Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia nr.908
Ședința publică din data de 14 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 06 iulie 1961), domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei penale nr.130/02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.22 pronunțată la data de 13 ianuarie 2009 de Judecătoria Buzău, s-a desființat în parte, în latură penală sentința și în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 penal. În baza art.91 penal cu referire la art.18/1 alin.3 penal i s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică pentru recurentul-inculpat a răspuns avocat din cadrul Baroului B, în substituire pentru domnul avocat, iar pentru intimata-parte vătămată SC SA Bar ăspuns consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat declară că nu are alte cereri de formulat.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-parte vătămată SC SA B declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri sau excepții de invocat, în temeiul aart.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și în temeiul disp.art.385/15 pct.2 lit.b pr.penală să se dispună achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 litera a rap. la art.10 lit. pr.penală sau în subsidiar art.10 alin.1 lit.d pr.penală.
Consideră că instanța de apel a greșit atunci când a soluționat latura penală și a încadrat achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.b/1 pr.penală, întrucât în această modalitate se lasă deschisă existența unei vinovății.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.84 alin.3 din Legea CEC, așa cum au fost administrate probatoriile în dosar nu se poate susține că această faptă ar exista.
Să se aibă în vedere toate elementele, dar în principal că cec-urile respective au fost predate în data de 18 ianuarie spre anulare băncii, aspect de care a avut cunoștință și partea vătămată, iar după acest moment era evident că nu mai putea să existe disponibil în contul respectiv, iar după acel moment au fost introduse la plată. Deci, la momentul emiterii exista disponibil în cont.
În măsura în care partea vătămată introduce, știind că societatea se află în această stare, respectiv conturile blocate și ulterior falimentul societății, apreciază că nu se poate considera că s-a săvârșit această faptă.
Dacă se va aprecia că a fost completată pe cec data tragerii și nu a emiterii și că din această situație ar putea să atragă răspunderea penală, consideră că faptei îi lipsește un element întrucât nu putea să prevadă că la momentul tragerii conturile îi vor fi blocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Solicită a fi avute în vedere aceste aspecte principale în latură penală, în ceea ce privește latura civilă, consideră că trebuie avut în vedere că în dosarul de faliment al SC SRL al cărei administrator era inculpatul, a fost atrasă răspunderea personală a acestuia. Sentința este definitivă și irevocabilă și se află depusă la dosar. Deci există un titlu executoriu referitor la obligația de plată a sumei respective. În măsura în care va fi obligat și în acest dosar penal pe latură civilă, vor exista două titluri executorii, referitoare la aceeași obligație de plată, aspect nelegal, pentru că nimeni nu poate fi ținut ca aceeași datorie să o plătească de două ori.
Solicită admiterea recursului în latură civilă, exonerarea inculpatului de la plata sumei cu care s-a constituit parte vătămată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-parte vătămată SC SA B solicită respingerea recursului declarat de inculpat în latură civilă întrucât s-a dovedit existența prejudiciului. S-au depus două contracte încheiate în anul 2004 - 2005 cu care se face dovada că livrat 11 facturi, reprezentând mărfuri în valoare de 32.357 lei. Pentru aceste mărfuri livrate, facturile au fost acceptate de către societatea inculpatului. Pentru toate produsele livrate s-au emis cele 4 file CEC. În cursul urmăririi penale inculpatul a făcut dovada faptului că a intrat în interdicție bancară după data de 18 ianuarie 2005. Procesul verbal prin care se face dovada că s-au restituit aceste cec-uri la bancă nu poartă numele angajatului băncii și semnătura acestuia. Cu martorii, contabila societății s-a dovedit că aceste file cec au fost emise la datele de 25 ianuarie, 27 ianuarie, 31 ianuarie și 9 februarie, cu borderouri de încasare. La expertiza dispusă de către instanța de fond au fost avute în vedere extrase de cont și s-a dovedit că inculpatul în perioada când nu a introdus în bancă aceste file cec își alimenta conturile de la bancă numai cu sume în numerar care acopereau ratele scadente la împrumuturile contractate de societatea inculpatului, Acest prejudiciu există, și deși au trecut aproape 5 ani inculpatul nu a făcut nicio concesie să plătească suma de bani.
Solicită respingerea recursului declarat în latură civilă și pe fond să fie menținută sentința instanței de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat împotriva celor două hotărâri pronunțate de Judecătoria Buzău și respectiv Tribunalul Buzău întrucât acestea sunt legale și temeinicie atât în latură penală cât și în latură civilă.
Instanțele au reținut corect, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.84 din Legea nr.59/1934 constând în aceea că inculpatul în calitate de administrator al SC SRL Bae mis 4 file cec în care a inserat în locul datei emiterii instrumentelor de plată, data scadenței astfel încât a prejudiciat partea vătămată constituită parte civilă în cauză. Instanța de control judiciar a dispus achitarea inculpatului și l-a sancționat pe acesta cu o amendă administrativă, sancțiunea fiind corect aplicată.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr.22/13 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău s-a dispus, în baza art.11pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d pr.pen achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 al.1,3,4 pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. în dauna părții vătămate B, întrucât faptei îi lipsește intenția ca element constitutiv al laturii subiective a infracțiunii.
În baza art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 pen. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de -uri cu dată falsă, în formă continuată în perioada decembrie 2004-17 ianuarie 2005, în dauna părții vătămate
În baza art.81 pen. cu referire la art.82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani si 6 luni ce constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.
În baza art.71 pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 al.1 lit.a (teza a II-a),b si c pen. iar în baza art.71 al.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.14 pr.pen. raportat la art.998 civ. cu referire la art.346 al.2 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile B suma de 39.357,75 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.193 al.1 pr.pen. același inculpat a fost obligat să plătească părții civile suma de 844,51 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 si art.192 al.1 pct.1 lit.c pr.pen. inculpatul a mai fost obligat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în care este inclusă și suma de 100 lei onorariu apărător din oficiu avansată Baroului de avocați
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Buzăua reținut, pe baza probelor administrate, că prin plângerea întemeiată pe disp. art.278/1 cod procedură penală, petenta Bas olicitat desființarea ordonanței nr.2822/P/2005 din data de 02.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău privind pe făptuitorul și reținerea cauzei spre judecare în complet legal constituit iar prin sentința penală nr.693/26.07.2007 s-a respins plângerea formulată de aceasta, menținându-se soluția adoptată prin ordonanța nr.2822/P/2005 din data de 02.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, ca temeinică si legală.
Împotriva acestei sentințe penale petenta a declarat recurs,iar Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr.376/13.09.2007, a admis recursul formulat, a casat sentința recurată, a admis plângerea formulată de petenta B, a desființat ordonanța nr.2822/P/2005 și a trimis cauza la Judecătoria Buzău pentru a fi soluționată pe fond, apreciindu-se că la dosarul de urmărire penală sunt suficiente probe din care rezultă vinovăția făptuitorului cu privire la infracțiunile prevăzute de art.215 al.1,3,4 pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen si art.84 al.1 pct.3 din Legea nr.59/1934.
La rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 23.10.2007, sub nr.8556/200.
Analizând întregul material probator administrat în cauză precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut că la datele de 01.06.2004 și 01.01.2005 între partea vătămată B și inculpatul, în calitate de administrator al 93 B, s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr.43/01.06.2004, nr.12/01.01.2005 având ca obiect vânzarea si respectiv cumpărarea de produse petroliere și că în baza acestora, în perioada 16.12.2004-20.01.2005, 93 B s-a aprovizionat de la partea vătămată B cu produse petroliere în valoare totală de 393.457.522 lei, conform facturilor fiscale atașate la dosar.
Pentru plata acestor produse, inculpatul, în calitate de administrator al 93 B, a emis filele CEC seria -.338 -/25.01.2005, seria -.338 -/27.01.2005, seria -.338 -/31.01.2008 si seria -.302 -/09.02.2005, ultima fiind emisă în alb doar cu semnătura inculpatului și ștampila societății pe care o reprezenta.
Pe aceste file CEC, inculpatul în loc să consemneze data reală a emiterii acestora, a consemnat, cu intenție, data scadentei acestora, o practică des întâlnită în raporturile comerciale din țara noastră.
Acest lucru rezultă cu certitudine din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 18.01.2005 între 93 B, prin reprezentantul său-inculpatul si Banca Comercială - Sucursala B, prin care au fost predate în vederea anulării filele CEC seria -.338 - si seria -.338 - întrucât 93 B intrase în interdicție bancară la data de 18.01.2005 când Baî naintat unităților bancare la care această societate comercială avea conturi deschise, adrese de înființare a popririi, în baza nr.OG92/2003.
S-a observat că filele CEC emise de inculpat pentru plata produselor petroliere au serii anterioare celor două file CEC predate în vederea anulării la data de 18.01.2005, fiind astfel emise anterior datei de 18.01.2005,rezultând că 93 B, la data emiterii filelor CEC nu se afla în incidentă de plăți, având disponibil în cont conform extraselor anexate la raportul de expertiză contabilă întocmit de expert contabil autorizat.
Această situație de fapt se coroborează cu declaratiile inculpatului, declarațiile martorilor si si concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil autorizat.
În ceea ce privește declarația martorei, instanța apreciat-o ca fiind neconcludentă si neutilă cauzei, fiind în totală contradicție cu întregul material probator administrat în cauză.
Ulterior, la datele scadente menționate pe filele CEC, B le-a introdus la plată fiind refuzate din motivele menționate mai sus.
În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil autorizat, aceste urmează a nu fi luate în considerare fiind înlăturate de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a constatat că inculpatul, atât la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare cât si la data completării si emiterii celor patru file CEC, nu a avut intenția de aoi nduce în eroare pe partea vătămată B în sensul dispozițiilor art.215 al.1,3,4 pen..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul care a susținut că nu sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa, deoarece faptei îi lipsește unul din aceste elemente și anume intenția, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa în condițiile în baza dispozițiilor art. 10 lit.d cod proc.penală sau menținerea soluției adoptată de parchet pentru aceste infracțiuni, fiind evident pericolul social redus al presupusei fapte penale.
A mai susținut că lipsește intenția sa deoarece a predat spre anulare carnetul CEC, fapt confirmat și de banca emitentă și cunoscut de creditoare iar introducerea la plată a filelor CEC, lăsate de el acesteia, cu titlul de garanție, după data de 18.01.2005 este un abuz al creditoarei.
A precizat că procedeul folosit de el era unul obișnuit în relația lor, în special în relațiile comerciale, că la data emiterii filelor CEC incriminate, avea disponibil în cont și că a semnat CEC-urile dar nu a putut prevedea apariția incapacității de plată ca urmare a blocării conturilor de către DGFP Nu avea interes să mai emită CEC-uri ca urmare a derulării acestei proceduri dar s- străduit să achite din alte surse datoria către creditoare.
Prin decizia penală nr.130/02 iunie 2009 Tribunalul Buzău a admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.22 pronunțată la data de 13 ianuarie 2009 de Judecătoria Buzău, și desființând în parte, în latură penală sentința, în baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.b/1 pr.penală l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 penal și în baza art.91 penal cu referire la art.18/1 alin.3 penal a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că instanța fondului a reținut o corectă situație de fapt și l-a achitat pe inculpat apreciind că nu a comis infracțiunea de înșelăciune în condițiile art. 215 al.1,3,4 din Codul penal.
S-a mai reținut de către instanța de apel că într-adevăr, la data încheierii contractului și pe parcursul derulării activităților comerciale, inculpatul nu a folosit manopere dolosive împotriva părții civile, iar emiterea filelor CEC s-a făcut la data când valorificarea era posibilă deoarece exista provizia necesară.
S-a constatat că în acest context apare ca nejustificată hotărârea instanței de fond care a reținut că activitatea inculpatului de a emite cele 4 file CEC enumerate, în care a scris în locul datei emiterii data scadenței, cum corect și cert s-a demonstrat, întrunește gradul de pericol social al infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.
Astfel, a apreciat instanța de apel că inculpatul prin modalitățile folosite la data scrierii filelor CEC - modalitate ilicită dar uzitată în raporturile comerciale, a adus atingere minimă prevederilor legale care apără încrederea conferită instrumentelor de plată și aceste constatări, împrejurări care, asociate constatării că inculpatul nu este vinovat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune deoarece nu a folosit mijloace frauduloase, trebuia să conducă la concluzia că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 84 al.1 pct.3 din Lg.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 cod penal fiind în mod evident, nu numai prin metodele și mijloacele folosite, dar și prin elementele ce caracterizează persoana inculpatului, lipsită de pericolul social necesar pentru ca fapta să fie considerată această infracțiune.
În aceste condiții instanța de apel a apreciat că apelul inculpatului este fondat sub acest aspect, făcând aplicarea disp. art. 11 pct.2 lit.b cod proc.penală rap. la art. 10 lit.b/1 cod proc.penală și achitând inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 84 al.1 pct. 3 din Lg.59/1934 cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în latură penală, cât și în latură civilă.
În privința laturii penale, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a pr.penală, sau în subsidiar în baza art.11 pct.2 lit.d pr.penală și înlăturarea soluției de achitare pe considerentul lipsei gradului de pericol social concret al infracțiunii.
În acest sens, s-a susținut în esență că modalitatea folosită de inculpat, aceea de a înscrie pe instrumentele de plată data introducerii lor la plată și nu data emiterii, reprezintă o uzanță comercială care nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului, lipsind latura subiectivă specifică acestor infracțiuni. Mai mult decât atât, partea vătămată a avut cunoștință despre faptul că inculpatul a predat băncii instrumentele de plată spre a fi anulate, astfel încât introducerea lor la plată a fost realizată cu bună știință de către partea vătămată, fapta neexistând în materialitatea sa.
Chiar dacă s-ar aprecia existența faptei în materialitatea sa, mai arată recurentul că, totuși acesteia îi lipsește unul dintre elementele constitutive și anume intenția, concluzie rezultată din aceea că inculpatul nu putea prevedea că la momentul introducerii la plată al cec-urilor, conturile sale vor fi blocate de către un alt creditor.
În latură civilă, s-a invocat existența unui alt titlu executoriu în favoarea părții civile, acesta fiind reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată în cursul derulării procedurii de faliment a societății, având ca obiect aceeași sumă de bani, precum și același titular al creanței, ca și în hotărârea atacată, solicitându-se admiterea recursului și înlăturarea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile către partea civilă, deoarece în caz contrar inculpatul ar fi obligat de două ori la plata aceleiași sume de bani, cu același titlu, existând deci, două titluri executorii împotriva inculpatului pentru aceeași sumă.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu în limitele motivelor de casare prevăzute de art.385/9 alin.3 pr.penală, constată că recursul este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate de recurent, după cum se va arăta în continuare:
În privința laturii penale a cauzei, instanțele au reținut în mod corect și complet situația de fapt, și au realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, constând în: plângerea și declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate, contractele de vânzare-cumpărare încheiate între părți, filele CEC emise, raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, precum și raportul de expertiză contabilă întocmit de expert, depozițiile martorilor, precum și celelalte înscrisuri ce au fost atașate la dosar, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia.
Pe baza acestor mijloace de probă, în mod judicios s-a reținut și rezultă că între inculpat, în calitate de administrator al unei societăți comerciale și reprezentanții părții vătămate, ce s-au constituit parte civilă în procesul penal, au fost încheiate la 1.06.2004 și 01.01.2005, două contracte comerciale de vânzare-cumpărare având ca obiect achiziționarea unor produse petroliere.
În temeiul acestor contracte, în intervalul 16.12.2004 - 20.01.2005 societatea comercială administrată de inculpat a achiziționat conform facturilor fiscale atașate la dosar, produse petroliere de la partea vătămată în valoare totală de 393.457.522 lei vechi, iar pentru plata acestora inculpatul a emis 4 file cec, la datele de 25.01.2005, 27.01.2005, 31.01.2005 și 09.02.2005 în care, a consemnat, în locul datei reale a emiterii acestora, data scadenței, și în plus, ultima dintre filele cec a fost emisă în alb, purtând doar semnătura inculpatului și ștampila societății administrate de către acesta.
În privința criticilor inculpatului, în mod judicios instanțele au constatat că apărările acestuia vizând inexistența infracțiunii în materialitatea sa, ca urmare a faptului că filele cec ar fi fost predate pentru anulare la 18.01.2005, sunt contrazise de faptul că aceste file cec emise pentru plata produselor petroliere achiziționate, au serii anterioare clor două file cec care fuseseră predate în vederea anulării la data sus menționată.
Așa dar, în mod judicios s-a concluzionat că cele 4 instrumente de plată emise și care fac obiectul prezentei cauze, au fost emise deci anterior datei de 18.01.2005, când societatea comercială administrată de inculpat nu se afla încă în incidență de plăți, având disponibil în cont, aspect confirmat de expertiza contabilă întocmită de expert, coroborată cu depozițiile martorilor și.
C de-al doilea raport de expertiză contabilă, acela elaborat de expert, în mod judicios a fost înlăturat de către instanță, fiind contrazis de depozițiile martorilor audiați, apreciindu-se că, concluziile sale nu pot stabili în mod judicios raporturile reale dintre părți.
Ca atare, criticile inculpatului sunt apreciate ca nefondate în raport de argumentele expuse mai sus și apărările acestuia, în privința inexistenței infracțiunii prev. de art.84 alin.1 pct.3 din Legea nr.59/1934 în materialitatea sa, sau a lipsei laturii subiective, sunt contrazise de cele expuse mai sus, soluția pronunțată în latură penală fiind legală și temeinică.
Într-adevăr, date fiind momentul epuizării activității infracționale, prin emiterea ultimei file cec, precum și modul și împrejurările în care a fost comisă infracțiunea,dar și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, în mod judicios s-a apreciat de către instanța de control judiciar că faptei îi lipsește gradul de pericol social concret al infracțiunii, iar aplicarea unei sancțiuni administrative este corectă, în raport de incidența în cauză a disp. art.18/1 penal.
Hotărârile pronunțate sunt însă nelegale în privința soluționării laturii civile a cauzei, existând cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.18 pr.penală, deoarece instanțele au omis să facă aplicarea Deciziei nr.43/13 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pe calea recursului în interesul legii.
Această decizie a stabilit că instanța penală, investită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art.84 din Legea nr.59/1934, asupra CEC-ului, cu modificările și completările ulterioare, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile.
Cum, deciziile pronunțate în recursul în interesul legii sunt obligatorii potrivit art.414/2 alin.3 pr.penală,și ținând cont de obiectul cauzei și soluția pronunțată în latură penală, Curtea va admite recursul inculpatului și va casa în parte, în latură civilă hotărârile atacate, urmând a respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal și înlăturând obligarea inculpatului la plata sumei de 39.357,75 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC SA
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Văzând și disp. art.192 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 06 iulie 1961, domiciliat în B,-, județul B împotriva deciziei penale nr.130/02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.22/13 ianuarie 2009 de Judecătoria Buzău, pe care le casează în parte, în latură civilă, și în consecință:
Respinge ca inadmisibilă acțiunea civilă și înlătură obligarea inculpatului la plata sumei de 39.357,75 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC SA
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.12.2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr.
2 ex./04.01.2010
f-
Judecătoria Buzău
Jf.
Gh.
Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Dan Andrei Enescu, Cristina
