Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 108/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-. operator de date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 108/
Ședința publică din 12 decembrie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr. G -, președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu
JUDECĂTOR 2: Marius Gabriel Săndulescu dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 16 ianuarie 1984, și G, fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1976, în prezent ambii aflați în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii nr. 110/CC din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocați aleși și, conform delegațiilor depuse la prezentul dosar, recurentul inculpat G, în stare de arest și asistat de avocat, conform delegației depuse la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza dispozițiilor art. 172 alin. 7 din Codul d e procedură penală, apărătorii aleși ia legătura cu recurenții inculpați, aflați în stare de arest.
Curtea, în baza dispozițiilor 143 raportat la art. 70 din codul d e procedură penală, întreabă inculpatul dacă sunt de acord să dea declarație și că, are dreptul să nu declare, atrăgându-i-se atenția și că, ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Recurenții inculpați, întrebați fiind de instanță precizează că, nu dau declarații, această opțiune fiind consemnată într-un proces verbal semnat de aceștia și atașat la dosar.
Părțile prezente, și reprezentantul parchetului având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor, acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului,casarea încheierii ca nelegală și netemeinică. Este de acord cu faptul că, aceste infracțiuni sunt de anvergură și merită o atenție deosebită datorită faptului că își însușesc sume de bani de pe cardurile altor persoane. Dar, în continuare, susține că nu este de acord să fie acuzat un individ, dacă nu este vinovat. În cazul lui face referire la faptul că s-a găsit cartea de identitate, telefonul și un card ce îi aparțineau inculpatului, în mașina inculpatului, dar acestea nu pot fi dovezi că, inculpatul a și săvârșit fapta.
Mai mult decât atât în ceea ce îl privește pe inculpatul, acesta a fost reținut pentru 24 de ore, fiind pus în libertate la expirarea acestui termen. Tribunalul Argeș nu a dat curs propunerii parchetului ci arestarea s-a dispus de către Curtea de Apel Pitești. După două luni de arest preventiv din datele anchetei de până la acest moment rezultă că, după o băută cu băieții, inculpatul a uitat telefonul, buletinul și cardul, în mașina lui. Mai mult, până la acest moment nu s-a dovedit dacă s-a retras sume de bani de pe cardul ce aparținea inculpatului.
S-a acreditat ideea că trebuie făcută o percheziție informatică iar judecătorul fondului a emis autorizații de percheziție. Urmare acestora, s-au verificat calculatoarele iar expertiza a ieșit negativă. Nici percheziția domiciliară nu a scos la iveală mare lucru. Este adevărat că s-au găsit la domiciliul inculpatului niște tricouri, ochelari, șepci, etc. dar s-a făcut precizarea că, acestea sunt asemănătoare cu cele purtate de persoanele fotografiate în fața unor bancomate. Mai susține că, majoritatea tricourilor găsite, ochelarii și șepcile sunt ale soției inculpatului. Nu rezultă o participație individuală a inculpatului la săvârșirea faptelor, astfel că nu sunt probe pentru a mai fi reținut inculpatul. Solicită instanței să observe că, indiciile temeinice au fost descifrate și acestea nu conduc la concluzia că inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune. Nu sunt nici temeiuri noi care să ducă la această concluzie.
Instanța de fond motivează soluția pe aproximativ 5 puncte. Unul dintre ele fiind pentru buna desfășurare a procesului penal. Dar precizează că inculpatul nu are cu ce să influențeze ancheta sau aflarea adevărului pentru că spre exemplu fotografiile existente deja la dosar nu pot fi trucate așa cum nici vreuna din expertizele informatice nu o poate influența.
Revine asupra aspectului că după data la care a fost eliberat inculpatul acesta nu s-a sustras de la urmărirea penală, prezentându-se la instanța de recurs ori de câte ori a fost citat. Și mai mult, s-a prezentat singur la arestul A când a aflat că pe numele lui este emis un mandat de arestare.
Un alt punct al motivării tribunalului este acela că, a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin transmiterea de mesaje, de a șterge dovezile, mesaje transmise cu. Dar la dosarul cauzei nu există dovezi în acest sens.
De asemenea, încheierea tribunalului nu este motivată cu privire la inculpatul. Dar s-a precizat că acesta a refuzat să comunice adresa de domiciliu. Nici această susținere nu este adevărată având în vedere că a fost arestat chiar în dimineața de după nunta sa. În acest sens aduce în discuție abuzurile făcute deoarece acesta a fost arestat și i s-a confiscat darul de nuntă, plicurile cu darul nefiind deschise la momentul arestării. Deci nu este o susținere adevărată aceea că nu a comunicat domiciliul, având în vedere că inculpatul a fost arestat iar organele de anchetă știau unde avea loc nunta inculpatului.
Datorită faptului că nu s-au constituit până în prezent părți civile, acesta nu este un motiv pentru care inculpatul să stea în arest. Totodată nu s-au efectuat nici perchezițiile informatice sau cele care s-au efectuat au fost negative.
Tribunalul mai motivează soluția și pe pericolul concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică. Faptele sunt săvârșite în orașe diferite și nu s-a făcut în dosar dovada că inculpatul a fost în orașele respective.
Conform prevederilor legale trebuie să existe date concrete din care să rezulte că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Inculpatul a avut un comportament sincer cu toate că i-au fost luați banii de la căsătorie și nici până în prezent nu i-au fost restituiți, familia rămânând datoare. Soția a rămas fără niciun ajutor și trebuie lăsat liber pentru a-și putea crește copilul de o lună de zile. Poate că parchetul ține inculpatul arestat pentru a găsi indicii, dar în realitate nu mai sunt temeiuri care să justifice prelungirea arestului preventiv al inculpatului.
Avocat pentru inculpatul arată în primul rând că achiesează la concluziile susținute de avocatul.
Arată că inculpatul nu se consideră vinovat, iar soluția tribunalului prin care s-a admis propunerea și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv este nelegală. Referitor la temeiuri noi care să impună prelungirea arestării.
Redă din propunerea parchetului în care se menționează că se solicită prelungirea pentru că nu s-a realizat expertiza informatică. De asemenea, nu s-a primit de la bancă, extrasele cu numele părților păgubite.
Face referire și la practica CEDO care trebuie pusă în legătură cu legislația română. Precizează decizia nr. 8/2008, respectiv Tase contra României și la respectarea art. 5 alin. 3 din CEDO. Oricum pericolul pentru ordinea publică este interpretat de fiecare judecător în parte, dar în speța de față încheierea este motivată telegrafic, la forma generală.
Revine asupra aspectului că, temeiurile care au condus la arestarea inculpatului nu mai subzistă, și nu există probe sau indicii temeinice, noi, care să impună prelungirea arestării inculpaților.
Referitor la cartea de identitate, telefonul și un card, ce aparțineau inculpatului, găsite în mașina numitului, acesta a declarat cum au ajuns acolo.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Este arestat din septembrie și a dat dovadă de bună credință până în prezent, și mai mult decât atât era angajat înainte de arestare.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului inculpatului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestului preventiv, pe fond respingerea propunerii de arestare. Prin comparație cu activitatea sedentară susține că, magistrații cu tendința de a da mult prea ușor soluțiile. Din propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv a inculpatului rezultă numai două motive pentru care se solicită aceasta, unul dintre acestea fiind acela că nu s-au depus expertizele informatice la dosar, în realitate ele fiind finalizate dar numai că, nu s-au depus la dosar. La percheziția domiciliară de la nu s-a ridicat niciun obiect care să fie expertizat. Mai arată și că, propunerea de prelungire a parchetului nu este motivată, din cuprinsul acesteia nerezultând nimic concret referitor la inculpatul.
Se referă în continuare că, instanța de fond a fost sesizată cu ceva dar judecătorul a mai adăugat și de la sine alte aspecte cu care nu fusese sesizat și care nici nu se regăsesc în propunerea menționată anterior.
Mai precizează și despre practica CEDO mai exact menționează două hotărâri, iar concluzia care se trage din motivarea acestora este aceea că, parchetul trebuie să facă dovada dovezilor menționate în propunere.
În prezentul dosar de la prelungirea anterioară nu s-a mai efectuat niciun act și, după opinia sa, parchetul ar fi trebuit să-și dovedească cele solicitate. din practica CEDO menționată anterior, referitor la dovezile pe care trebuia să le depună parchetul pentru a putea solicita prelungirea arestului preventiv. Tot din aceeași practică CEDO mai rezultă o concluzie, respectiv aceea că, citează "instanța trebuie să se abțină de la generalități".
Mai face și o presupunere, în sensul că, există legături sentimentale între judecători și procurori respectiv că judecătorii la un moment dat îi acoperă pe procurori.
Susține, încă odată că, procurorul a încălcat textul de lege prin care se precizează că propunerea trebuie să vizeze toți inculpații, textul de lege respectiv nefiind unul de recomandare ci, unul obligatoriu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat. Tribunalul în mod corect a admis propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv al inculpaților, având în vedere atât temeiule avute inițial la luarea măsurii, care se mențin, cât și temeiurile care au stat la baza propunerii de prelungire a arestului preventiv formulată de parchet.
Mai mult, urmărirea penală nu este finalizată, s-a primit expertiza informatică, concluziile căreia nu le-au fost prezentate inculpaților sau apărătorilor acestora, dar nu din rea credință.
Referitor la propunerea de prelungire a arestului preventiv se face precizarea că, nu s-au precizat prejudiciile cauze și nici că, deocamdată părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat. Înainte de arestare avea un loc de muncă, are un copil în întreținere. Susține și că, s-a prezentat de bună voie la instanța de judecată, ori de câte ori a fost citat motiv pentru care solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că, nu este de acord cu acuzațiile ce i se aduc. Împreună cu inculpatul s-a prezentat tot de bună voie în fața instanței de judecată, de câte ori a fost chemat. Susține că, nu sunt vinovați.
CURTEA:
Constată că, prin încheierea nr.110/CC din 11 decembrie 2009, Tribunalul Argeș a admis propunerea PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, în baza art.155-159 Cod procedură penală, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:, fiul lui și, născut la 16.01.1984 în mun.M, jud. C, domiciliat în mun.M, str.- -, -G 20,.A,.19, jud. C, CNP - și G, fiul lui și născut la data de 15.09.1976, în mun.C, jud. C, domiciliat în oraș, str. -, -.A,.26, jud. C, CNP -, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 15.12.2009 și până la data de 13 ianuarie 2010, inclusiv.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea nr.94/CC/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr- s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și în baza art.155-159 Cod pr.penală s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv pe perioadă de 30 zile începând cu 15.11.2009 până la 14.12.2009 inclusiv.
Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea celor doi inculpați impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, în sensul disp.art.143 Cod pr.penală, în cauză există indicii temeinice în sensul că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt urmăriți penal.
Potrivit disp.art.136 Cod pr.penală, în cauză se impune prelungirea măsurii arestării preventive pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților cât și faptul că aceștia au încercat să împiedice buna desfășurare a procesului penal în momentul în care au început actele de cercetare în cauză, transmițându-și reciproc comenzi de ștergere a urmelor infracțiunilor și refuzând să indice adresele apartamentelor în care locuiau efectiv.
De asemenea, în cauză nu s-a finalizat urmărirea penală deoarece nu s-au efectuat toate perchezițiile informatice autorizate și nu s-au primit de la bănci și persoanele fizice prejudiciate constituirea de parte civilă și relații privind prejudiciul cauzat, având în vedere natura și complexitatea cauzei.
De asemenea, sunt întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a celor doi inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă din natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații și G sunt cercetați penal, din faptul că infracțiunile reținute în sarcina inculpaților s-au săvârșit în localități diferite, precum și din scopul urmărit de inculpați.
De asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din numărul participanților la săvârșirea faptelor penale, precum și din numărul mare al părților civile.
La stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică se au în vedere și reacțiile comunității legate de săvârșirea unor astfel de fapte precum și atitudinea inculpaților la urmărirea penală.
Termenul de detenție al celor doi inculpați este un termen rezonabil în raport de dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului și a practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și în raport de natura și complexitatea cauzei.
În cauză este rezonabilă și motivarea parchetului în sensul că prelungirea arestării preventive se impune pentru efectuarea tuturor perchezițiilor informatice și depistarea tuturor părților civile, având în vedere numărul actelor procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate, precum și numărul și domiciliile părților civile, aflate pe arii extinse din teritoriul național.
În raport de elementele arătate, se constată că în cauză nu există motive de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, deoarece se mențin motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, la acest moment nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul critică hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive: nu există indicii sau probe că recurentul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive; în mod greșit prima instanță a apreciat că în situația în care va fi pus în libertate, ar putea să influențeze ancheta penală și să denatureze aflarea adevărului în cauză; nu există dovezi că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului într-una din modalitățile reținute de prima instanță; a cooperat cu autoritățile judiciare, inclusiv prin comunicarea adresei de domiciliu; tribunalul nu motivează în ce constă pericolul concret pentru ordinea publică dacă recurentul va fi lăsat în libertate; prima instanță nu a ținut cont de situația familială a inculpatului, mai ales sub aspectul că membrii familiei sale nu au nici un sprijin material; motivele pentru care parchetul solicită prelungirea duratei arestării preventive nu sunt aspecte care să justifice o astfel de măsură de prevenție.
Inculpatul critică încheierea primei instanțe pentru următoarele motive: propunerea de prelungire a arestului preventiv formulată de către parchet nu este motivată; din considerentele încheierii supusă recursului rezultă că prima instanță a avut în vedere și alte aspecte cu care nu a fost sesizată; de la precedenta prelungire a acestei măsuri de prevenție și până în prezent, parchetul nu a mai făcut nici un act de urmărire penală în ceea ce-l privește pe recurent; motivarea instanței cuprinde generalități, aspect ce contrazice practica CEDO; procurorul nu a respectat dispozițiile legale potrivit cărora propunerea de prelungire a arestării preventive trebuie să vizeze pe toți inculpații implicați în cauza respectivă.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, care în mod corespunzător a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materie.
Inculpații G și sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată, punerea în circulație a instrumentelor de electronică falsificate, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute de dispozițiile art.24 alin. 1 și 2, art.25 și art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală în sensul că există indicii temeinice și chiar probe că recurenții au săvârșit fapte penale de natura acelora pentru care sunt cercetați.
Astfel, în înregistrările video puse la dispoziție de instituțiile bancare, atât din momentul în care au fost montate dispozitivele de copiere a cardurilor bancar cât și din momentul efectuării retragerilor frauduloase apar mai mulți inculpați, printre care și. Au fost efectuate percheziții domiciliare, inclusiv la cei doi recurenți inculpați, ocazie cu care au fost descoperite sisteme informatice, medii de stocare a datelor, obiecte de vestimentație cu care inculpații apar în înregistrările video, precum și sume de bani. Un alt element probator îl reprezintă transcrierea convorbirilor telefonice ale inculpatului.
În mod corect prima instanță a apreciat că în cauză subzistă motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare recurent inculpat, respectiv cele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Având în vedere ansamblul probelor administrate până în prezent în cauză, natura infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, rezultă că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece lezează în mod grav relațiile și valorile sociale care formează sfera ordinii publice, încrederea publică în eficiența actului de justiție penală și este de natură să inducă un profund sentiment de insecuritate în cadrul colectivității.
Încheierea supusă recursului este motivată corespunzător și nu cuprinde generalități. Curtea reamintește că în această procedură este esențial ca judecătorul să respecte prezumția de nevinovăție a inculpaților și prin urmare nu pot fi făcute aprecieri în detaliu asupra valorii și semnificației probelor administrate până în prezent și nici în ceea ce privește vinovăția inculpaților. Analiza instanței are în vedere în mod strict cerințele dispuse de dispozițiile art.143 și următoarele din Codul d e procedură penală, privind legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și necesitatea prelungirii acesteia.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeșa motivat în mod corespunzător propunerea de prelungire a arestării preventive, pentru fiecare dintre recurenții inculpați, așa cum rezultă din referatul anexat la dosar. În cauză, urmărirea penală nu a fost finalizată, urmând ca în viitor să se efectueze perchezițiile informatice autorizate și să se comunice relațiile solicitate de la persoanele juridice și persoanele fizice. În mod corect prima instanță a reținut că acestea sunt motive temeinice care justifică prelungirea măsurii arestării preventive pentru cei doi inculpați.
Faptul că în perioada anterioară nu s-au efectuat de către parchet acte de urmărire penală semnificative în această cauză, nu este un motiv imputabil autorității care exercită urmărirea penală și prin urmare nu constituie un argument relevant pentru a considera că nu se justifică prelungirea duratei arestării preventive. În cauză s-a dispus de către parchet efectuarea unor percheziții informatice care necesită timp adecvat pentru realizare. De altfel, în mod corect prima instanță a dispus prelungirea arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați având ca principal argument, menținerea temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri.
Nu are nici o relevanță juridică sub aspectul legalității și temeiniciei prelungirii duratei măsurii arestării preventive faptul că parchetul nu a făcut o propunere în acest sens pentru toți inculpații implicați în această cauză. Textul de lege la care recurenții au făcut referire are un caracter de recomandare, iar nerespectarea lui nu se sancționează cu nulitatea actelor procedurale.
În mod corect prima instanță a reținut că există temerea potrivit căreia dacă vor fi lăsați în libertate recurenții ar putea denatura aflarea adevărului în cauză prin influențarea martorilor și alte manopere dolosive.
Încheierea supusă recursului este motivată în mod corespunzător. Respectând dispozițiile legale aplicabile în materia instanța a analizat toate aspectele care justifică prelungirea duratei arestării preventive pentru fiecare recurent inculpat. Este greșit a se susține că instanța trebuia să aibă în vedere la motivarea soluției numai aspectele care rezultă din sesizarea parchetului.
Elementele de circumstanțiere personală invocate de recurentul nu sunt suficient de relevante sub aspect juridic pentru a considera că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică. Starea de arest preventiv are inevitabil consecințe, în primul rând pentru persoana inculpatului, dar și în ceea ce privește relațiile acestuia cu membrii familiei sale. Pentru inculpatul restrângerea libertății individuale prin prelungirea măsurii arestării preventive nu constituie o cauză majoră și semnificativă care să determine o înrăutățire gravă a situației materiale a membrilor familiei sale.
Având în vedere aceste argumente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, care în temeiul dfisp.art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 16 ianuarie 1984, și G, fiul lui și, născut la data de 15 septembrie 1976, în prezent ambii aflați în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului A, împotriva încheierii nr. 110/CC din data de 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenți la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2009 la Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marius
Dr.Gh.- - dr.
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
2 ex./28.12.2009.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Gabriel Săndulescu, Marius
