Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.94/
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petenta"". prin reprezentant legal - cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.532 din data de 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -, având ca obiect plângere împotriva rezoluției nr.219/II/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța de netrimitere în judecată (prev.de art.2781Cod procedură penală), privind pe făptuitorii și.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei petente "" prin reprezentant legal pentru care răspunde avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat și a făptuitorilor și.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei o adresă emisă de făptuitorul prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, respingerea recursului și menținerea sentinței penale recurate;
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurenta petentă "" A și motivele de recurs.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător ales al recurentei petente "", având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate, apreciind că în mod greșit instanța de fond reținut că plângerea formulată, este tardivă.
Precizează că prin rezoluția din data de 30.03.2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale față de acești făptuitori, rezoluție care a fost comunicată petentei la data de 11.04.2007, iar față de această rezoluție, s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior la data de 27.04.2007, în termenul legal de 20 zile.
Totodată, arată că prin rezoluția din 20.07.2007 a fost respinsă și această plângere, prin rezoluția prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, comunicată la data de 23.08.2007, ca ulterior să formuleze plângere împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale la instanța de judecată, conform art.2781Cod procedură penală.
Apreciază că termenul de sesizare a instanței curge de la data comunicării rezoluției date de prim procuror, în rezolvarea plângerii rezolvate, potrivit art.275 și art.278 Cod procedură penală, chiar dacă rezolvarea a fost dată cu mai mult de 20 de zile.
Precizează că până când prim procurorul, pentru că a formula o plângere la instanță, sub condiția ca prim procurorul să admită sau respingă plângerea formulată de petentă, este mai mult decât inutil a se considera acest aspect.
A formulat plângere împotriva soluției de neînceperea urmăririi penale, iar procurorul putea să dea o soluție de admitere și toată plângerea ar fi fost lipsită de obiect.
Consideră că această interpretare este mult prea strictă și severă pentru a se admite tardivitatea, pe acest considerent.
Solicită a se observa că în mod normal, plângerea în fața instanței se dă, din momentul în care prim procurorul sau procurorul ierarhic superior, în funcție de parchet, soluționează plângerea petentei, împotriva soluției inițiale.
Apreciază că nu se justifică pronunțarea unei soluții de neînceperea urmăririi penale față de soluția inițială.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, a se constata că nu era formulată tardiv plângerea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Procurorul, având cuvântul, solicită a se observa că sentința atacată cu recurs a fost pronunțată la data de 21 decembrie 2007, iar recursul a fost declarat la data de 10.01.2008, deși dovada de comunicare a hotărârii către petentă, poartă data de 16 ianuarie 2008.
Precizează că instanța nu a pus în discuție o eventuală tardivitate a recursului, pe care înțelege să o invoce astăzi, având în vedere sentința penală pronunțată la data de 21 decembrie 2007 prin recursul declarat la data de 10 ianuarie 2008.
Totodată, dacă instanța va trece peste cererea de respingere a recursului ca tardiv formulat, solicită respingerea acestuia ca nefondat întrucât textul de la art.2781alin.2 Cod procedură penală, deși nu este extrem de explicit și lasă loc la interpretări în legătură cu momentul în care partea trebuie să se adreseze instanței, textul nefiind însă declarat neconstituțional, nu poate trece peste ceea ce a spus legiuitorul în sensul că partea trebuie să se adreseze instanței după trecerea termenului de 20 de zile și nu să aștepte un răspuns de la procuror.
Este adevărat că și procurorul în cauză este în culpă, având în vedere că a soluționat plângerea formulată de parte, după un timp îndelungat, abia la data de 31 august 2007, deși plângerea a fost formulată la data de 04 mai 2007.
Între timp partea s-a adresat instanței, fără a aștepta răspunsul de la prim procuror, răspuns care a venit la 31 august 2007.
Dacă instanța va trece peste excepția de tardivitate, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Avocat, având cuvântul cu privire la tardivitatea declarării recursului, solicită a se observa că la momentul la care s-a pronunțat instanța, soluția era dată în timpul vacanței judecătorești și nu putea fi aflată această soluție decât după începerea programului cu public a arhivelor și că recursul este declarat înainte comunicării extrasului către petentă.
În opinia sa, s-a aflat în imposibilitatea reală de a cunoaște soluția având în vedere împrejurarea că nici arhivele nu au lucrat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că Tribunalul Constanța, Secția Penală, prin sentința penală nr.532/21 decembrie 2007, în baza art.2781alin.8 lit."a" Cod procedură penală,
A respins plângerea formulată de petenta ACp rin reprezentant, ca tardivă.
A menținut Rezoluția nr. 1234/P/2005 din 30 martie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Petenta "" prin reprezentant, a formulat plângere împotriva rezoluției nr.1234/P/2005 din 30 martie 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin care s-a dispus în temeiul art.10 lit."b" Cod procedură penală, neînceperea urmărirea penală față de făptuitoarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.1,3,5 Cod penal, art.2151al.1 Cod penal, art.289 Cod penal, art.246 Cod penal și art.35 alin.1 din Legea 22/1969 întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.
Tribunalul examinând actele și lucrările dosarului a constatat că plângerea este tardivă raportându-se la data când petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior celui care a pronunțat rezoluția contestată.
Petenta a formulat plângerea la procurorul ierarhic superior la data de 04.05.2007, plângere care nu a fost soluționată în termenul de 20 zile prevăzut de art.277 Cod procedură penală.
Coroborând prevederile art.2781al.1 și 2 Cod penal instanța de fond a stabilit că și în situația în care procurorul ierarhic superior în soluționarea plângerii în termen, petentul are obligația de a se adresa instanței în termenul de 20 zile de la data când procurorul ierarhic superior trebuia să soluționeze plângerea sa.
În speță, plângerea trebuia adresată instanței până la data de 14.06.2007 inclusiv.
Prin nerespectarea acestui termen, petenta este decăzută din dreptul de a se mai adresa instanței. Se invocă prevederile art.185 Cod procedură penală.
În susținerea acestei soluții instanța invocă jurisprudența Curții Constituționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta "" prin reprezentantul legal.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la ribunalul Constanța pentru rejudecarea fondului.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului,Curtea în opinie majoritară, constată:
Petenta "", a formulat plângere împotriva rezoluției nr.219/II/2/2007 a Procurorului de pe lângă Tribunalul Constanța, pronunțată la data de 20.08.2007.
Plângerea este întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală.
Această rezoluție este de fapt a Prim Procurorului de pe lângă Tribunalul Constanța, prin care s-a respins plângerea petentei împotriva rezoluției nr.1234/P/2005 din 30 martie 2007 procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
În susținerea plângerii se solicită și desființarea rezoluției nr.-.
Tribunalul Constanța, a apreciat că plângerea formulată împotriva acestei rezoluții este tardivă, având în vedere prevederile art.2781al.1 și 2 Cod procedură penală coroborate cu prevederile art.277 Cod procedură penală și art.185 Cod procedură penală.
S-a concluzionat că termenul de 20 zile stabilit prin textele de lege mai sus menționate este un termen de decădere.
Curtea apreciază că la termenul de 20 zile la care se referă art.2781al.2 Cod procedură penală nu este unul procedural, astfel cum a fost definit de art.185 Cod procedură penală și prin urmare, nici nu produce consecințele prevăzute de acest articol.
Acest termen este un termen legal prevăzut în favoarea părții care a formulat plângerea la procurorul ierarhic superior și care are dreptul la rezolvarea cazului său într-un termen rezonabil (stabilit de legiuitor de 20 zile).
După expirarea acestui termen, partea poate promova plângere la instanță în temeiul art.2781al.1 Cod procedură penală, iar nu în sensul că neexercitarea acestui drept în termen de 20 zile de la data când trebuia soluționată plângerea, ar atrage decăderea, cu consecința respingerii plângerii ca tardivă.
Legiuitorul a prevăzut în art.278 alin.31Cod procedură penală (modificată adusă prin Legea 356/2006) obligația procesuală de a comunica rezoluțiile sau ordonanțele persoanei care a făcut plângerea. această obligație pentru procuror este evident că termenul de promovarea plângerii întemeiate pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală, curge de la data comunicării, iar nu de la data expirării termenului de 40 zile de la depunerea plângerii la procurorul ierarhic superior. Apreciem că astfel se dă eficiență scopului pentru care a fost prevăzută procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată. Astfel dreptul părții la acces efectiv în fața unei instanțe independente și imparțiale conținut.
De asemenea, dacă s-ar aprecia că pentru procuror termenul de 20 zile pentru soluționarea plângerii este un termen de recomandare, iar pentru parte un termen de decădere s-ar impune obligații disproporționate.
CEDO, a decis în jurisprudența sa că efectivitatea dreptului la acces la un tribunal impune ca exercițiul acestuia să nu fie afectat de existența unor obstacole sau impedimente de drept sau de fapt, ce ar fi de natură să-i pună în discuție însăși efectivitatea. În considerarea celor mai sus prezentate, curtea consideră că plângerea formulată de petenta "", împotriva rezoluției nr.1234/P/2005 din 30 martie 2007 procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, nu este tardivă.
Întrucât Tribunalul Constanța nu a analizat-o, nu a exercitat controlul jurisdicțional, urmează ca sentința penală 532/21 decembrie 2007 Tribunalului Constanța să fie casată și dosarul să fie trimis acestei instanțe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară
În temeiul art.38515punct 2 lit."c" Cod procedură penală
Admite recursul penal declarat de petenta"". prin reprezentant legal - cu sediul în municipiul C,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.532 din data de 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal cu nr.unic -.
Casează sentința recurată și dispune rejudecarea de prima instanță - Tribunalul Constanța.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Cu opinie separată în sensul respingerii ca nefondat al recursului,
JUDECĂTOR,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 4 ex.
Data: 28.02.2008
OPINIE SEPARATĂ JUDECĂTOR
Apreciez că, în cauză, soluția legală este respingerea ca nefondat a recursului declarat de petentă, întrucât sentința recurată este legală și temeinică.
Consider că, pe de o parte, dispozițiile art.2781al.2 Cod procedură penală sunt suficient de clare și nu lasă loc interpretării, în sensul că, prin această dispoziție normativă, legiuitorul a asimilat nesoluționarea plângerii formulate potrivit art.277-278 Cod procedură penală în termenul de 20 de zile cu refuzul de soluționare, motiv pentru care a stabilit că, în această ipoteză, termenul de exercitare a dreptului de a sesiza instanța de judecată cu o plângere îndreptată împotriva ordonanței sau rezoluției de netrimitere în judecată, curge de la data împlinirii termenului de 20 zile de la înregistrarea plângerii formulate potrivit art.277-278, ca procedură prealabilă sesizării instanței.
Acest termen de 20 zile nu este stabilit în favoarea petentului, putând curge și în favoarea făptuitorului, învinuitului sau inculpatului, care ar putea invoca, ca urmare a tardivității formulării plângerii, inaptitudinea părții vătămate de a solicita și declanșa începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
Acest termen, întrucât vizează exercitarea unui drept procesual, potrivit art.185 al.1 Cod procedură penală, este un termen de decădere cu efectele prevăzute în această dispoziție normativă.
Pe de altă parte, argumentul potrivit cărui, faptul că nepronunțarea procurorului superior ierarhic asupra plângerii formulate potrivit art.277-278 Cod procedură penală, îl împiedică pe titularul plângerii să sesizeze instanța, nu are fundament substanțial, întrucât petentul nu atacă rezoluția sau ordonanța emisă de procurorul superior ierarhic în aplicarea art.277-278 Cod procedură penală, ipoteză în care petentul ar avea nevoie să cunoască considerentele de fapt și de drept conținute în acest act jurisdicțional, ci rezoluția sau ordonanța menționată la art.2781al.1 Cod procedură penală, al cărei conținut petentul în cunoaște, ca urmare a comunicării.
De asemenea, procedura prevăzută de art.277-278 Cod procedură penală este definită conceptual ca "prealabilă" sesizării primare a instanței de judecată, legiuitorul menționând implicit în art.2781al.2 Cod procedură penală, că se consideră îndeplinită și atunci când plângerea formulată potrivit art.277-278 Cod procedură penală nu a fost rezolvată în termen.
În plus, apreciez că opinia de drept exprimată majoritar la deliberare, induce o situație discriminatorie între petenții cărora li s-a respins plângerea formulată potrivit art.277-278 Cod procedură penală, în termenul de 20 zile și care pot exercita dreptul de a sesiza instanța în 20 zile, sub sancțiunea decăderii din termen și cei cărora nu li s-a rezolvat plângerea în termen, care au la dispoziție un termen de sesizare a instanței incert, ce se poate împlini și după ani de zile, fără a interveni decăderea potrivit art.2781al.2 Cod procedură penală, coroborat cu ar.185 al.1 Cod procedură penală.
Trecând peste aceste dispoziții normative interne, apreciez că nu se poate considera că fixarea unui termen de 20 zile pentru sesizarea instanței printr-o lege organică, la care au acces părțile și care stabilește reguli clare, împiedică dreptul de acces efectiv al părții la o instanță independentă și imparțială, ci dimpotrivă asigură celeritatea rezolvării definitive a litigiilor de natură penală, astfel încât și persoana vătămată, în interesele sale legitime, să și le poată realiza prin intermediul instanței, dar și cel acuzat de săvârșirea unei fapte penale să obțină o rezolvare judiciară asupra acestei acuzații, în contextul art.6 al.1 din
Considerentele ce preced, constituie motivarea opiniei minoritare exprimată cu ocazia deliberării.
JUDECĂTOR,
Red.Jud./13.03.2008
Tehnored.Gref.-
Data: 14.03.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Valentin Iancu, Lucia Dragomir
