Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 105/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii penale din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpații recurenți, în stare de arest preventiv, inculpatul asistat de avocat, iar inculpatul asistat de apărător din oficiu, avocat G, din cadrul Baroului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, inculpatul arată că nu insistă să fie asistat de avocatul său ales -, acceptând să fie asistat de apărătorul din oficiu. Nemaifiind alte probe de administrat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în baza art. 38515, pct. 2 lit. d Cpp, admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligația de a nu părăsi țara, art. 139 al. 1 rap. la art. 145 alin. 1 Cpp. Arată că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost angajat anterior arestării la o firmă ca instalator, firmă care a eliberat o adeverință din care rezultă că este de acord ca inculpatul să executa pedeapsa la locul de muncă. Inculpatul și-a recunoscut fapta comisă, a avut o atitudine corectă și sinceră, a ajutat organele de urmărire penală la stabilirea adevărului. A comis o singură infracțiune (pct. 2 rechizitoriu). Durata arestului preventiv -11 luni - este suficientă astfel că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive. Mai arată că ceilalți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, unuia dintre inculpați într-un recurs similar () i-a fost înlocuită măsura arestării preventive - prin decizia pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 20 decembrie 2007.
Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală și respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat.
Inculpatul recurent în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
Inculpatul recurent în ultimul cuvânt solicită judecarea în stare de libertate.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și.
A respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpații și.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara formulată de inculpatul.
A respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul.
În baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3.C.P.P.a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Față de cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, apreciind că nu sunt întrunite disp. art. 139 alin.2 C.P.P. neputându-se reține faptul că la acest moment procesual nu mai subzistă vreun temei care a determinat luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive; văzând și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, nefiind întrunite disp. art. 139 alin.1, rap.la art. 145.C.P.P.; față de cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, nefiind întrunite disp. art. 1604.și C.P.P. apreciind că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Împotriva încheierii din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, au declarat recursuri, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 2500.6/108 din 30.01.2008.
Recursurile nu au fost motivate în scris, ci cu ocazia susținerii concluziilor s-a solicitat judecarea inculpaților în stare de libertate, motivele invocate fiind menționate în partea introductivă a deciziei.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. si 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de actele depuse la dosar și declarațiile martorilor. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpaților continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpaților, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. Pe de altă parte, în cauză trebuie avută în vedere o serie de factori relevanți, cum sunt cei legați de personalitatea inculpatului, moralitatea sa, domiciliu, legăturile sale cu familia și legăturile de orice natură cu statul, gradul de implicare în comiterea faptelor cu privire la care există presupunerea rezonabilă.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de dispozițiile legale sus menționate, în speța de față, instanța de recurs constată că Tribunalul Arada menținut în mod judicios măsura arestării preventive față de inculpații și.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de recurs constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139.C.P.P. și că în mod corect Tribunalul Arada respins cererile de revocare, respectiv înlocuire a măsurii arestării preventive.
În ce privește cererea de liberare provizorie pe cauțiune, Curtea constată că, în deplină concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1604alin. 1 raportat la art. 1602alin. 1.C.P.P. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie pe cauțiune în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Astfel, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor. Curtea reține că față de inculpatul există indicii temeinice cu privire la implicarea sa în activitățile presupusului grup infracțional organizat; acesta este cetățean și potrivit rechizitoriului se ocupa de transportul migranților -cetățeni moldoveni din Republica M până în România, de unde erau preluați de alți membri ai grupului și transportați pe relația România - Ungaria - țările din spațiul, nici o altă măsură decât cea a arestării preventive nu oferă suficiente garanții privind desfășurarea în bune condiții a procesului penal și există pericolul sustragerii sale de la judecată având în vedere lipsa unor legături stabile cu România și infracțiunile de care este acuzat. Prin urmare, instanța de recurs constată că la acest moment liberarea provizorie pe cauțiune nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin de necesitatea asigurării desfășurării cercetării judecătorești.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefundat recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 29.01.208 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 va C.P.P. obliga fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat de 60 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii penale din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat recurent la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului justiției a sumei de 40 lei, către Baroul Timiș, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB/ 06.02.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 08.02.2008
Prima instanță:
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Laura Bogdan, Anca Nacu
