă faptele sesizate de persoanele vătămate în prezenta cauză se circumscriu sau nu ilicitului penal, cu referire în special la persoanele și faptele care nu au făcut obiectul altor dosare penale, fără a se analiza existența faptelor și săvârșirea lor cu vinovăție de către persoanele care sunt cercetate în dosarul penal nr. 3949/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, aflat în curs de soluționare la IPJ

Actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că activitatea desfășurată de făptuitoarea - în data de 26.12.2005 s-a încadrat în atribuțiile conferite de lege magistratului procuror, fără a se circumscrie ilicitului penal.

în data de 26.12.2005, aceasta a asigurat serviciul de permanență la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, așa cum este reglementat prin Ordinul nr. 24/07.03.2005 privind organizarea și desfășurarea serviciului în afara programului de lucru la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale, judecătorii și la parchetele militare al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

Aceasta a ascultat persoana vătămată, căruia i-a primit plângerea, pe care a prezentat-o a doua zi șefului unității de parchet.

Nu a intervenit în niciun fel în modul în care persoana vătămată și-a conceput și scris plângerea formulată împotriva familiei

Nu au rezultat indicii potrivit cărora ar fi existat relații neprincipiale între aceasta, pe de o parte, și făptuitorii și, pe de altă parte.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că, în data de 26.12.2005, făptuitorul ar fi fost la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Făptuitorii G, și, ofițeri de poliție, dețineau funcții de conducere la nivelul IPJ

Făptuitorul a fost cel care a primit persoana vătămată B, a luat cunoștință de reclamația acestuia și a dispus luarea măsurilor operative pentru a se lămuri condițiile și împrejurările în care s-au comis faptele reclamate de B și B.

Împrejurarea că acesta nu a ridicat și restituit, pe bază de proces-verbal, bunurile pe care le-a adus la poliție și despre care a afirmat că B le-a uitat în autoturism nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunilor reclamate, fiind o situație de fapt recunoscută de toți participanții.

A luat cunoștință că este fratele lui și i-a dispus acestuia să-1 aducă la sediul poliției, fără a efectua acte procedurale.

Această dispoziție a lui a avut scopul de a identifica și a aduce de urgență la sediul poliției persoana reclamată de frații B, astfel încât cercetările să se deruleze cu operativitate.

Nici, nici și nici G G nu și-au depășit atribuțiile conferite de lege sau să și le exercite în mod necorespunzător. Nu s-au administrat probe din care să rezulte că cei trei, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au luat cunoștință de săvârșirea vreunei fapte de către lucrătorii de poliție implicați în soluționarea plângerii.

Punctul de vedere al ofițerilor se regăsește în rezoluțiile pe care aceștia le-au întocmit și se bazează pe verificările pe care le-au efectuat.

De asemenea, nu s-au administrat probe din care să rezulte că aceștia au reținut sau distrus vreun înscris din dosarul cauzei, cu referire la presupusa declarație pe care făptuitorul a dat-o în fața fratelui său,.

Nu s-au administrat probe din care să rezulte că făptuitorii, și G l-au determinat în vreun mod pe să formuleze plângerea penală împotriva familiei B care a făcut obiectul dosarului penal nr. 1577/2005 al UP

Singura activitate în legătură cu această plângere a desfășurat-o făptuitorul G, care în data de 28.12.2005, a solicitat preluarea cauzei în ancheta proprie a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Făptuitorii, și -a sunt ofițeri superiori în cadrul. în această calitate, și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au efectuat verificări ca urmare a plângerilor formulate de către B și.

Rezultatul verificărilor s-a concretizat în rapoartele întocmite.

La dosarul cauzei, persona vătămată a depus înregistrarea unor discuții telefonice purtate între ea și făptuitorii și.

Din examinarea acestora, a rezultat că se face vorbire de dispariția unei declarații a persoane vătămate, însă aceasta nu dovedește că declarația ar fi fost sustrasă sau distrusă de vreo persoană anume, în lipsa altor probe care să dovedească acest fapt fără echivoc.

Concluziile făptuitorilor desprinse în urma verificărilor făcute se regăsesc în rapoartele întocmite.

S-a apreciat că ele nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 263 Cp. atâta timp cât nu există dovada certă a existenței relei credințe a acestora în efectuarea verificărilor sau a unor interese care să-i determine să acționeze în acest mod.

Făptuitorul și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile conferite de lege, în calitate de organ de cercetare penală.

Referatul prin care a propus scoaterea de sub urmărire penală a lui, precum și neînceperea urmăririi penale față de acesta cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat propunerea.

Aprecierea probelor administrate în cauză este un proces subiectiv și ține de fiecare persoană în parte, în funcție de rigurozitatea manifestată cu privire la probele examinate, aceasta ținând de: nivelul de pregătire al fiecăruia, de experiență, de obiectivitate, de simțul prevederii, de observarea dispozițiilor legale incidente în materie. Este evident că martorul indicat în referat este, fiind vorba deci de o vădită eroare materială.

Făptuitorii A, și sunt avocați. Primii doi au încheiat contracte de asistență juridică cu, iar cel de al treilea cu persoana vătămată, pe contractele de asistență juridică încheiate fiind semnătura acestora.

Actele săvârșite de către aceștia, în calitate de avocat, nu se circumscriu laturii obiective a infracțiunilor reclamate.

Nu s-au administrat probe din care să rezulte că aceștia au determinat în vreun mod martorii sau persoanele audiate în cauză.

Modul în care făptuitorul și-a exercitat atribuțiile de serviciu în data de 29.08.2005, când persoanele vătămate B și B l-au reclamat pe a făcut obiectul dosarului penal nr. 197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI soluționat cu neînceperea urmăririi penale, soluție menținută de instanța de judecată.

B, pentru modul în care și-a exercitat în acele împrejurări atribuțiile de serviciu, a solicitat tragerea la răspundere penală și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247 Cp. fără a indica alte fapte sau împrejurări decât cele reclamate de către B.

În aceeași plângere, Baa preciat că se face vinovat și de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292.Cod Penal, faptă comisă prin aceea că, în declarațiile date în calitate de făptuitor în dosarul nr. 197/P/2005, în cursul lunii ianuarie 2006, ar fi făcut afirmații neadevărate.

Aceeași infracțiune a apreciat persoana vătămată B că a comis-o și făptuitorul, în aceleași împrejurări. făptuitor, persoana vătămată B îi impută săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 Cp. (faptă pretins comisă prin aceea că a consemnat pe declarația dată de el în 29/30.08.2005 că a fost audiat de el, deși a fost audiat de alți lucrători de poliție), art. 242 Cp. (faptă pretins comisă prin aceea că a reținut și distrus plângerea penală pe care i-a dat-o în data de 29/30.08.2005) și art. 289.Cod Penal (faptă pretins comisă prin aceea că a atestat în fals că el, B și au fost declarație nesinceri în urma testării cu aparatul poligraf, fapt neadevărat).

Din actele premergătoare efectuate, a rezultat că faptele nu există.

Declarațiile date de către făptuitorii și în dosarul nr. 197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în care erau cercetați nu s-au dovedit a fi nereale, neadministrându-se nicio probă în acest sens.

Din examinarea dosarului penal nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștia rezultat că B, B și au fost testați cu tehnica poligraf privind depistarea comportamentului simulat, concluzia specialiștilor fiind că aceștia au prezentat modificări psihofiziologice caracteristice comportamentului simulat.

Cu excepția susținerii persoanei vătămate că i-ar fi dat făptuitorului o plângere penală pe care acesta ar fi reținut-o și distrus-o, nu s-au putut administra alte probe în acest sens.

Nu s-a confirmat nici susținerea că persoana vătămată B ar fi fost audiată de către un alt lucrător de poliție și nu de către făptuitorul.

Lucrătorii de poliție prezenți la data de 29.08.2005 au declarat că făptuitorul a preluat cauza și a continuat investigațiile, persoanele implicate fiind audiate concomitent în birouri separate.

Motivele avute în vedere la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitori au fost acelea că actele premergătoare efectuate în cauză, nu constituie probe certe decisive care să înlăture nesiguranța în privința vinovăției făptuitorilor, astfel încât apreciez că se impune să se dea eficiență regulii potrivit căreia " orice îndoială este în favoarea inculpatului ".

Această regulă constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3.C.P.P. se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conține o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu faptele imputate, organele de cercetare penală nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției făptuitorului.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula "in dubio pro reo " este o problemă de fapt, situație în care trimiterea în judecată a unei persoane trebuie să se bazeze pe certitudinea dobândită pe baza unor probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății).

Numai în acest mod se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea, reconstituită ideologic, cu ajutorul probelor.

Raportat la speța de față, chiar dacă în fapt au existat indicii din care să rezulte existența faptelor reclamate (făcându-se referire la declarațiile persoanelor vătămate B, B, și ), în cauză nu s-au putut și nu se întrevedea alte probe care să înlăture îndoiala în ce privește vinovăția făptuitorilor.

M parte a aspectelor sesizate în plângeri de către B, B, și sunt aspecte pe care aceștia le cunosc de la și B, fiul lui B, persoane care au avut o atitudine oscilantă au dat declarații contradictorii, motiv pentru care s-a apreciat că sunt puțin credibili.

Făptuitorii și au mai fost
cercetați în dosarele nr. 577/P/2006 și nr. 1130/P/2006 ale Parchetului de pe
lângă Tribunalul Prahova și dosarele nr. 197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și nr. 896/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.

Făptuitorul Gam ai fost cercetat pentru modul în care a instrumentat dosarul nr. 896/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr. 187/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Fiind pronunțate soluții care nu au fost infirmate, nici de instanța de
judecată, s-a apreciat că față de aceștia sunt aplicabile prevederile art. 10 lit.

C.P.P.

Față de făptuitorul, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, avându-se în vedere prevederile art. 40 alin.2 C.P.P. s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, conform art. 29 pct.l lit. f)

C.P.P.

S-a dispus disjungerea cauzei și față de,
pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 261.Cod Penal, art. 261¹.Cod Penal, art. 208 alin.
1 Cod Penal- art. 209 alin. l lit. i, g Cod Penal, art. 272.Cod Penal, art. 189.Cod Penal, art. 259.Cod Penal, fapte, pretins comise în dauna persoanelor vătămate B, și și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, cu mențiunea că faptele fac obiectul dosarului penal nr. 3949/P/2006.

S-a dispus disjungerea cauzei și față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 260.Cod Penal, art. 291.Cod Penal, art. 292.Cod Penal și art. 264.Cod Penal, și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 alin.l Cod Penal, fapte pretins comise în legătură cu soluționarea dosarului nr. 5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.

Împotriva acestei ordonanțe petentul a formulat plângere, care, prin ordonanța nr.49/II/2/2009 a Procurorului general adjunct, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Din actele și lucrările dosarului Curtea reține că ordonanța atacată este legală și temeinică. Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reclamată inițial de petent, aceasta a fost corect reținută de către procuror și anume că, la începutul lunii iulie 2005, între persoana vătămată B și făptuitorul a intervenit un contract de vânzare-cumpărare prin care primul cumpăra de la cel de al doilea un autoturism marca Mitsubishi Pajero contra sumei de 24 000 Euro, din care s-a achitat, la data când a intervenit înțelegerea, suma de 3000 lei, urmând ca restul prețului să fie achitat în 3 rate, respectiv 04.07.2005, 10.07.2005 și 03.08.2005.

Prin același înscris cei doi au stabilit ca în situația în care una dintre părți se răzgândea, să achite celeilalte părți suma de 15 000 Euro.

S-a mai stabilit că de la restaurant, făptuitorul a plecat cu autoturismul care făcuse obiectul înțelegerii dintre părți.

În acea seară persoana vătămată B împreună cu fratele B s-au deplasat la Potiția municipiului P, unde au reclamat că au fost deposedați de către făptuitorul și persoanele care l-au însoțit, prin violență, de un autoturism, suma de 20 000 Euro pe care o avea în torpedou, o cameră video, un aparat foto, un cuțit, mai multe legături de chei, un diplomat cu diverse scule auto, precum și de alte bunuri de o valoare mai mică.

De menționat că persoana vătămată B și fratele acestuia B s-au deplasat la Poliția municipiului P cu autoturismul lui.

Făptuitorul a dispus să fie audiate persoanele, să se consemneze plângerea și simultan, să fie identificat și audiat.

A comunicat evenimentul făptuitorului, comisar adjunct al Inspectoratului de Poliție al Județului P, care l-a îndrumat să-l sune pe comisar, șeful Serviciului judiciar, prezent la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului

Făptuitorul s-a conformat și 1-a informat pe.

În acest timp, și - au demarat cercetările primul procedând la audierea lui B.

În timpul desfășurării investigațiilor, a rezultat că făptuitorul este fratele făptuitorului, subofițer de poliție.

Făptuitorul a audiat în acea seară pe B, fratele acestuia, B și pe făptuitorul, după care i-a chemat a doua zi pentru a fi audiați.

Față de această situație procurorul a stabilit corect, că făptuitorul nu a comis infracțiunea reclamată, întrucât din probe rezultă că agentul, făptuitorul l-a audiat pe făptuitorul la 29.08.2005, sau că acest din urmă polițist ar fi comis infracțiunea prevăzută de art.289 Cod penal.

În ceea ce-l privește pe comisarul, din actele dosarului nu rezultă că acesta, cu intenție și-a îndeplinit atribuțiile în mod defectuos sau nu și le-a îndeplinit deloc, ori că a favorizat vreo persoană.

a întreprins unele acte de cercetare în cauză, a început urmărirea penală față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dar prin referatul din 25.11.2005 comisarul a propus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul disp. art.10 lit.d Cod procedură penală, considerându-se că nu există intenția directă specifică infracțiunii de furt. Această soluție a fost dată de făptuitor după analiza materialului probator administrat în cauză și după aprecierea probelor conform dispozițiilor procedurale ( art.63 și urm. p Cod Penal). Este adevărat, așa cum a arătat și procurorul, că făptuitorul a făcut o greșeală materială atunci când s-a referit la martorul în loc de, dar acest lucru nu influențează legalitatea și temeinicia referatului întocmit.

Acest referat a fost însușit de către procuror care, prin ordonanța nr.5991/P/2005, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de furt calificat și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin.1 și 3 și 261¹Cod penal.

În ceea ce-l privește pe avocat din cercetări rezultă că acesta doar a acordat asistență juridică numitului, în momentele în care acesta a dat declarație la procuror și a depus acte în calitate de parte vătămată.

Mai reține Curtea că, petentul Baf ormulat mai multe plângeri penale care se referă la aceleași fapte ca și în cauza de față și au făcut obiectul cercetărilor organelor competente, parte din ele fiind finalizate.

Astfel, în dosarul 197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI au fost cercetați ofițeri și subofițeri de poliție, pentru infracțiunile prev. de art. 246 și 264 Cod penal, rezoluțiile date fiind de neîncepere a urmăririi penale și definitivate prin decizia penală nr.24/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în dosarul nr.896/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a formulat plângere împotriva agentului și a făptuitorului, plângere finalizată prin neînceperea urmăririi penale și definitivată prin decizia Tribunalului Prahova în dosarul nr.3308/2006; dosar nr.577/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect plângerile formulate de, și B, soldată în final cu neînceperea urmăririi penale prin ordonanța din 02.11.2006 și definitivată prin sentința penală 139/2007 și 309 /2007 ale Tribunalului Prahova; dosar nr.1130/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova ce a avut ca obiect sesizarea procurorului în legătură cu comiterea de către petentul Bai nfracțiunii prev. de art.25 rap. la art.260 alin.1, 259 alin.1 cu 41 alin.2 și 189 Cod penal în dosar nr.5991/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, în final s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, întrucât faptele nu există și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești față de B, B, și, soluție definitivă prin respingerea plângerii prin sentința penală nr. 140/2007 a Tribunalului Prahova; dosar nr.9368/P/2006 format la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești ca urmare a disjungerii și conexat la dosar nr.3949/P/2006 al aceleiași instituții.

Totodată unii făptuitori au fost cercetați de către DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, care, prin ordonanța nr.7/P/2006 a dispus neînceperea urmării penale față de numiții, -, G (procurori), și (polițiști) pentru infracțiunea prev. de art. 254 Cod penal rap. la art.7 din Legea nr. 78/2000 și pentru art. 255 Cod penal rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr.78/2000 și disjungerea cauzei față de procurorul G și chestorul B și declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care, prin ordonanța nr.320/P/2007, în baza art.228 alin.6 și 10 lit. a Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori.

Întrucât există dosarul nr.3949/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești în curs de desfășurare, în mod corect procurorul s-a limitat a cerceta doar faptele și persoanele ce exced dosarului respectiv.

Astfel, în privința procurorului - se constată că aceasta și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, atunci când la data de 26.12.2005, fiind de serviciu la permanență, a procedat la audierea părții vătămate și nu există nici o dovadă de influențare a acestuia de a da declarația respectivă.

De asemenea, ofițerii, și și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu.

Așa cum s-a reținut de procuror cel din urmă l-a primit pe petentul B și a dispus măsurile legale pentru elucidarea faptei reclamate, iar primii doi nu au comis nici un act de favorizare, de abuz sau de influențare a cercetărilor efectuate de organele de poliție după reclamarea incidentului.

Nu rezultă din probele administrate de procuror că cei trei ofițeri de poliție au săvârșit acte materiale ce se circumscriu elementului constitutiv al infracțiunilor prev. de art.246, 264, 259, 263, 221 și 272 Cod penal pentru care au fost cercetați, fiecare separat, în prezenta cauză.

Nici împrejurarea că făptuitorul nu a ridicat și restituit, pe bază de proces verbal bunurile aduse la poliție de către ca uitate de B în autoturism, nu poate fi considerată o faptă ilicită care să atragă răspunderea penală.

Se mai poate constata de instanță că făptuitorul a dispus ca fratele numitului, subofițerul să-l aducă pe primul la sediul poliției pentru a urgenta cercetările, dar fără a interveni în vreun fel în ancheta desfășurată ulterior.

Faptul că făptuitorul a solicitat la data de 28.12.2005 preluarea cauzei de către un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, nici pe departe nu poate constitui o faptă de natură penală, cum s-a apreciat de către petent.

În ceea ce-i privește pe numiții, și -a (ofițeri superiori la.R), se constată că aceștia au făcut unele verificări ca urmare a plângerilor adresate de petent și numitul, după care au întocmit referatele cu rezultatul cercetărilor. Nu rezultă din probele aflate la dosar decât faptul că între petent, pe de o parte și și, pe de altă parte, au avut unele discuții telefonice, unde se relevă dispariția unei declarații a numitului, dar fără a exista date sau alte probe că ea ar fi fost sustrasă de vreo persoană anume.

În aceste condiții în care nu se cunoaște dacă a fost sau nu sustrasă vreo declarație sau s-a comis vreo infracțiune în legătură cu serviciul, nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunea prev. de art. 263 Cod penal.

Referitor la făptuitorii avocați, și, instanța reține faptul că aceștia au acordat asistență juridică numiților (avocat și avocat ) și (avocat ) și nu reiese din actele dosarului că aceștia în calitate de avocați au determinat vreun martor să dea anumite declarații.

În cauză au mai fost cercetați subofițerii și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 247, 292, 289, 242 Cod penal, întrucât și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu, au dat declarații mincinoase în calitate de făptuitori, că au consemnat în fals declarațiile date, că au reținut și distrus plângerea penală a părții vătămate B sau că i-au declarat nesinceri pe B și în urma testării la poligraf.

Nici una din afirmațiile numiților B, B și nu au suport probator pentru a se trage concluzia existenței faptei.

Astfel, făptuitorii și au dat declarații în dosar nr.197/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în care au fost cercetați; numiții B, B și au fost testați cu aparatul poligraf, iar concluzia specialiștilor a fost că aceștia prezintă caracteristicile comportamentului simulat; nu există vreo dovadă că ar fi primit o plângere penală de la B pe care apoi a distrus-o sau că B nu a fost audiat de acest subofițer, când de fapt lucrătorii de poliție prezenți la 29.08.2005 au arătat că acesta a preluat cauza și a continuat cercetările.

În lipsa unor probe certe din care să se poată trage concluzia că faptele reclamate există și au fost comise de persoanele indicate în plângere, nu poate fi aplicat decât principiul "in dubio pro reo", ceea ce înseamnă că simplele acuzații aduse unei persoane, în lipsa altor elemente de fapt ce pot fi concretizate apoi în probe (directe sau indirecte) nu pot decât să profite persoanelor acuzate, întrucât nu creează certitudinea existenței faptei reclamate.

Pe acest principiu a mers și procurorul în cauza de față și a considerat, în mod corect că "în speță nu există date complete, probe decisive și sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă", la care trebuia menționat și că această realitate obiectivă este cea arătată doar în plângerile petentului.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza art. 278¹alin.8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea petentului, considerând legală și temeinică ordonanța atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 278¹alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B domiciliat în B, sector 4,-,. 15,. 2,. 1,. 39, Cod poștal -, împotriva ordonanței nr.361/P/2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2009.

Președinte Grefier

- - - - -

Red. /DC

2 ex.19.06.2009

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3113/2006

Președinte:Paul Mihai Frățilescu
Judecători:Paul Mihai Frățilescu

#Judecator Paul Mihai Fratilescu

Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 88/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 88/2009. Curtea de Apel Ploiesti