Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 1058
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii nr.137/CC/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare, punerea în libertate a inculpatului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, având în vedere că încheierea Tribunalului Timiș este temeinică și legală, subzistând temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit.h
C.P.P.Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat să fie cercetat în stare de libertate, întrucât este nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.137/CC/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 159 alin. 7.C.P.P. raportat la art. 155.C.P.P. și cu aplicarea art. 143.C.P.P. si art. 148 alin. 1 lit. f C.P.P. s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului G, cu încă 30 zile, începând cu data de 28.10.2009 până la data de 26.11.2009.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 22.10.2009 sub nr. dosar -, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a solicitat prelungirea arestării preventive a inculpatului G cu încă 30 de zile.
În motivarea propunerii, s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, faptă prevăzută de art. 183.Cod Penal constând în aceea că în noaptea de 1/2.07.2009 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect contondent victimei, în urma agresiunii victima decedând.
Organele de urmărire penală au mai arătat că în cauză până în prezent urmărirea penală nu a putut fi finalizată, urmând a se proceda la expertizarea bio-criminalistică a obiectelor ridicate de la fața locului, examinarea inculpatului la poligraf, reaudierea inculpatului și prezentarea materialului de urmărire penală, astfel încât, avându-se în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat, organele de urmărire penală au apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în consecință impunându-se prelungirea stării de arest.
În probațiune a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.1864/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că prin ordonanța nr.1864/P/2009 din data de 30.09.2009, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183.Cod Penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 1/2.07.2009 i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii, picioarele și un obiect contondent victimei, în urma agresiunii victima decedând.
În același timp, organele de urmărire penală au solicitat și arestarea preventivă a inculpatului, asupra cererii Tribunalul Timiș pronunțându-se prin încheierea penală nr. 131/CC/30.09.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpatului, în consecință fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 83/30.09.2009 al Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Având în vedere probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, procesele verbale de constatare și cercetare la fața locului, rapoartele întocmite de organele de cercetare penală, adresa IML T, din care rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea a unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a acestuia.
Așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
În prezenta cauză este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptei, la natura acesteia, precum și la persoana inculpatului, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpatului, prin gravitatea deosebită a activității acestuia și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea activități, prin care se aduce o atingere gravă dreptului oricărei persoane la viață, integritate corporală și sănătate, incidentul, de o violență deosebită, fiind de natură să genereze un sentiment de nesiguranță al cetățenilor cu privire la desfășurarea relațiilor sociale într-un climat de liniște și securitate, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, iar lăsarea inculpatului în libertate ar putea avea un impact negativ asupra desfășurării în continuare a cercetărilor, menținerea lui în arest fiind o premisă necesară pentru a se asigura aflarea adevărului în cauză și buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri penale a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie, întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183.
Cod PenalRecursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 155 alin.1 p Cod Penal, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Prin încheierea penală nr. 131/CC/30.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul prevederilor art. 148 lit. f p Cod Penal, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G, în fapt reținându-se că " în data de .07.2009 a aplicat mai multe lovituri numitei la domiciliul său din L, cu pumnii, picioarele și un obiect contondent, pe toată suprafața corpului, în urma acestor agresiuni victima decedând ", faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pedepsită prin dispozițiile art. 183.Cod Penal cu închisoare de la 5 la 15 ani.
Potrivit dispozițiilor art. 148 lit.f p Cod Penal, dispoziții în baza cărora s-a dispus arestarea inculpatului, măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.p Cod Penal și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În mod corect prima instanță a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării se mențin în continuare, așa cum se va arăta în continuare.
Infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este pedepsită cu închisoare de la 5 la 15 ani, astfel că prima condiție prev. de art. 148 lit.f p Cod Penal, privind cuantumul pedepsei este îndeplinită.
Împrejurările reținute la urmărirea penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, comportarea acestuia în cursul urmăririi penale poate induce în rândul indivizilor un sentiment de teamă că la rândul lor pot fi victimele unui comportament asemănător, astfel că fiind îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 148 lit.f p Cod Penal, iar inculpatul a suprimat dreptul la viață al victimei- valoare socială supremă, în baza art. 38515alin.1 pct. 1 lit. b p Cod Penal, recursul va respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin.2 p Cod Penal, inculpatul recurent va fi obligat la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs și se va dispune plata din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului T, a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii nr.137/CC/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul recurent la plata sumei de 160 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.ID/30.10.09
Tehnored AJ/2 ex/4.10.09
Prima instanță: Trib. T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
