Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 902/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1243/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 902/
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.1311/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurentul petent și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea din oficiu pune în discuția părților tardivitatea formulării recursului de către petentul și acordă cuvântul asupra acestui aspect.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că declarația de recurs poartă data de 23.11.2008, dată la care petentul a semnat declarația, aceasta fiind înregistrată la data de 11.12.2008, iar sentința penală nr.1311 a fost pronunțată în data de 14.11.2008, petentul nefiind de față la pronunțare.
Apreciază recursul ca fiind tardiv și solicită respingerea acestuia.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 1311/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală, s-a dispus, în baza art. 2781alin. 8 lit. b C.P.P. admiterea plângerii formulate de petentul, desființarea în parte a rezoluțiilor nr. 893/II-2/2008 din data de 15.05.2008 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București și nr. 1645/P/2007 din data de 27.02.2008 a aceluiași parchet și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246.
Cod PenalÎn baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că rin p.rezoluția nr. 1645/P/2007 din data de 27.02.2008, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 din Cp. și art. 267 din Cp. motivat de faptul că acestea nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, în cauză, nu a rezultat că intimatul ar fî încălcat disp. OUG nr. 56/2003, că petentul a fost liberat din penitenciar, precum și că intimatul nu a dorit să dea vreo declarație în cauză întrucât toate plângerile penale formulate de petent sunt tendențioase și rău intenționate făcute pentru a-1 tracasa.
Prinrezoluția nr. 893/II-2/2008 din data de 15.05.2008, prim procurorulde la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată plângerea pe motiv că probatoriul administrat nu a conturat existența elementelor infracțiunilor la care petentul face referire, precum și că petentul a formulat mai multe plângeri împotriva unor soluții, împotriva personalului din penitenciar, considerând că, în mod evident, rezultă caracterulpro causasau șicanatoriu al acestora.
Din analizarea dosarului nr. 1645/P/2007 înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, instanța a constatat că, în cauză, s-au efectuat următoarele: au fost citați petentul și intimatul, consemnându-se intr-un proces-verbal și poziția acestuia din urmă față de plângere petentului astfel cum aceasta a fost expusă și în rezoluția procurorului, precum și o scurtă declarație a petentului, au fost atașate niște ordonanțe de declinare de competență, atașate două cereri ale petentului, precum și un desfășurător cu cereri formulate de petent din penitenciar.
Din plângerea petentului, care nu este atașată nici ea la acest dosar, cuprinsul ei rezultând din conținutul actelor procurorului, a rezultat că acesta s-ar fi plâns pentru că, la data de 03.06.2004, intimatul nu i-ar fi permis să participe la ceremonia de înmormântare a mamei sale deși avea acest drept, iar în iarna 2003-2004 nu i-a asigurat condițiile de încălzire a camerelor în care se aflau deținuții printre care și el provocându-i astfel suferințe fizice.
În cauză, după cum s-a precizat mai sus, organul de urmărire penală nu a efectuat nici un act premergător în cauză pentru verificarea susținerilor petentului. Mai mult, în dosarul înaintat instanței nici nu se regăsește sesizarea petentului care este probabil atașată în vreunul din dosarele la care se referă procurorul în rezoluția criticată de petent.
Din lecturarea acestei rezoluții, instanța a mai constatat că instanța de judecată, respectiv Curtea de Apel București Secția a I-a Penală prin dec. pen. nr. 171/02.02.2007, a admis plângerea petentului împotriva unei rezoluții pronunțate în acest dosar și a trimis dosarul unui alt parchet decât cel care soluționase anterior plângerea penală, însă această decizie nu este atașată la prezentul dosar și nici considerentele nu sunt redate pentru a putea fi verificate de către instanță.
De altfel nici unul dintre actele enumerate în cuprinsul rezoluției criticate, mai puțin ordonanțele din datele de 04.06.2007 și 05.02.2008, nu sunt atașate la prezentul dosar.
Din examinarea rezoluției Primului Procuror s-a mai desprins împrejurarea că plângerile acestuia au un vădit caracter șicanatoriu și sunt făcutepro causa,nearătând motivul pe care s-ar sprijini o atare concluzie.
Din relațiile primite, la solicitarea instanței de la Penitenciarul Rahova, a rezultat că în lunile mai sau iunie 2004- două dintre date fiind modificate, petentul ar fi solicitat conducerii penitenciarului să îi permită să participe la înmormântarea mamei sale sau să ia o masă cu familia cu ocazia acestui eveniment, precum și soluționarea acestor cereri, din care rezultă că prima i-ar fi fost respinsă pe motiv că nu îndeplinește disp. art. 23 din Legea nr. 23/1969, iar cu privire la a doua aprobându-i-se un vorbitor la masă cu soția.
Rezultă astfel din relațiile primite că plângerea penală în ce privește aspectele de mai sus nu ar fi complet lipsită de orice temei, petentul făcând asemenea cereri dar considerând că intimatul ar fi făcut un abuz în respingerea uneia dintre acestea.
Potrivit art. 23/1 din Legea nr. 23/1969 modificată în vigoare la data formulării cererilor de mai sus,In cazuri excepționale, ministrul de interne, lapropunerea comandantului, poate acorda învoire din penitenciar pe o durată decel mult 5 zile condamnaților care îndeplinesc condițiile prevăzute în art. 23. pentru rezolvarea unor situații grave, familiale sau de altă natură.
Instanța a reținut că organul de urmărire penală nu a făcut nici un fel de verificări cu privire la modul de soluționare a cererii petentului de către conducerea penitenciarului și nici dacă aceasta ar fi fost cenzurată de vreo instanță pe căile prevăzute de lege, procurorul de caz arătând că, în cauză, nu s-au putut administra probe care să confirme că acestea nu s-au efectuat conform disp. OUG nr. 59/2003, cu precizarea că această motivare pare a privi numai aspectele referitoare la condițiile din penitenciar, în privința aspectelor referitoare la decesul mamei petentului nerezultând nicio motivare concretă.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că, în cauză, nu există nici un fel de verificare cu privire la cererile anexate la dosarul instanței și care au fost prezentate mai sus, că dosarul înaintat instanței pare a fi incomplet întrucât nu cuprinde actele la care face referire procurorul în cuprinsul rezoluției sale de neîncepere a urmăririi penale.
Instanța a mai reținut că în procedura prev. de art. 278/1 din C.P.P. instanța nu se poate substitui organului de urmărire penală pentru a efectua actele necesare, alin. 7 al acestui articol prevăzând că judecătorul verifică rezoluția sau ordonanța atacatăpe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzeiși a oricăror noi înscrisuri prezentate.
Având în vedere cele de mai sus, instanța a constatat că organele de urmărire penală și-au încălcat atribuțiile de a avea un rol activ cu privire la soluționarea plângerii petentului privind aspectele la care s-au făcut referiri.
Instanța a mai reținut că într-o atare situația nici nu ar fi ținută de obligația prev. de art. 278/1 alin. 8 lit. b din C.P.P. în sensul de a se indica ce anume acte ar mai trebui efectuate câtă vreme nu s-a efectuat nici unul, modul de a conduce ancheta sau de aos upraveghea aparținând procurorului. Totuși, având în vedere că legea nu distinge cu privire la acest aspect, instanța a arătat că în cauză s-a verificat dacă petentul a uzat de căile legale pentru a contesta respingerea cererii sale de către conducere, dacă, într-adevăr mama acestuia a decedat - pentru a verifica eventualul caracter șicanatoriu al cererii, situația de la momentul respectiv a deținutului în sensul dacă ar fi fost posibil să se încadreze în textul legal citat și în ce anume fel era interpretată noțiunea respectivă în practică în sensul unei marje de apreciere discreționare din partea conducerii penitenciarului, se vor anexa toate actele la care se fac referiri în cuprinsul rezoluției procurorului de caz, precum și orice alte acte necesare și utile cauzei.
In ce privește cel de-al doilea argument la plângerii petentului și care rezultă după cum s-a arătat din cuprinsul rezoluției criticate, referitor la împrejurarea că nu ar fi fost încălzite camerele în care se aflau deținuții, în iarna 2003-2004, instanța consideră că aceste susțineri nu ar putea fi circumscrise infracțiunii prev. de art. 267 din Cp. supunerea la rele tratamente, având în vedere pe de o parte, că din relațiile primite de la penitenciar, nu s-au înregistrat nici un fel de cereri ale petentului cu privire la aceste aspecte, iar pe de altă parte că o atare situație, dacă ar exista s-ar putea datora managementului sau lipsei de finanțare, astfel că instanța consideră suficient cuprinsul sesizării pentru a putea fi pronunțată o soluție de neîncepere a urmăriri penale pentru această faptă, în sensul art. 228 alin. 1 din sus C.P.P. citat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, care nu a motivat calea de atac declarată.
Deși legal citat, recurentul - petent nu s-a prezent la termenul fixat pentru dezbaterea recursului.
În ședința publică din data de 15.06.2009, Curtea a pus în discuție, din oficiu, tardivitatea recursului declarat de către petent.
Examinând actele dosarului și hotărârea recuratăprin prisma aspectului pus în discuție din oficiu, dar și în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul formulat este tardiv pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 3853.C.P.P. coroborate cu art. 363 alin. 3.C.P.P. termenul de recurs este de 10 zile și el curge, pentru partea care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, de la data comunicării unei copii de pe dispozitivul hotărârii.
Termenul legal de recurs este un termen procedural, a cărui calculare se realizează în modalitatea prevăzută de art. 186 alin. 2, 4.C.P.P. respectiv fără a se lua în calcul ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește.
În cauza de față, comunicarea sentinței penale către petentul s-a realizat la data de 19.11.2008, dată de la care a început să curgă termenul de recurs de 10 zile, termen care a expirat la data de 02.12.2008, conform art. 186 alin. 4.
C.P.P.Însă cererea de recurs formulată de către petent a fost depusă la oficiul poștal la data de 09.12.2008, după expirarea termenul legal în care acesta putea uza de calea de atac.
Împrejurarea că cererea poartă data 23.11.2008 este lipsită de relevanță asupra aspectului analizat, cât timp, în conformitate cu dispozițiile art. 187.C.P.P. dovada depunerii actului o constituie recipisa oficiului poștal (în speță, ștampila oficiului poștal), iar nu data inserată în cuprinsul cererii.
În acest context, Curtea constată că nerespectarea termenului legal de declarare a recursului atrage decăderea petentului din dreptul de a mai formula recurs și nulitatea actului făcut peste termen, conform art. 185 alin. 1.C.P.P.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. a C.P.P. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 1311/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv, recursul declarat de recurentul-petent împotriva sentinței penale nr. 1311 /14.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, și îl obligă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex.-24.06.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Francisca Maria Vasile, Simona
