Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1066/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 1066
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.49/PI/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat și continuarea cercetărilor cu acesta în stare de libertate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală, fiind întrunite e4xigențele prevăzute de art. 148 lit.f p Cod Penal ce vizează pericolul pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei comisă de inculpat.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat punerea sa în libertate, arătând că are o soție bolnavă și o gospodărie de întreținut.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 49/PI/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, împotriva căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă. pe timp de 29 zile, cu începere de la 11.11.2008, până la 09.12.2008, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța din 10.11.2008, în dosarul nr. 387/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arads -a pus în mișcare acțiune penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzut și pedepsit de art.174-176 lit. a Cod penal, fapta constând în aceea că, e p. parcursul mai multor ani, inculpatul a exerciat asupra victimei N mai multe acte de violență, iar în data de 09.11.2008, a bătut-o din nou provocându-i leziuni corporale care au dus la decesul acesteia.
În motivarea propunerii de arestare preventivă înaintată instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arada arătat că în ce-l privește pe inculpat, sunt întrunite condițiile legale prev. de art. 143, și 148 lit. f Cod procedură penală, apreciind că se impune emiterea unui mandat de arestare preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
Audiat fiind de către instanță, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a reținut referitor la inculpat că, există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat, sub acest aspect fiind incidente disp. art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Pe de altă parte, Tribunalul Arada considerat că în cauză sunt incidente și disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, infracțiunea presupusă a fi săvârșită de inculpat este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ținând seama de circumstanțele comiterii faptei, de o gravitate extremă și de natură a crea în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate socială, cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar slăbind autoritatea legii, sub aspectul fermității aplicării ei. Nu în ultimul rând, cercetarea în stare de libertate a inculpatului poate constitui o încurajare și pentru alte persoane de a săvârși asemenea fapte grave.
În concluzie, fiind întrunite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, existând și cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, prima instanță a dispus arestarea preventivă inculpatului și a emis mandat de arestare pentru acesta în conformitate cu disp. art.151 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii de ședință din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 4698.1/108 din 12.11.2008.
În motivarea recursului, inculpatul a solicitat să fie judecat în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol social pentru ordinea publică.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 148 lit.f C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs reține că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale.
Totodată, continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestuia, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia. Infracțiunea de omor deosebit de grav aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv viața persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Aceasta atrage și obligația pozitivă a statului, în temeiul articolului 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, de a lua toate măsurile care se impun pentru protejarea efectivă a dreptului la viață, în cauza Osman Marii Britanii, Curtea Europeană statuând că aceasta depășește obligația primară de "adoptare a unei legislații penale efective care să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol viața unei persoane, legislație dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, în scopul prevenirii, reprimării și sancționării încălcării prevederilor sale, implicând de asemenea, în anumite circumstanțe bine-definite, o obligație pozitivă a autorităților de a lua preventiv, măsuri de ordin practic pentru a proteja individul a cărui viață este amenințată de actele criminale ale altui individ. În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează viața.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.49/PI/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr.49/PI/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 100 lei către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 13 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/17.11.08
Tehnored AJ/24.11.08
Prima instanță: Trib. A-
24 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu, Ion Dincă
