Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 9/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 9/
Ședința publică din data de 16 Ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea plângerii formulată de petenții - și R, domiciliați în C,-, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr. 122/P/2005.
La apelul nominal făcut în sedință publică au lipsit: petenta, petentul R și intimații -, G, și ().
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că la data de 10.01.2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanțaa înaintat dosarul acestui parchet având nr.171/II/2/2006 și nr.181/II/2/2006, după care;
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și conform dispozițiilor art.2781alin.6 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind nefondată plângerea formulata de petenții și R; Rezoluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța fiind legală și temeinică. Arată că, în mod corect, procurorul, în urma probelor administrate, a constatat că cei cinci intimați nu au săvârșit vreo fapta prevăzută de legea penală. Procurorul a motivat și a argumentat, pe larg, în raport de plângerile formulate de petenți, că intimata -, în calitate de notar, și-a exercitat corespunzător atribuțiile de serviciu, a întocmit actele care au fost solicitate de către petenți și intimați, deci cumpărători și vânzători, actele au fost semnate fără niciun fel de obiecție. Urmare a semnării antecontractului de vânzare - cumpărare, la solicitarea acelorași petenți, actul a fost supus intabulării - pentru că, la acel moment, actele normative prevedeau ca acest lucru sa fie solicitat și de către biroul notarial - iar judecătorul, în baza actelor prezentate, a dispus în camera de consiliu încheierea de ședință. Cu privire la expert, față de care petenții au formulat plângere, se constată, de asemenea, că procurorul, în mod corect a reținut că în cauză nu este vorba de săvârșirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. Este adevărat că s-au făcut modificări cu privire la numărul de camere al imobilului care a fost vândut și, respectiv cumpărat, - din două, ulterior, s-a făcut modificare în patru camere - dar, de fapt, este aceeași suprafață de imobil vândută. De asemenea, dispozițiile legale permiteau acest lucru întrucât, în cazul în care apar modificări cu privire la compartimentarea unui imobil, acest lucru este posibil și de altfel a fost rectificat prin încheiere de către notar. Prin urmare, apreciază că în mod corect procurorul a răspuns tuturor aspectelor care au fost formulate de către petenți în plângere și a dispus că pentru fiecare infracțiune reclamată în cauză, a efectuat acte premergătoare și a dispus o soluție pe care o apreciază ca fiind legală si temeinică. Solicită, în consecință, respingerea plângerii formulate de către petenți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra plângerii de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Petenții și R au formulat plângere, în baza disp.art.2781din Codul d e procedură penală, împotriva Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr.122/P/2005.
Prin Rezoluția nr.122/P/2005 din data de 10 aprilie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 288 din Codul penal, întrucât faptelor reclamate le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume latura subiectivă, neînceperea urmăririi penale față de judecătorul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.249 Cod penal, întrucât îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, și anume latura subiectivă, neînceperea urmăririi penale față de numitul - expert cadastral, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246 și 288 din Codul penal, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive, și anume latura subiectivă, precum și neînceperea urmăririi penale față de numiții G și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.3 Cod penal pentru același motiv.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanțaa reținut următoarele:
La data de 15 mai 2003, la Biroul Notarial - din s-au prezentat părțile G, și R și au solicitat încheiere și autentificarea unui antecontract de vânzare-cumpărare ce avea ca obiect imobilul situat în C,-, al cărui proprietar figurau soții.
Pentru încheierea actului notarial, notarul public a solicitat actele de proprietate ale imobilului în vederea pregătirii documentației necesare pentru autentificarea antecontractului.
Conform atribuțiilor de serviciu, notarul public a solicitat Primăriei C certificatul fiscal iar Biroului de Carte Funciară certificatul de sarcini. După obținerea documentelor, părțile au fost convocate la sediul notariatului și, în prezența notarului public, au luat la cunoștință de actele respective și de faptul că imobilul ce urma să fie înstrăinat era liber de sarcini, iar taxele și impozitele erau achitate la zi.
Pe actul de proprietate al imobilului exista o clauză de habitație viageră a mamei vânzătorului G, clauză care nu împiedica eliberarea certificatului de sarcini, fapt ce a fost adus la cunoștința potențialilor cumpărători și R, care nu au avut de făcut obiecțiuni.
După studierea documentației și în prezența părților, notarul public a procedat la încheierea și autentificarea antecontractului de vânzare-cumpărare - act ce a fost semnat de părți fără să existe vreun impediment sau obiecție din partea acestora.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat se realiza, de fapt, o promisiune de vânzare între părți, se respectau dispozițiile înscrise în act cu privire la preț, iar după termenul stabilit să se realizeze și să se definitiveze încheierea contractului de vânzare-cumpărare sub formă autentică.
Până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, numita a solicitat notarului intabularea imobilului în cartea funciară, lucru care s-a și realizat.
După deschiderea cărții funciare a imobilului, judecătorul a emis o încheiere care făcea dovada înscrierii imobilului în cartea funciară, act ce a fost transmis biroului notarial.
În perioada de 6 luni prevăzută în antecontract, notarul public a înscris în cartea funciară și garajul aferent imobilului care nu fusese intabulat, deși exista. Tot în intervalul de 6 luni, Gaî nlăturat clauza de habitație viageră a mamei sale, cu acceptul acesteia, astfel că imobilul ce urma a fi vândut era liber de orice sarcină.
Din documentația privind înstrăinarea imobilului făcea parte și schița cadastrală întocmită de către expertul cadastral, act care a fost prezentat notarului public. Cu această ocazie s-a constatat că actul de proprietate a imobilului prezintă o eroare materială în sensul că erau trecute 2 camere, antreu, dependințe deși, prin măsurătorile efectuate imobilul prezenta o schimbare structurală a casei, adică erau trecute patru camere.
Înainte de împlinirea termenului de 6 luni, prevăzut în antecontractul de vânzare-cumpărare, la biroul notarial s-au prezentat părțile și au solicitat prelungirea termenului de definitivare a actului notarial, ocazie cu care potențialii cumpărători și R au suplimentat avansul oferind vânzătorilor G și suma de 300 dolari.
De asemenea, tot în prezența notarului public, părțile au solicitat o prelungire a antecontractului cu încă 6 luni până la data de 15 mai 2004, ocazie cu care, la solicitarea părților, s-a încheiat și autentificat un act adițional, act notarial ce a fost semnat fără obiecțiuni de părțile prezente. Actul notarial, încheiat și autentificat de notarul public reprezenta voința părților de a finaliza în cele din urmă contractul de vânzare-cumpărare la termenul ales și stabilit de părți prin actul adițional respectiv. Din conținutul actului adițional vânzătorii au arătat că sunt de acord ca potențialii cumpărători - familia și R să locuiască în imobil. Totodată, actul adițional menținea toate celelalte dispoziții ale antecontractului, adică, după împlinirea celor 6 luni - în mai 2004, părțile să se prezinte la sediul biroului notarial în vederea finalizării contractului de vânzare-cumpărare, conform intenției și voinței acestora, însă acest lucru nu s-a mai realizat întrucât părțile contractante nu s-au mai prezentat la sediul biroului notarial.
Așa cum rezultă din plângerea formulată de numiții și R, prin apărătorul ales, și arătând situația de fapt, au solicitat:
- cercetarea notarului public - pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute de art.246 și art.288 Cod penal;
- cercetarea judecătorului pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptă prevăzută de art.249 Cod penal;
- cercetarea expertului cadastral pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și fals material în înscrisuri oficiale, fapte prevăzute de art.246 și art.288 Cod penal;
- cercetarea numiților G și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, faptă prevăzută de art.215 alin.3 Cod penal.
Cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză s-a reținut că între părțile, R și familia G și a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la Biroul notarului public -, act ce reprezenta voința părților de a vinde și cumpăra imobilul situat în C,-.
Încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare nr.1292 din 15 mai 2003 era un act premergător contractului de vânzare-cumpărare ce urma a fi încheiat, actul adițional nr.3150/15.11.2003 reprezenta voința părților iar încheierea de rectificare nr.5496 din 18 septembrie 2003, prin care notarul public dispunea îndreptarea erorii materiale strecurată în contractul de vânzare-cumpărare al vânzătorului G cu privire la un număr de la 2 camere la 4 camere cu aceeași suprafață de 170.p, acte realizate de notar ce nu au fost contestate în niciun fel de către.
Încheierea actelor notariale de către notarul public reprezintă o sarcină de serviciu, ca urmare a solicitării și aducerii la îndeplinire a voinței părților. Or, în această situație, notarul public, prin activitățile desfășurate nu a făcut decât să respecte procedura notarială cu privire la actele întocmite, având în vedere solicitările părților prezentând ace doveditoare în acest sens.
Pentru ca să existe infracțiunea de abuz în serviciu, notarul public trebuia să își încalce cu intenție îndatoririle de serviciu, ori să le îndeplinească în mod defectuos, ceea ce înseamnă că acesta să-și execute atribuțiile sale de serviciu în mod necorespunzător, abuziv. Or, în această situație, și-a dus la îndeplinire îndatoririle de serviciu în mod corespunzător, încheind și autentificând actele solicitate de părți, fapt confirmat de acestea prin neformularea de obiecțiuni pe tot parcursul perfectării actelor notariale. De asemenea, nici infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale nu poate fi reținută în sarcina notarului întrucât, așa cum rezultă din latura subiectivă a infracțiunii, autorul infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale voiește să comită acțiunea ce constituie elementul material al acesteia și își dă seama că săvârșind-o plăsmuiește un înscris neadevărat ori denaturează conținutul unui înscris.
Or, în speță, s-a constatat că actele notariale prezentate de părți au fost aduse la cunoștința acestora, acceptate și semnate de aceștia. În consecință, notarul public - nu a săvârșit faptele pentru care a fost reclamat, dispunându-se față de acesta neînceperea urmăririi penale.
Cât privește pe judecătorul, s-a constatat că la data de 28 octombrie 2003, acesta era delegat la Biroul de Carte Funciară și, conform atribuțiilor de serviciu, a dispus intabularea imobilului situat în C,- în favoarea numitului
Dispozițiile legale în vigoare la acel moment și care reglementau înscrierea drepturilor reale în Cartea Funciară erau cele prevăzute de art.22 din Legea nr.7/1996, potrivit cărora dreptul de proprietate asupra unui imobil se înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-a constituit ori s-a transmis în mod valabil. Art.50 din Legea nr.7/1996 prevedea, de altfel, că judecătorul delegat admite cererea de transcriere dacă înscrisul pe care se întemeiază îndeplinește cerințele de validitate a actului juridic, are deplină putere doveditoare, indică numele părților și individualizează imobilul cu numărul de parcelă.
În speță, cererea de înscriere în Cartea funciară s-a întemeiat pe un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică cu putere doveditoare a oricărui act. Contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil încheiat în formă autentică, face dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului și este de înscriere în cartea funciară. În situația de față, contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia s-a dispus intabularea, astfel cum fusese rectificat de către notarul public, identifica o construcție compusă din 4 camere și dependințe, aceeași configurație rezultând și din documentația cadastrală anexată, astfel că actul notarial a făcut dovada deplină a dreptului de proprietate asupra construcției și nu a mai fost necesar să se studieze actele anterioare pentru identificarea eventualelor neconcordanțe.
Conform atribuțiilor de serviciu, judecătorul delegat de Carte Funciară nu avea obligația de a verifica încheierile de rectificare și valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare.
Prin plângerea formulată petenții au solicitat cercetarea judecătorului pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu. Însă, infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 Cod penal, are două modalități de săvârșire: prin neîndeplinirea sarcinilor de serviciu de către funcționar sau prin îndeplinirea acestora în mod defectuos. În speță, s-a reținut că activitatea desfășurată de către judecătorul delegat de Carte Funciară nu se încadrează la niciuna din cerințele articolului prevăzut de art.249 Cod penal pentru considerentele anterior arătate.
În consecință, s-a apreciat că, prin activitățile desfășurate, judecătorul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost reclamat, dispunându-se față de acesta neînceperea urmăririi penale.
Cât privește pe expertul cadastral -, activitatea desfășurată de acesta referitor la efectuarea de măsurători în teren asupra construcțiilor existente și în situația imobilului situat în C,-, expertul cadastral s-a deplasat la fața locului, a constatat că imobilul este format din 4 camere și dependințe și a efectuat măsurătorilor corespunzătoare.
După constatările efectuate, întreaga documentație a fost înaintată la Oficiul de cadastru unde s-au analizat actele de proprietate ale imobilului plus măsurătorile realizate în teren ca apoi reprezentanții Oficiului Cadastral au hotărât dacă alocă sau nu număr cadastral. În situația documentației privind măsurătorile de la imobilul din strada nu au existat neconcordanțe, deși actul de proprietate prevedea un imobil cu două camere și alte dependințe, iar la fața locului prin măsurători a rezultat un imobil cu 4 camere și alte dependințe, suprafața era aceeași, astfel că întreaga documentație a fost avizată de Oficiul Cadastral primind număr în acest sens.
Conform ordinului 946/12.10.2000, expertul cadastral autorizat prin documentația cadastrală întocmită nu face decât să înscrie situația reală la momentul măsurătorilor și să actualizeze acea documentație de câte ori se modifică suprafețele de teren (apar noi construcții, se modifică compartimentele interioare).
În cazul în care diferențele dintre măsurători și acte sunt foarte mari, atunci Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu acordă număr cadastral și întocmește proprietarului un plan de situație cu viza I și a autorizatului care a măsurat, iar apoi proprietarul este îndreptat spre primăria municipiului de care aparține pentru reglementarea deficienței. Or, în situația lucrării din strada - s-a alocat un număr cadastral 11807 de către I C, ceea ce a rezultat că nu a existat vreo problemă tehnică. Și în acest caz s-a apreciat că faptele reclamate și săvârșite de numitul - nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii, dispunându-se față de acesta neînceperea urmăririi penale.
Cât privește pe soții G și, vânzătorii imobilului, s-a constatat că aceștia au prezentat notarului public actele de proprietate ale casei, au încheiat acte notariale în fața notarului și în prezența potențialilor cumpărători și au acceptat ca familia până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să locuiască în imobil. De asemenea, au respectat voința viitorilor cumpărători, au înlăturat clauza de habitație viageră, din actul de proprietate al imobilului au acceptat în fața notarului prelungirea termenului de încheiere și autentificare a contractului de vânzare-cumpărare solicitat de cumpărători și și-au exprimat tot timpul buna-credință în sensul că au făcut cunoscut potențialilor cumpărători că dacă sunt nemulțumiți de imobil, li se va restitui avansul primit cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare. De altfel, nemulțumirile intervenite între părți, încă din luna iunie 2003 au făcut obiectul mai multor acțiuni civile aflate și în prezent în curs de soluționare pe rolul instanțelor constănțene.
Împotriva rezoluției nr.122/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța au formulat plângere petenții și R, solicitând desființarea acesteia și, pe baza lucrărilor din dosar, trimiterea în judecată a numiților -, notar public, - judecător delegat la cartea funciară, și, expert cadastral, precum și G și, în calitate de promitenți vânzători.
Arată petenții că s-au simțit înșelați în momentul în care au vrut să se mute în imobil, în sensul că acesta era deteriorat, motiv pentru care nu au mai încheiat contractul de vânzare-cumpărare a imobilului și au solicitat restituirea avansului plătit.
Susțin că acest lucru se datorează faptelor penale săvârșite de notarul public care a încheiat și autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare a imobilului, judecătorul care a intabulat imobilul, expertul cadastral, precum și promitenții vânzători.
Plângerea petenților este nefondată.
Analizând rezoluția Parchetului prin prisma prevederilor art.2781alin.7 din Codul d e procedură penală, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și față de susținerile petenților, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică și o va menține.
Nu reiese din nici o probă existentă la dosarul cauzei că făptuitorii susmenționați ar fi săvârșit vreo faptă de natură a atrage răspunderea penală a acestora - toate actele și faptele acestora au fost realizate cu respectarea prevederilor legale și a atribuțiilor de serviciu ale fiecăruia.
Faptul că petenții nu au verificat temeinic imobilul ce urma să fie achiziționat de aceștia, conducând la un refuz de a încheia contractul de vânzare-cumpărare, cu consecința returnării avansului plătit, nu conduce la ideea că s-ar fi săvârșit unele fapte penale, în cauză fiind vorba de un litigiu de natură civilă.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.2781al.8 lit.a, să respingă plângerea petenților și R împotriva Rezoluției nr.122/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca nefondată și să-i oblige pe petenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenții - (CNP:-, fiica lui și, născută la 07.07.1956, în comuna, județul, domiciliată în C,-, județul C) și (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 21.02.1951 în orașul S, județul M, domiciliat în C,-, județul C) împotriva Rezoluției nr.122/P/2005 din data de 10 aprilie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Obligă pe fiecare petent la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile dela comunicarepentru: petenta, în C,-, județul C, pentru petentul R, în C,-, județul C, pentru intimata -, în C,- bis, județul C, pentru intimatul G, în C,-, - scara G, apartament 65, județul C, pentru intimata, în C,-, - scara G, apartament 65, județul C, pentru intimatul -, în C,-, județul C, și pentru intimata (), în C, prin Serviciul Personal al Judecătoriei Constanța,
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.01.2008.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red. /21.01.2008
Tehnored. -/ 2 ex./24.01.2008
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea
