Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 89/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR. 89/PI/2008
Ședința publică din 12 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
Pe rol se află în pronunțare cauza penală în primă instanță privind petentele și, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat, D, str. - -, -. 10, jud. H, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, prev. de art.278/1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se instanței că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în data de 5 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. În vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 noiembrie 2008. În termenul de pronunțare, nu s-au depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Constată că prin plângerea înregistrată la instanță la 8.09.2008, petentele și au contestat rezoluția nr. 42/P/7.08.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita pentru infracțiunile de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, respectiv împotriva rezoluției nr. 401/II/1/11.08.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, prin care s-a respins drept neîntemeiată plângerea lui. S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și reținerea cauzei spre judecare, în subsidiar desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor și începerii urmăririi penale împotriva numitei.
Raportat la starea de fapt descrisă în plângere, s-a arătat că fapta doamnei notar de a prezenta succesorilor defunctului Gos ituație eronată, inducând în eroare cu privire la compunerea și valoarea masei succesorale, determinându-i astfel să renunțe la judecată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, iar în urma manoperelor sale dolosive exercitate asupra succesorilor a rezultat un folos pentru numita, soția supraviețuitoare. Faptul că prin încheierea de amânare a procedurii succesorale pentru termenul din 16.05.2000 apare data de 17.04.2000 în loc de data de 21.04.2000, fapt recunoscut chiar de doamna notar și stipulat în rezoluția nr. 42/P/7.08.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, fiind în interesul cumnatei lor să producă efecte juridice doar din data de 17.04.2000 pentru a justifica apariția testamentului mamei lor, ce poartă data de 21.04.2000. Raportat la modul în care s-au întocmit actele sub semnătură privată și înscrisuri autentice de către doamna notar, se apreciază că subzistă în cauză și elementele laturii obiective ale infracțiunii de uz de fals, doamna notar fiind cea care în baza unor acte false sau falsificate a condus prin manopere dolosive întreaga procedură notarială în urma căreia subsemnatele au fost determinate să renunțe la moștenire iar numita, îmbogățită în mod nedrept.
Examinând plângerea, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea reține următoarele:
În data de 22 februarie 2008, petenta, domiciliată în, nr. 52, jud. SMa depus o plângere penală împotriva notarului public pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și fals intelectual.
În plângerea depusă și în declarația din data de 5 martie 2008, petenta a arătat că la data de 17 aprilie 2000, notarul public a chemat-o împreună cu frații ei, numiții și, la domiciliul mamei sale, numita, din, nr. 29, jud. S M, în vederea deschiderii succesiunii după fratele său Deschiderea succesiunii s-a făcut la cererea numitei, soția defunctului Frații și mama petentei au renunțat la succesiune, semnând în acel moment renunțările la cererea notarului sus menționat.
Petenta nu a fost de acord cu renunțarea la moștenire, având pretenții bănești, astfel că notarul i-a cerut să se deplaseze la sediul notarial din Carei la data de 21 aprilie 2000. La acea dată s-a deplasat la sediul notarial unde s-a întâlnit cu numita și i-a spus ce pretenții bănești are. Numita a fost de acord și i-a predat suma de 10 milioane lei vechi iar petenta a semnat renunțarea la succesiune în aceste condiții.
Petenta a arătat că în momentul renunțării la succesiune știa că succesiunea se referă la o casă din satul, nr. 29 și 2 autoturisme, și, după cum le-a fost prezentată de către notar, conform cererii pentru deschiderea procedurii succesorale din 17 aprilie 2000.
În anul 2004 petenta a primit titlul de proprietate nr. 31-27358 pentru mama sa, numita și împreună cu frații ei s-a deplasat la notarul din orașul în vederea întabulării terenului. A citat-o și pe numita ca moștenitor și în acea zi s-au întâlnit toți la notar. Când s-a pus în discuție întabularea terenurilor, a scos un testament pretins a fi semnat în 21 aprilie 2000 de către mama petentei prin care îi lasă numitei 2 ha teren arabil în satul și 4.700 mp teren arabil și cota parte din casa de locuit din satul, nr. 29.
Nici unul dintre frați nu a fost de acord cu acest testament, iar petenta împreună cu sora sa au acționat în instanță în vederea anulării testamentului. Judecătoria Careia cerut dosarul notarial nr. 50/2000 de la Biroul notarului public și atunci a identificat următoarele:
Deși lor, la data de 17 aprilie 2000, li s-a spus de către notar că evaluarea casei de locuit este de 20 milioane lei vechi iar valoarea autoturismelor este tot de 20 milioane, în cererea pentru deschiderea procedurii succesorale Primăria orașului a făcut evaluarea casei de locuit la 143.015.000 ROL, iar autoturismele au fost evaluate la 576.000 lei, evaluare care nu le-a fost adusă la cunoștință de către notar. Arată petenta că de fapt notarul în acel moment le-a spus să facă o succesiune "ca în familie" pentru ca numita, cumnata petentei să nu plătească prea multă taxă notarială, evaluând casa la 20 milioane și autoturismul la 20 milioane.
În încheierea finală din 16 mai 2000 notarului public, la masa succesorală pe rândul 5 în final și la începutul rândului 6 există o adăugire după cuvântul "văioagă", cuvântul "anexe", în afara cursului normal de scriere.
În aceeași încheiere finală, pe verso sunt introduse și 10 ha teren arabil, deși lor nu li s-a adus la cunoștință ca existând în masa succesorală.
În cererea numitei din dosarul succesoral nr. 50/2000, înregistrată la data de 12 aprilie 2000, la secțiunea bunuri imobile ulterior s-a scris "cota de părți din casă și suprafața de 10 ha teren arabil extravilan dobândit prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991".
Pe încheierea de amânare pentru data de 16 mai 2000, în dosar nr. 50/2000, în dreapta s-a șters data de 21 aprilie 2000, trecându-se data de 17 aprilie 2000.
În certificatul de moștenitor nr. 58/16.12.2008, lit. b, apare mențiunea "cu construcții anexe", deși anexele respective nu au fost în discuție la data de 17 aprilie 2000 și nici nu s-a făcut o evaluare a acestora.
Petenta arată că ea știa că anexele nu sunt trecute în succesiune și că îi rămân mamei sale, numita.
Mai susține aceasta că în dovada ascunderii de către notar a masei succesorale există titlul de proprietate nr. 31-57865 emis pentru numitul -. G la data de 3.12.1998 și titlul de proprietate nr. 31-57241 emis pentru numitul -. G la data de 05.04.1995, cu privire la care în mod cert notarul avea cunoștință deoarece a introdus suprafețele de teren din cele 2 titluri de proprietate atât în încheierea finală din 16 mai 2000 cât și în certificatul de moștenitor nr. 58/2000.
Testamentul în discuție nu a fost semnat de către mama petentei și acest lucru rezultă din aceea că, în momentul în care la data de 17 aprilie 2000 notarul s-a prezentat la locuința mamei petentei, în jurul orei 15.30, petenta, frații ei și mama ei erau în casă. Nu s-a discutat decât despre deschiderea succesiunii după Când discuția s-a terminat și s-a semnat renunțarea la succesiune, notarul a plecat din casă fără ca până în acel moment să se fi pus în discuție vreun testament sau să se fi citit vreun testament care să se fi dat spre semnare mamei petentei, numita.
Încheierile de autentificare nr. 399 până la 401, cu privire la renunțările la succesiune din data de 17 aprilie 2000 sunt întocmite în data de 21 aprilie 2000, iar renunțarea petentei la succesiune are nr. de autentificare 397 din data de 21 aprilie 2000, astfel că încheierile nr. 399-401 au dată falsă pentru că renunțările s-au făcut la data de 17 aprilie 2000 în și nu puteau avea un nr. de autentificare mai M decât încheierea de autentificare nr. 397 întocmită pentru renunțarea petentei la succesiune din data de 21.04.2000.
În încheierea nr. 401 este adăugată mențiunea de domiciliu în afara cursului normal al scrierii.
În încheierile de autentificare nr. 399-400 este trecut ca loc de întocmire sediul biroului notarului public din Carei, deși locul de renunțare a fost în.
Nici petentei și nici fraților ei, numiților și nu li s-a înmânat niciodată un exemplar al certificatului de moștenitor nr. 58/2000 după cum s-a trecut în acesta. Consideră că acest lucru s-a făcut tocmai pentru a masca împrejurarea că în masa succesorală s-a introdus fără știrea lor anexele, cota parte din casă și pământul arabil în discuție.
În privința testamentului în discuție din actele de cercetare penală rezultă că prin încheierea nr. 402/21.04.2000 întocmită de notarul public cu sediul în Carei,-, jud. S M, s-a autentificat testamentul numitei prin care a lăsat cu titlu de moștenire copiilor săi, și câte 2 hectare de teren arabil în extravilanul localității, jud. S M, iar numitei, nora sa, tot 2 hectare de teren în și în plus 4.700 mp teren arabil în intravilan precum și cota parte din casa de locuit situată în, nr. 29. În încheierea de autentificare a testamentului se arată că, la cererea testatoarei, notarul s-a deplasat la domiciliul acesteia, fiind netransportabilă. Se mai arată că după citirea actului, acesta a consimțit la autentificarea testamentului și a semnat toate exemplarele.
Prin acțiunea înregistrată în dosar nr. 146/2005 al Judecătoriei Carei, jud. S M, numitele și au chemat în judecată pârâții și pentru anularea testamentului, invocându-se de către reclamantei în primul rând lipsa unei voințe conștiente a testatoarei și arătându-se că din cauza bolilor se află în incapacitate naturală de a avea discernământ, în al doilea că voința testatoarei a fost viciată prin dol, deoarece în același timp cu renunțarea la succesiunea fiului său i s-a dat să semneze și testamentul în discuție, neștiind că îl semnează, iar în al treilea rând că de fapt testamentul nu a fost semnat de către numita.
S-a observat de către Judecătoria Carei împrejurarea că motivele invocate în acțiune se exclud reciproc, însă s-a verificat fiecare aspect în parte, concluzionându-se că, referitor la lipsa discernământului, din declarațiile martorilor audiați, numiții, medicul testatoarei, asistenta medicală, rezultă neîndoielnic că testatoarea în discuție era conștientă, având discernământul faptelor sale.
De asemenea, referitor la eroarea la care ar fi fost supusă testatoarea se reține că din declarația martorei rezultă că testatoarea știa despre testamentul care a fost întocmit chiar la cererea ei.
În final s-a arătat că referitor la semnarea în fals a testamentului s-a efectuat o expertiză criminalistică grafică care nu a putut determina dacă semnătura a fost efectuată de către testatoare din lipsa unor scripte care să ofere suficiente data de comparație.
În raport de acest lucru s-a reținut că întrucât testamentul face dovada deplină până la înscrierea în fals iar acest fals nu a fost dovedit, se poate aprecia că testatoarea a semnat testamentul.
În consecință, prin sentința civilă nr. 985/26.09.2005 a Judecătoriei Careis -a respins acțiunea reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe, reclamantele au declarat apel înregistrat în dosar nr- al Tribunalului Satu Mare. Cu ocazia judecării apelului s-a efectuat noua expertiză criminalistică nr. 120/24.05.2007 de către Institutul Național de Expertize Criminalistice B, care având la dispoziție și alte scripte de comparație decât prima expertiză nr. 111/12.07.2005 efectuată de Institutul Național de Expertize - Laboratorul Interjudețean T, a concluzionat fără echivoc că semnătura de pe testamentul în discuție aparține testatoarei.
Apelul a fost respins ca neîntemeiat prin decizia civilă nr. 254/11.10.2007 a Tribunalului Satu Mare, s-a invocat împrejurarea înregistrării succesive a renunțării la succesiune și a testamentului semnat de testatoare, la fel ca în plângerea penală și s-a reținut de către instanță că această manieră de înregistrare nu reprezintă în sine un motiv de nulitate a testamentului. Numitul a fost chemat în calitate de pârât în procesul civil, deși petenta susține că nici unul dintre frați nu a fost de acord cu testamentul, în consecință trebuind să aibă calitatea de reclamant. La data de 12.10.2006 s-a depus la dosarul civil de către avocatul reclamantelor o declarație olografă a numitului din care reiese că este de acord cu pretențiile surorilor sale și că testamentul nu putea fi semnat de către testatoare, pentru ca la data de 16.10.2006 același susnumit să dea de această dată o declarație autentificată arătând că nu recunoaște cele consemnate în declarația depusă de reclamanta în dosarul nr. 4174/R/2006, deoarece sora lui l-a pus să semneze în alb două acte în care nu știe ce s-a scris și a arătat că solicită respingerea apelului.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către reclamante în dosar nr-, soluționat prin respingerea recursurilor lui și prin decizia civilă nr. 1216/R/2008 a Curții de APEL ORADEA.
Date fiind aceste hotărâri judecătorești și actele de cercetare judecătorească susmenționate, procurorul a considerat că s-a impus audierea numitei, reclamanta din dosarul civil, care în esență a arătat aceleași împrejurări din acțiunea civilă și verificate de instanțele de judecată și numita, secretare notarului, care a arătat că la data de 21.04.2000 s-a deplasat la domiciliul testatoarei împreună cu notarul unde au găsit-o pe numita slăbită dar conștientă, arătând numita că nu-și mai amintește alte detalii din urmă cu 8 ani.
În aceste condiții, orice discuție în privința persoanei care a semnat testamentul este redundantă (pct. 7 din plângere), impunându-se precizarea că în raport de interogatoriul luat numitei la Tribunalul Satu Mare în care aceasta a arătat că testamentul nu s-a semnat în aceeași zi cu renunțările la succesiune, ci ulterior în luna mai. Din studiul registrului general notarial și al opisului acestuia aparținând notarului public susmenționat reiese însă că testamentul a fost înregistrat la data de 21.04.2000 la poziția nr. 517, existând înregistrări pentru aceeași dată de acte notariale atât înaintea cât și după această poziție, fără legătură cu prezenta cauză, putându-se susține fără dubiu că data de 21.04.2000 este data autentificării testamentului, iar susținerea din interogatoriul luat la 6 ani după eveniment nu are nici o susținere faptică.
Referitor la cele arătate în privința faptului că la data de 17.04.2000 li s-a spus de către notar că evaluarea casei de locuit este de 20 milioane lei vechi iar valoarea autoturismelor este tot de 20 milioane, deși în cererea pentru deschiderea procedurii succesorale Primăria a făcut evaluarea casei de locuit la 143.015.000 ROL, iar autoturismele au fost evaluate la 576.000 ROL, evaluare care nu le-a fost adusă la cunoștință de către notar, se poate constata că notarul nu a făcut altceva decât le-a adus la cunoștință valorile bunurilor cuprinse în "Lucrarea de expertiză și evaluare cu privire la valorile de circulație pentru imobile, terenuri și construcții de pe teritoriul județului S M" întocmită de Camera notarilor publici O în decembrie 1999, aceasta fiind valoarea de referință pentru lucrările notariale de natura celui în discuție.
Cu privire la faptul că în încheierea finală din 16 mai 2000 notarului public, la masa succesorală pe rândul 5 în final și la începutul rândului 6 există o adăugire după cuvântul "văioagă", cuvântul "anexe", deși anexele respective nu au fost în discuție la data de 17.04.2000 și nici nu s-a făcut o evaluare a acestora, se poate constata că prin certificatul de moștenitor nr. 194/17.04.1986 întocmit de notariatul de Stat Carei în dosarul nr. 247/1986 de către același notar, numitul Gad obândit cu titlu de moștenire cota legală de parte din casa de locuit cu construcții anexe și teren aferent situate în, nr. 29, jud. S M, constatându-se prin același certificat că sunt străine de moștenire prin renunțare numitele, și.
Odată ce în proprietatea defunctului G, despre a cărui moștenire se discuta în anul 2000, exista acea parte de casă cu construcții anexe, este evident că și construcțiile anexe intrau în masa succesiunii, iar petenta știa din 1986 acest lucru odată ce se află printre moștenitorii renunțători. Chiar în măsura în care cuvântul "anexe" a fost trecut ulterior în încheierea finală din 16 mai 2000, dar înainte de emiterea certificatului de moștenitor emis la aceeași dată, este îndreptarea unei omisiuni vădite, anexele în discuție făcând parte din masa succesorală care cuprinde obligatoriu toate bunurile defunctului, îndreptare care s-a făcut tocmai pentru a se putea emite în mod corect certificatul de moștenitor.
Din acest considerent nu poate fi primită afirmația petentei cum că după știința ei anexele sunt trecute în succesiune și că rămân mamei sale, numita.
Astfel că inserarea respectivă nu face parte din elementul material al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și nici din cel al infracțiunii de înșelăciune.
Referitor la faptul că în aceeași încheiere finală, pe verso sunt introduse și 10 ha teren arabil, deși lor nu li s-a adus la cunoștință ca existând în masa succesorală și că ulterior în cererea numitei din dosarul succesoral nr. 50/2000, înregistrată la data de 12.04.2000, la secțiunea bunuri imobile ulterior s-a scris "cota de părți din casă și suprafața de 10 ha teren arabil extravilan dobândit prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991" de la bun început trebuie arătat că odată ce terenurile în discuție au făcut parte din masa succesorală este indiferent dacă au fost trecute în cerere la data de 12.04.2000 când a fost înregistrată ori ulterior până la data întocmirii încheierii finale din 16.05.2000, deoarece această mențiune corespunde adevărului, neconstituind element material al infracțiunii de fals. Însă, oricum nu există în prezenta cauză nici un indiciu că mențiunea în discuție s-ar fi făcut la o dată ulterioară celei înregistrării plângerii. Chiar în măsura în care diferă culoarea pastei de scris pentru menționarea bunurilor mobile nu înseamnă că nu s-a făcut această completare ulterior scrierii inițiale dar în aceeași zi. De asemenea, în contra celor susținute de petentă, notarul a declarat că le-a adus la cunoștință reclamantelor din procesul civil valoarea masei succesorale în aceeași zi în care s-a discutat despre renunțarea la succesiune. Mai mult, valoarea de expertiză a masei succesorale așa cum este ea trecută în încheierea finală și în certificatul de moștenitor este de 55.200.000 lei, iar notarul în declarația din prezenta cauză arată că numitei i-ar reveni cota de 1/9 parte, deci suma de 6.133.333 lei. Acesta constituie un argument logic în plus că atunci când a cerut suma de 10.000.000 lei a știut exact cât i se cuvenea raportat la toate bunurile succesiunii, inclusiv terenurile, neexistând oricum un prejudiciu care ar putea face parte din latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune. Cele declarate de notar, susținute de interogatoriul luat numitei de instanța de judecată și consemnate în actele încheiate de notar, sunt pertinente, neexistând alte date în afară de negarea reclamantelor în privința aducerii la cunoștință a existenței terenurilor în masa succesorală.
Se poate considera că lipsește inducerea în eroare ca element al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.
Referitor la faptul că pe încheierea de amânare pentru data de 16 mai 2000 în dosar notarial nr. 50/2000, în dreapta sus s-a șters data de 21 aprilie 2000 trecându-se data de 17 aprilie 2000, din actele de cercetare penală rezultă că prin încheierea în discuție s-a constatat faptul că la apelul moștenitorilor s-a prezentat doar numita, soția decedatului care se obliga ca pentru termenul următor din 16.05.2000 să-i aducă și pe ceilalți moștenitori, nefiind depuse nici toate actele succesiunii. În josul paginii acestei încheieri este trecută data de întocmire 17 aprilie 2000, putându-se observa empiric că în dreapta sus data de 17 aprilie 2000 este rezultatul unei corecturi făcute de aceeași persoană. În registrul de succesiuni al notarului susmenționat, de pe care s-au depus în copie filele care interesează prezenta cauză, reiese că într-adevăr primul termen pentru dezbaterea moștenirii a fost în 17 aprilie 2000, fiind astfel evident că ne găsim în prezența unei corecturi care corespunde adevărului și care excede elementului material al vreunui fals.
Referitor la împrejurarea că încheierile de autentificare nr. 399 până la 401, cu privire la renunțările la succesiune din data de 17.04.2000, sunt întocmite în data de 21.04.2000, iar renunțarea petentei la succesiune are nr. de autentificare 397 din data de 21.04.2000, astfel că încheierile nr. 399-401 au dată falsă, notarul a arătat că a procedat la înregistrarea renunțărilor necondiționate din 17 aprilie 2000 ale numiților, și, doar după ce a înregistrat renunțarea condiționată a numitei din 21 aprilie 2000, pentru a nu se ajunge în situația ca numita să se răzgândească și deși cei trei susnumiți au renunțat necondiționat în favoarea numitei, să beneficieze și altcineva de această renunțare necondiționată. În raport de existența în sine a actelor de renunțare făcute toate până la data de 21.04.2000 nu are nici o relevanță penală faptul că data de înregistrare și autentificare este trecută 21.04.2000 și nu 17.04.2000 pentru toate renunțările, neproducând această înregistrare alte efecte juridice decât cele prevăzute de lege și dorite de către părți. Din aceleași considerente nu constituie element material al vreunui fals nici împrejurarea că în încheierile de autentificare a declarațiilor de renunțare este trecut ca loc al renunțării sediul notarial, or în cazul declarației numitei domiciliul acesteia, odată ce într-adevăr renunțările au avut loc până la data de 21.04.2000 în conținutul cuprins în declarații, consecințele juridice nefiind altele decât cele prevăzute de lege și dorite de către părți.
Referitor la faptul că nici petentei și nici fraților ei, numiților și nu li s-a înmânat niciodată un exemplar al certificatului de moștenitor nr. 58/2000, trebuie arătat că certificatul de moștenitor, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. 3 din Legea nr. 36/1995, nu se eliberează decât celor care au calitatea de moștenitor nu și celor renunțători, astfel că notarul nu avea decât obligația de eliberare a certificatului singurei moștenitoare, numita.
Susținerea petentelor că procurorii nu au analizat și cercetat în vederea aflării adevărului actele întocmite în dosarul succesoral privind pe fratele petentelor, defunctul G, nu poate fi acceptată, neexistând dovezi că făptuitoarea în cauză și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu sau a săvârșit fapte de natură să fie trasă la răspundere penală, cum solicită petenta.
Procedura succesorala notariala se deschide, dupa caz, la cererea oricarei persoane interesate, a procurorului, precum si a secretarului consiliului local al localitatii în raza careia defunctul si-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunostinta ca mostenirea cuprinde bunuri imobile.
In cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în tara, procedura succesorala se poate îndeplini de notarul public din circumscriptia teritoriala a judecatoriei în care defunctul si-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.
In cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi mentionate datele de stare civila ale defunctului, numele, prenumele si domiciliul mostenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu mentionarea valorii acestora, precum si a pasivului succesoral.
Cererea va fi înscrisa în registrul succesoral al notarului public.
In cazurile prevazute de lege sau la cererea celor interesati, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Daca nu exista cerere anterioara pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc si de cerere de deschidere a acestei proceduri.
Inventarierea notariala se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia careia se afla bunurile defunctului. In caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenti.
Din examinarea plângerii petentei, pentru motivele expuse a rezultat că aceasta este neîntemeiată. Starea de fapt reală este cea prezentată de procuror. Făptuitoarea în declarația dată în fața procurorului a arătat că a discutat în prezența tuturor despre masa succesorală și despre calitatea lor de moștenitori legali, astfel că a luat cunoștință de componența masei succesorale (dacă nu cunoștea componența masei succesorale nu putea să-și revendice pretențiile). despre casă, despre autoturisme, deoarece locuiește peste drum de locuința decedatului și a știut și despre existența terenului din extravilan, cele 10 ha 680 mp pe care fratele ei le-a primit cu titlu reconstituire prin două titluri de proprietate eliberate în 1995, 1998, probabil după cineva din familie. După ce le-a adus la cunoștință valoarea masei succesorale, a declarat că nu renunță la succesiune decât dacă este plătită cu suma de 10.000 ROL. Ceilalți moștenitori au declarat că renunță la moștenire în favoarea soției și că nu le trebuie nimic.
Ei au solicitat să semneze declarațiile de renunțare la succesiune dar pe care să nu le înregistreze decât după ce va fi plătită, deoarece aceasta s-ar putea răzgândi.
La data de 21 aprilie 2000, înainte de masă, s-a prezentat la biroul notarial, a primit banii și a semnat declarația de renunțare cu nr. 397/21.04.2000 și apoi a înregistrat și celelalte declarații de renunțare a celor 3, respectiv cu nr. 399/21.04.2000, cu nr. 400/21.04.2000 și cu nr. 401/21.04.2000.
Referitor la cele 10 ha 680 mp teren arabil în extravilanul comunei, a știut despre acest lucru deoarece fratele ei l-a primit cu titlu de reconstituire, deci de la cineva din familie. Raportat la calcularea masei succesorale și cotele moștenitorilor, dacă toți ar fi acceptat moștenirea, rezulta că a primit suma de 10 milioane ROL și ar fi mai mult decât i se cuvenea și atunci când a cerut aceste despăgubiri a știut exact care este valoarea masei succesorale și care este valoarea ei în realitate.
Curtea reține că criticile petentelor din plângere nu au temei legal pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de făptuitoarea. S-a făcut o corectă examinare a actelor premergătoare urmăririi penale față de notarul public, de către procurorul învestit cu cauza, la dosar aflându-se procesele-verbale de ascultare a persoanei vătămate, a persoanei care are cunoștință despre faptele indicate de persoana vătămată, declarația lui, declarația numitei, s-au verificat registrele din cadrul Biroului Notarului Public și s-au depus fotocopii certificate pentru autenticitate din aceste registre, precum și actele solicitate din dosarul civil - a Curții de APEL ORADEA.
Curtea de apel constată că notarul Minera și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin și nu sunt întrunite elementele constitutive a nici unei infracțiuni. Examinând rezoluțiile atacate, se constată că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art 215 alin. 1 și 3 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale prev. și ped. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art. 290 Cod penal, uz de fals prev. și ped. de art. 291 Cod penal și fals intelectual prev. și ped. de art. 289 Cod penal, întrucât se constată că lipsește elementul material al laturii obiective.
Rezoluțiile atacate intră în sfera de legalitate și temeinice, urmând ca n baza art. 278/1 alin.8 lit."a" Cod procedură penală, să respingă ca nefondată plângerea formulată de petentele, cu domiciliul ales în D, Cabinet, str. - -, -. 10, jud. B și, cu domiciliul ales în D, Cabinet, str. - -, -. 10, jud. B împotriva rezoluției din 07 iulie 2008 emisă în dosarul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 11 august 2008 dată în dosarul nr. 401/II.2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petentele să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 alin.8 lit."a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentele, cu domiciliul ales în D, Cabinet, str. - -, -. 10, jud. B și, cu domiciliul ales în D, Cabinet, str. - -, -. 10, jud. B împotriva rezoluției din 07 iulie 2008 emisă în dosarul nr. 42/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 11 august 2008 dată în dosarul nr. 401/II.2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentele să plătească statului suma de câte 50 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentele și făptuitoarea, toți lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. - 28.11.2008
Tehnored. - 2 ex. - 28.11.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela
