Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 10/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.10//2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președintele secției
JUDECĂTOR 3: Pantea Nistor
Procuror: - -
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, născut la 17.04.1965 și, născut la 16.05.1974, ambii deținuți în Arestul IPJ B, împotriva încheierii penale nr.4 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive, conform prevederilor art.156 și următoarele Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B asistat de apărător ales avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr.1/24.01.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual și inculpatul recurent, în stare de arest din Arestul IPJ B, asistat de apărători aleși avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 04.01.2008 de Baroul Bihor - Cabinet Individual și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.5/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
În baza art.323 Cod procedură penală raportat la art.72-74 Cod procedură penală, instanța procedează la ascultarea inculpaților și, declarațiile acestora fiind consemnate în procesele-verbale separat atașate la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului avocat - solicită admiterea recursului, casarea și modificarea încheierii atacate și, potrivit dispozițiilor art.140/3 alin.7 Cod procedură penală, a se dispune revocarea arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a acestuia. Se apreciază că, motivele invocate în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv sunt netemeinice și nu justifică privarea de libertate a inculpatului, iar în ceea ce privește acuza săvârșirii infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, susține că actul normativ invocat definește grupul infracțional organizat în componența căruia trebuie să fi participat cel puțin 3 persoane, ceea ce în speță nu a fost dovedit. Apoi, arată că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei în cursul urmăririi penale, însă ulterior și-a schimbat atitudinea și a arătat în mod clar cum s-au derulat faptele, respectiv cum a ajuns să vândă droguri, fiind contactat și constrâns de colaboratorul din cadrul DIICOT, dar anterior acestui moment inculpatul nu a vândut droguri în România. Față de cele expuse, apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici temeiuri noi nu au intervenit care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Bihor și, pe cale de consecință, pe fondul cauzei, solicită respingerea propunerii DIICOT de prelungire a măsurii arestului preventiv, deoarece temeiurile avute inițial în vedere la luarea acestei măsuri nu subzistă și nici nu există temeiuri noi pentru prelungirea acestei măsuri.
Se arată că, nu există nici o dovadă la dosarul cauzei cu privire la infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat. Se reține în sarcina acestuia infracțiunea de trafic de droguri, dar susține că nu există nici o discuție între inculpat și colaborator, nu există dovada faptului că inculpatul ar fi introdus în țară droguri de risc sau M risc. Doar coinculpatul este cel care a purtat discuții cu colaboratorul și în acest sens există la dosar și înregistrările redate în format scris. Inculpatul nu are nici o implicație, cei doi inculpați fiind doar prieteni. Aceștia s-au întâlnit cu o zi înainte de a fi arestat preventiv, în Budapesta - Ungaria, dar într-un mod cu totul întâmplător, ei fiind prieteni, s-au vizitat anterior și în ziua de 22.12.2007, înaintea sărbătorilor de C, inculpatul i-a spus coinculpatului că va veni în țară cu cadouri pentru familie.
Un aspect esențial învederat de ambii inculpați este acela că inculpatul și-a uitat o geacă anterior cu ocazia altei vizite la coinculpatul și că, la venirea sa în țară, va intra să ia acea geacă de la domiciliul său din Ulterior, inculpatul a intrat în țară, a ajuns în și a mers la coinculpatul, a fost invitat în locuința acestuia și pe la orele 2,00 noaptea coninculpatul a primit un telefon, a coborât jos din bloc și acesta ar fi momentul în care s-a întâlnit cu colaboratorul căruia i-a predat cantitatea de droguri, pe care de altfel a declarat că a avut-o ascunsă în beciul blocului și că a avut-o și anterior la ea, însă de care inculpatul nu avea cunoștință.
Prin urmare, apreciază că nu sunt întrunite prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală, la dosarul cauzei neexistând probe care se impună prelungirea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului avocat solicită admiterea recursului, în principal, solicită a se constata că nu subzistă temeiurile pentru a se dispune prelungirea duratei arestării preventive, nefiind întrunite condițiile prev. de art.155 și următoarele Cod procedură penală și nici cele avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara.
Se apreciază că, în mod eronat s-a reținut în încheierea de arestare faptul că cei doi inculpați au fost prinși în flagrant când au vândut drogurile, deoarece din nici o probă de la dosar nu rezultă acest lucru. Solicită a se observa procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante care nu-l privește pe inculpatul.
Problema se pune dacă cei doi aveau o înțelegere și știau despre această tranzacție de ce inculpatul a trebuit să coboare și să facă tranzacția în fața blocului, de ce nu a urcat colaboratorul în apartament și să realizeze tranzacția. Acest aspect susține că se coroborează cu susținerile inculpatului în sensul că inculpatul nu știa despre ce este vorba.
Face trimitere la dispozițiile art.155 Cod procedură penală, care prevăd fără echivoc faptul că întotdeauna când s-a luat măsura arestării preventive aceasta poate fi prelungită motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau au intervenit temeiuri noi. Aceste temeiuri apreciază că trebuie analizate în continuare prin prisma motivelor invocate în referatul de propunere a prelungirii măsurii arestării preventive unde sunt menționate diferite acte pe care procurorul urmează să le efectueze în cauză. Este vorba despre identificarea și audierea persoanei care l-a însoțit pe inculpatul în data de 22.12.2007 în Ungaria. Această persoană a fost găsită și audiată, însă nu cunoaște nimic decât faptul că cei doi s-ar fi întâlnit în data de 22.12.2007, fapt necontestat și că acesta l-ar fi recunoscut pe inculpatul într-o fotografie, însă acest lucru nu poate duce la concluzia că ar fi participat la vreo tranzacție.
Celelalte probleme ridicate, faptul că nu s-a primit analiza care să releve prezența în organismul inculpatului a unei concentrații privind consumul de droguri apreciază că nu au relevanță.
Punerea sub învinuire a celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat poate ani de zile, inculpații fiind arestați de anul trecut iar sesizarea instanței cu propunerea de arestare preventivă a avut loc la data de 15.01.2008, dar până în prezent nu s-a făcut o extindere a urmăririi penale și nici un act din care să rezulte că ne găsim în situația prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003.
În această cauză se discută despre conținutul art.155 Cod procedură penală și prelungirea arestării preventive, care trebuie motivată în concret și să existe temeiuri care să justifice luarea acestei măsuri.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică.
Susține că, în cauză sunt întrunite condițiile art.155 și următoarele Cod procedură penală, care statuează dacă temeiurile anterioare subzistă și în prezent sau dacă au apărut temeiuri noi.
În ceea ce privește temiurile inițiale, se susține că starea de fapt nu s-a schimbat cu nimic cu excepția faptului că inculpatul și-a retras declarația de nerecunoaștere. Astfel, existând temeiurile prev. de art.143 și definite de ar.68 alin.1 Cod procedură penală, acestea fiind pendinte și actualmente, iar în cauză de la arestarea preventivă s-au mai desfășurat acte de cecetare penală, printre care convorbirile telefonice certificate și înregistrate și declarația martorului audiat la 25.01.2008 după prelungirea măsurii arestării preventive. Din aceste probe susține că rezultă cu atât mai mult banuieli legitime că între cei doi inculpați exista o înțelegere privind traficul de droguri, iar întâlnirea celor doi în Budapesta nu a fost întâmplătoare cum se susține de către apărare, ci a fost mai mult decât regizată, organizată ca urmare a multiplelor telefoane și ca urmare a locurilor de întâlnire și deplasare a acestora. Pe de altă parte, insecuritatea majoră socială cauzată de traficul de droguri, de amploarea și maniera celor reținute în cauză sunt pendinte și actualmente cu atât mai mult cu cât inculpatul arată că le-a deținut, le-a cumpărat, dar nu știe de la cine și întâlnirea cu inculpatul în noaptea în care inculpatul comercializa marea cantitate de droguri nu a fost pur și simplu întâmplătoare.
Prin urmare, apreciază că propunerea de arestare preventivă îmbracă atât condițiile de formă cât și cele de fond, astfel că solicită a se constata că motivele care au determinat prelungirea arestării preventive sunt pendinte și actualmente și impun menținerea stării de arest preventiv, elementele care au determinat arestarea preventivă intrând în puterea lucrului judecat.
Apărătorul inculpatului avocat depune la dosarul cauzei un act medical din care rezultă starea de sănătate a mamei inculpatului și faptul că necesită intevenții chirurgicale.
Inculpatul, în ultimul său cuvânt, arată că a săvârșit faptele constrâns fiind de colaboratorul DIICOT și lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr.4/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor și în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
1., născut la data de 16.04.1965 în loc. județul H, fiul lui și, cetățenie română, studii 8 clase, situația militară nesatisfăcută, fără ocupație și loc de muncă, cu antecedente penale, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr.32/23.12.2007, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.46/2007;
2., născut la 16.05.1974 în, județul S M, fiul lui - și, cetățenie română, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, dealer auto second hand în Ungaria, cu antecedente penale, măsură luată prin încheierea de arestare preventivă nr.32/23.12.2007, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.47/2007, pe o durată de 30 zile începând cu data de 22.01.2008 până la 20.02.2008.
A fost disjunsă cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut în vedere temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, care nu s-au modificat, precum și stadiul cercetării judecătorești.
Împotriva aceste încheieri au declarat recurs în termen inculpații, solicitând casarea și modificarea ei în sensul respingerii sesizării privind prelungirea măsurii arestării preventive întrucât motivele care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar continuarea cercetărilor cu inculpații în stare de libertate nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică, iar inculpatul considerându-se nevinvoat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în limitele legale, se reține că recursurile sunt nefondate și față de pericolul social deosebit al faptei comise de inculpați se impune menținerea lor în stare de arest preventiv până la finalizarea anchetei sau până la modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării acestora.
Drept urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, ecursurile vor fi respinse, cu obligarea inculpaților recurenți la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații, născut la 17.04.1968 și, născut la 16.05.1974, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr.4 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de câte 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red.înch./-
În concept - 5.02.2008
Jud.fond/
Tehnored.înch./
2 ex./5.02.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe, Țarcă Gabriela, Pantea Nistor
