Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1063/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 1063
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpata vrecursntă, în stare de arest preventiv, asistată de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, inculpata depune la dosar un memoriu, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpată și continuarea judecății cu aceasta în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, încheierea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Inculpata recurentă, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului, arătând în memoriul depus că a fost condamnată pe nedrept, întrucât nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa A mai arătat că are în întreținere 2 copii dintre care unul este minor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 3002p Cod Penal raportat la art. 160bp Cod Penal s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive față de inculpata apelantă și a fost menținută această măsură, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenul legal de 60 zile, respectiv 22.12.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, precum și pericolul concret pentru ordinea publică. În aceste sens s-a constatat că pedeapsa închisorii pentru faptele pentru care inculpata a fost condamnată de Judecătoria Timișoara este mai mare de 4 ani și există indicii că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor, modalitatea și circumstanțele faptelor.
Împotriva încheierii de ședință din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpata, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.2554.1/325/ din 4.11.2008.
În motivarea recursului, inculpata a solicitat să fie judecată în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nu a comis faptele pentru care a fost trimisă în judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpata ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatei continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpată în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de furt calificat aduce atingere unei importante valori ocrotite de legea penală, respectiv posesia și detenția bunurilor, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează dreptul de proprietate.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata,împotriva încheierii penale din data de 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prev.art.38515alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii penale de ședință din 24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpata recurentă la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului Tas umei de 100 lei onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/14.11.08
Tehnored AJ/21.11.08
Prima instanță: Trib.T-,
21 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
