Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 1089/

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Constantin

GREFIER:

- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.

S-au luat în examinare recursurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații A, și împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat și inculpații recurenți în stare de arest preventiv: inculpații și, asistați de apărător ales avocat, inculpații, și asistați de apărător din oficiu avocat, inculpatul, asistat de apărător ales, av., inculpații, asistați de apărător ales, av., inculpatul A, asistat de apărător ales, avocat în substituirea av., inculpatul, asistat de apărător ales, avocat, inculpații și, asistați de apărător ales, avocat în substituirea avocatului ales.

Procedură de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.

Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.

Procurorul susține recursul declarat cu privire la inculpatul și solicită admiterea recursului, casarea încheierii și prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul arătând că tribunalul în mod greșit și nejustificat a respins cererea de prelungire a măsurii arestării preventive față de inculpat și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Se mai arată că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, acest lucru rezultând din natura discuțiilor telefonice purtate cu inculpatul. S-a mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, deoarece inculpatul este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa conform proceselor verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice din 2/3.06.09, note filaj. De asemenea faptele reținute în sarcina sa sunt grave și este greu de crezut că prin lăsarea sa în libertate acesta nu va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică arătând că la dosar nu sunt probe care să-l incrimineze pe inculpat, doar trimiterea unei sume de bani care nbu este dovedită că provine din venituri ilicite, nu se știe dacă convorbirile telefonice îi aparțin, nu există note de filaj că inculpatul se afla la hotelul. Mai arată că inculpatul nu are antecedente penale, a avut un serviciu înainte de a fi arestat, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate să ia legătura cu ceilalți inculpați.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet. În principal, arată că propunerea este nulă raportat la nerespectarea termenului de cel puțin 5 zile privind sesizarea instanței potrivit art. 159.C.P.P. deoarece adresa de înaintare este din data de 02.11.2009, măsura expirând la data de 05.11.2009. Se mai arată că potrivit disp. art. 197 alin. 2 C.P.P. aceasta este lovită de nulitate absolută. Face trimitere la decizia nr. 25/2008 a arătând că argumentele sunt aplicabile și în speța de față. Mai arată că parchetul a comis o serie de încălcări ale normelor procedurale deoarece din data de 19.09.2009 a depus o cerere de participare la toate actele procurorului și nu a fost chemat. Mai arată că în data de 27.10.2009 a fost chemat la DIICOT la audierea inculpatului și a soției sale, ocazie cu care procurorul nu era prezent, în condițiile în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, în locul său aflându-se un ofițer care nu a putut prezenta delegarea în cauză. Ulterior luării declarațiilor, a constatat că acestea sunt semnate de către procuror, situație în care se pune întrebarea dacă ofițerul a semnat cu semnătura procurorului sau procurorul a semnat ulterior declarațiile. sancțiunea fiind constatarea nulității acestor declarații.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți, și, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet arătând că actele de urmărire penală se pot efectua și cu inculpații în stare de libertate. Achiesează la cele susținute anterior de avocat cu privire la nulitatea absolută a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive arătând că termenul de 5 zile este un termen imperativ. Cu privire la inculpatul, arată că acesta nu e vinovat de faptele reținute în sarcina sa deoarece singurele probe sunt interceptările telefonice care de fapt nu-i aparțin, numărul de telefon nu-i al lui, vocea nu-i a inculpatului. Cu privire la inculpatul arată că acesta a avut o atitudine sinceră, acesta nu are legătură cu grupul infracțional, nu are antecedente penale, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet. Arată că singura probă fundamentală de la dosar este percheziția informatică din care rezultă că nu s-a găsit nimic pe instrumentele informatice. Mai arată că nu este vorba de un grup infracțional, este doar o relație din copilărie a celor doi inculpați, nu există o legătură infracțională, a fost doar o participare ocazională. învederează instanței că este vorba doar de o interpretare a parchetului cu privire la convorbirile telefonice și acestea nu trebuie considerate acuzarea principală. Mai arată că declarațiile date la parchet nu au fost date în condițiile legii.

Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți, și, avocat solicită în principal, admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Susține cele spuse anterior de ceilalți avocați, arată că termenul de 5 zile este unul imperativ, nu de recomandare, DIICOT-ul avea obligația să înregistreze propunerea de prelungire înainte de cele 5 zile. Mai arată că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate.

Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet și cercetarea inculpatului în stare de libertate arătând că există o Mc ontradictorialitate între starea de fapt reținută în mandatul de arestare preventivă și starea de fapt arătată în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive. Astfel, mandatul de arestare preventivă este în contradicție cu starea de fapt enunțată în cuprinsul referatului cu propunere de prelungire a stării de arest, iar singura probă reținută în sarcina clientului său, cartela telefonică, nu se află la dosar. Mai arată că în urma percheziției informatice pe sistemele proprii nu s-a găsit nimic la inculpat.

Procurorul, cu privire la recursurile declarate de inculpați, pune concluzii de respingere a acestora ca nefondate și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică cu privire la acești inculpați arătând că temeiurile care impun în continuare privarea acestora de libertate sunt analizate amănunțit, starea de fapt, probele și indiciile dovedesc participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunilor. Cu privire la nulitatea absolută invocată, arată că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive nu este un act de sesizare a instanței, doar rechizitoriul este un act de sesizare a instanței. Cu privire la probele administrate nelegal de către polițist și procuror, arată că potrivit art. 9 din legea nr. 508/2004 de organizare a DIICOT-ului, procurorul poate delega și deleagă ofițeri de la judiciar, iar actele se fac în numele procurorului.

În replică, avocat arată că de la dosar lipsește delegarea, fiind neprocedural acest lucru.

Inculpatul recurent A solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

Inculpatul intimat solicită respingerea recursului parchetului și cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin încheierea penală nr. 144/CC din 04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins excepția nulității propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, invocată de către apărătorul ales al inculpatului și susținută de apărătorii inculpaților, și..

În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara cu privire la inculpații de mai jos, și s-a prelungit starea de arest a acestora, după cum urmează:

-, fiul lui și, născut la data de 03.04.1977 în, jud. S M, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- A, fiul lui și, născut la data de 13.08.1981 în T, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- fiul lui și, născut la data de 15.02.1988 în T, jud. T, CNP - -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 28 aprilie 1986, CNP -, în mun. D, jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ;

-, fiul și, născut la data de 04 iunie 1983, CNP -, în orașul, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui G și, născut la data de 14 decembrie 1975, CNP -, în, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 27 aprilie 1974, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 08 august 1972, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1988, CNP -, în T, jud. T, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 29 mai 1987, CNP -, în D, jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 17 octombrie 1980, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 19 martie 1968, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

-, fiul lui și, născut la data de 07 octombrie 1978, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

- fiul lui și, născut la data de 26 aprilie 1983, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T;

pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 06.11.2009 până la data de 05.12.2009, inclusiv.

În baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a respins cererea formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara în ceea ce îi privește pe inculpații și.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații (fiul lui și, născut la data de 17 ianuarie 1981, CNP -, în D, jud. B, în prezent deținut în Arestul IPJ T) și (fiul lui și, născut la data de 19 februarie 1982, CNP -, în B, în prezent deținut în Arestul IPJ T) cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

În temeiul art. 145¹alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 1¹și alin. 1²lit. c Cpp, a obligat pe inculpații și, ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organul de urmărire penală sau instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar.

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

A atras atenția inculpaților și asupra dispozițiilor art. 145 alin. 2²Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.

A dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 74/10.09.2009 emis de Tribunalul Timiș, și a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 82/10.09.2009 emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.

A dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpați, poliția în a cărei rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.

În baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 145 și art. 145 indice 1.C.P.P. a respins cererile formulate de inculpații, și, formulate prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, ca nefondate.

Tribunalul Timiș, pentru a pronunța această hotărâre, a reținut următoarele:

Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 02.11.2009, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații, A, și, cu o durată de 30 zile.

În motivarea referatului s-a arătat că, prin rezoluția din data de 18.08.2009 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunea de constituire și sprijinire a unui grup infracțional organizat, specializat în fabricarea sau deținerea de echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronice, falsificarea unui instrument de plată electronică, efectuarea de extrageri frauduloase, spălare de bani, prev.de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.27 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p.

În opinia organelor de urmărire penală, aceste fapte au fost stabilite prin probele de la dosar, iar prin ordonanța din 09.09.2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile mai sus menționate.

În fapt, s-a reținut că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional organizat sau au aderat ori sprijinit sub orice formă un astfel de grup specializat în săvârșirea de infracțiuni din sfera criminalității informatice prin aceea că au fabricat ori deținut echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, au falsificat instrumente de plată electronice și au efectuat extrageri frauduloase de numerar din bancomate cu ajutorul unor carduri contrafăcute pe teritoriul țării și al altor state.

S-a mai arătat că, prin încheierile penale nr. 120/CC/09.09.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș și nr. 121/CC/10.09.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților din prezentul dosar. Prin încheierea penală nr. 132/CC/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, Tribunalul Timișa prelungit măsura arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 zile, din data de 07.10.2009 până la data de 05.11.2009.

Procurorul a solicitat instanței de judecată să aibă în vedere și prev.art.5 al.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, cum sunt cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie prin care s-a admis posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării ordinii publice atunci când prin gravitatea faptei și reacția particulară a opiniei publice o anumită infracțiune poate suscita o tulburare a acestei ordini publice. În același timp în cauza Jecius contra Lituania s-a considerat că pentru a exista motive verosimile de a se aprecia că persoana față de care s-a luat măsura preventivă a comis o faptă prev. de legea penală este suficient ca faptele pe care se întemeiază aceste motive să fie autentice, reale și să convingă un observator independent că persoana cercetată este posibil să fi comis infracțiunea. Apreciam că toate aceste condiții fixate prin aceste decizii, sânt întrunite în cauza de față.

Luând în considerare situația fiecărui inculpat, așa cum a fost redată mai sus, organele de urmărire penală au apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 155, 156 și urm. din pr. pen. în vederea prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Procurorul a motivat faptul că prelungirea arestului preventiv este necesară, în vederea necesității continuării urmăririi penale în cauză sub aspectul identificării tuturor persoanelor care au legătură cu această infracțiune, pentru următoarele: efectuarea perchezițiilor informatice în cazul inculpaților, și; reaudierea inculpatului; audierea informatorului, obținerea de la bănci a datelor de identificare a titularilor de conturi fraudate; obținerea comunicărilor de la Secret din cadrul Ambasadei SUA a datelor de identificare a inculpaților din dosar privind activitățile lor infracționale desfășurate pe teritoriile altor stare din UE; audierea martorilor, și.

În sfârșit, organele de urmărire penală au apreciat că impactul pe care l-a produs activitatea infracțională a acestor inculpați asupra societății este deosebit de puternic, statul fiind obligat în asemenea cazuri să ia măsuri de prevenire și combatere a unor astfel de fapte comise în grup infracțional organizat care a acționat în țară dar și în țările Uniunii Europene, gravitatea faptelor fiind cu atât mai periculoasă cu cât privește veniturile populației atât din România, cât și din țările Uniunii Europene, iar pagubele creează o serioasă problemă pentru economiile țărilor unde aceste extrageri frauduloase se efectuează.

În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.42/D/P/2009 al Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Prin ordonanțele nr.42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații și A pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că începând din anul 2006 au pus bazele constituirii unui grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe, cu folosirea de carduri clonate cu ajutorul unor aparate.

Totodată, prin ordonanța nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.24 alin.1, 25 și 27 alin.1 din Legea nr.365/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, art.23 din Legea nr.656/2002 și art.7 din Legea nr.39/2003 constând în aceea că începând din anul 2009, aderat și sprijinit un grup infracțional organizat specializat în efectuarea de extrageri frauduloase de bani din bancomate situate pe raza mai multor județe. În realizarea obiectivului, inculpatul, împreună cu membrii grupului, a achiziționat dispozitive din B de la învinuiții, cu care s-au deplasat în Olanda, Franța, Belgia etc aplicându-le pe fanta de introducere a cardurilor electronice și tastatura bancomatelor în scopul citirii datelor de identificare a cardurilor bancare. Cu ajutorul dispozitivului au creat ulterior clone ale cardurilor originale folosindu-le apoi la efectuarea de extrageri frauduloase repetate din.

În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.120/CC/09.09.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților, A și, în consecință fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr.63-65 din data de 09.09.2009 ale Tribunalului Timiș.

Ulterior, prin ordonanțele nr. 42/D/P/2009 din data de 09.09.2009 Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoaraa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.7 al.1 din.39/2003, art.25 din.365/2002, art.24 al.1 din.365/2002, art.23 din.656/2003, cu aplicarea art.41 al.2 p și art.33 lit.a

Cod Penal

În același timp, organele de urmărire penală au solicitat arestarea preventivă a inculpaților, asupra propunerii Tribunalul Timiș pronunțând-se prin încheierea penală nr.121/CC/10.09.2009 în sensul admiterii ei și arestării preventive a inculpaților, și, în consecință fiind emise și mandatele de arestare preventivă nr.69-82 din data de 10.09.2009 ale Tribunalului Timiș.

Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Având a se pronunța asupra temeiului de nelegalitate invocat, respectiv că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost înregistrată la instanță de către procuror cu doar 4 zile înainte de expirarea măsurii, respectiv în data de 02.11.2009, astfel încât s-au încălcat disp. art. 159 alin. 1.C.P.P. care prevăd 5 zile, sub sancțiunea nulității absolute, potrivit art. 197 alin. 2.C.P.P. referitor la neregulata sesizare a instanței, a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin încheierea anterioară a Tribunalului Timiș nr. 132/CC/05.10.2009, s-a prelungit măsura arestării preventive până în data de 05.11.2009, ceea ce înseamnă că, potrivit disp. art. 188.C.P.P. măsura expiră în data de 06.11.2009.

În plus, termenul de 5 zile prevăzut de art. 159 alin. 1.C.P.P. este un termen de regresiune (cu cel puțin 5 zile înainte de expirare), astfel că, spre deosebire de termenele de succesiune, se calculează în sensul invers al curgerii timpului.

Prin urmare, termenul de regresiune, spre deosebire de cel de succesiune, nu se prorogă cu o zi ulterioară zilei nelucrătoare în care se împlinește și se scurtează curgând în sens invers cu o zi anterioară zilei nelucrătoare, în concret începând să curgă în 06.11.2009, acesta s-a împlinit în data de 01.11.2009, care, fiind o zi nelucrătoare, a avut ca ultimă zi data de luni, 02.11.2009.

În concluzie, termenul a fost respectat, astfel încât nu se va mai pronunța cu privire la caracterul peremptoriu sau de recomandare al acestui termen.

Având a se pronunța pe temeinicia propunerii, s-a constatat că există suficiente date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații, A, să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, cel puțin sub forma participării acestora pe o perioadă de timp mai îndelungată la confecționarea de elemente electronice în vederea sustragerii frauduloase de bani din bancomate.

Chiar dacă nu față de toți cei de mai sus se poate trage concluzia certă că aceștia au săvârșit infracțiunea de grup criminal organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, sau de spălare de bani prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2003, probele din cauză permit concluzia că aceștia se pot face vinovați de infracțiunile menționate anterior prevăzute în art. 24, 25 și 27 din Legea nr. 365/2002, respectiv infracțiuni de fraudă bancară.

În acest sens vor putea fi observate declarațiile inculpaților, și date în fața organelor de urmărire penală, declarațiile martorului G, procesele verbale de constatare din care rezultă că inculpații și au fost arestați în alte țări pentru același gen de fapte, notele de filaj obținute în urma înregistrării, audio-video în mediu ambiental a întâlnirilor desfășurate între inculpați, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă că în mod repetat inculpații au purtat discuții în legătură cu falsificarea unor carduri și folosirea acestora.

Pentru prelungirea arestării preventive, potrivit art. 155.C.P.P. este necesar ca temeiurile care au determinat arestarea inițială să impună în continuare această măsură, pe de o parte, sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Referitor la inculpații, și, sunt de observat nu doar declarațiile inculpaților (fila 13 vol. IBd.) și (fila 134 vol, IA ), ci și procesele verbale de supraveghere, care se coroborează, la rândul lor, cu procesele verbale de interceptare, dar și cu procesele-verbale de la filele 95-105, din care rezultă că o parte din acești inculpați au trimis și au primit sume mari de bani în euro, atât în țar, cât și în străinătate.

A se observa, spre exemplu, că, deși inculpatul nu recunoaște săvârșirea vreunei fapte penale ca și inculpatul, totuși, fiind în Norvegia, acesta, într-o singură zi, a primit de la care se afla în T, prin, suma de 1300 euro (fila 95 vol IB ), care dovedește, coroborat cu cele de mai sus, săvârșirea unor fapte penale de care au fost acuzați, ca și în cazul celorlalți inculpați de mai sus.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, a se vedea procesele verbale de la fila 231, vol. I A, privind cardurile ridicate de la acesta sau suma de 20 000 lei găsită la percheziția domiciliară la inculpatul, care nu poate fi justificată legal, dar care, prin coroborare cu probele de mai sus, dovedesc implicarea infracțională a acestuia.

Referitor la inculpatul, probatoriul dovedește că acesta a cumpărat mai multe fețe de de la inculpatul, ceea ce rezultă chiar din declarația inculpatului, în sensul că a cumpărat de la "", precum și interceptările de convorbiri telefonice, vol. 11, fila 22, din care rezultă, fără echivoc, cele de mai sus.

Din interceptările telefonice ale inculpatului, filele 62, 63 și urm. din vol. 11B, rezultă cu claritate că acesta se ocupa cu vânzarea de fețe false de bancomat și sustrageri de bani din bancomate (filele 124-126 același volum), unde, discutând cu inculpatul în data de 25.08.2009, acesta din urmă îi spune că a scos 250 euro, dar că l-a văzut o femeie când a scos cardul, și era alb, însă îi spune că a scos în acea zi 1000 euro, inculpatul spunându-i, printre altele, că la unul i-a luat și ultimii 10 euro, iar la altul și ultimii 50 euro.

Inculpatul nu recunoaște vreo implicare în activitatea infracțională, însă aceasta rezultă din procesele verbale de la fila 89 vol I B, din care rezultă că, în circa 5 luni, a primit și a trimis de la diverse persoane din țară și străinătate sume ce depășesc 20 000 euro, care, coroborat cel puțin cu discuțiile telefonice pe care le are inculpatul (vol 11 B, fila 62), în sensul că banii se greu din bancomat, cu fața falsă montată, duce la concluzia că acesta a fost implicat în astfel de activități infracționale.

Referitor la inculpatul, a se vedea, de asemenea, fila 93 din vol. I B, în care, în data de 27.08.2009, din Germania, trimite învinuitei, soția inculpatului, aflată în B, suma de 1500 euro, ceea ce se coroborează și cu interceptările de convorbiri telefonice privind pe acest inculpat și, în special, cele de la filele 9-10, unde acesta discută anterior despre aceasta, dar și discuțiile anterioare cu inculpatul (fila 4), din care rezultă cu evidență că se discută despre instrumente electronice folosite la sustrageri frauduloase din bancomate.

Referitor la inculpatul, elementele probatorii în acuzare sunt convorbirile telefonice, vol 14, trimiterile de bani (fila 102 vol. IB), rezultând din convorbirile telefonice cu inculpatul vânzarea de elemente electronice în vederea sustragerilor frauduloase de bani din bancomate.

Din declarația inculpatului - fila 164 vol IA, dar și din interceptările telefonice din vol 11, rezultă că inculpatul și au achiziționat fețe de bancomat de la din B, folosite ulterior în Franța pentru sustrageri frauduloase de bani din bancomate.

Elementele de mai sus amintite sunt suficiente probe că acești 14 inculpați au colaborat în grupuri de circa 4-5 persoane, în număr de aproximativ 3-4 persoane, fie ocazional, fie pe o durată mai lungă, la sustrageri de bani în mod fraudulos din bancomate prin instrumente electronice confecționate artizanal, fapte prevăzute ca infracțiuni, așa cum au fost mai sus menționate.

Pentru aceste infracțiuni se prevede închisoarea mai M de 4 ani, iar, pe de altă parte, raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât aceștia, prin acțiunile desfășurate, au manifestat un total dispreț pentru proprietatea persoanei și ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică se apreciază și prin gravitatea sporită a faptelor de care inculpații sunt acuzați, de rezonanța în rândul opiniei publice a faptelor și reacția negativă a acesteia că persoanele asupra cărora planează astfel de acuzații sunt cercetate în stare de libertate.

A nu lua în considerare, așa cum s-a solicitat în cauză, gravitatea faptelor pentru a stabili pericolul public pe care făptuitorul îl reprezintă, ar însemna raportul la o persoană care nu a săvârșit o faptă penală, ceea ce în mod evident, printr-o asemenea separare artificială, ar duce la concluzia că nicio persoană care a săvârșit o infracțiune, nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Raportat la toate împrejurările cauzei și la persoana celor 14 inculpați de mai sus, se poate trage concluzia că, în acest moment, în concordanță cu art. 136.C.P.P. ancheta penală trebuie să continue cu aceștia în stare de arest.

Referitor la inculpații și, instanța a respins propunerea de prelungire a arestului preventiv, întrucât, față de aceștia, probatoriul nu confirmă, cel puțin până în prezent, învinuirile ce li se aduc.

Față de inculpatul, probele în acuzare sunt doar interceptările telefonice consemnate în vol 8 și un înscris din vol. I A, fila 76, care se coroborează în sensul că, în data de 02.06.2009, acest inculpat a trimis numitului suma de 12350 lei, la solicitarea inculpatului.

Nu s-a dovedit împrejurarea că această sumă ar proveni din săvârșirea de infracțiuni și,cu atât mai puțin, că fapta de mai sus a inculpatului întrunește elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

Față de inculpatul nu există la dosarele de urmărire penală decât un volum (13 ), în care acesta poartă niște discuții cu prietenul și vecinul său, inculpatul, discuții care sunt departe de a duce la concluzia vreunei activități infracționale evidente. Întrucât o asemenea concluzie nu se poate trage, ținând cont și de prezumția de nevinovăție de care acesta beneficiază, de împrejurarea că alte probe în coroborare nu există la dosarul cauzei, va constata neîndeplinită condiția unor probe în vinovăție a acestui inculpat.

Verificând față de acesta și trimiterile de bani sau primirile (vol IB, fila 106), se poate observa că, în afară de cele două trimiteri de bani din 2007, din Irlanda, unei singure persoane, de sex feminin, trimiteri rezonabile ca sumă și ca frecvență, în data de 21.01.2009, din B, a trimis inculpatului, aflat în - Olanda, suma de 100 euro, care,în cuantumul ei și coroborat cu relațiile dintre cei doi inculpați, nu face o dovadă infracțională.

Potrivit art. 5 paragraf. 1 lit. c din, luarea și, în speță, prelungirea măsurii arestării preventive, este posibilă doar dacă există "motive verosimile",printre altele, că acuzatul a săvârșit o infracțiune.

Aceste motive verosimile care, în legislația noastră, transpar în dispozițiile art. 143, 146 și, nu în ultimul rând, 155.C.P.P. trebuie, așa cum s-a pronunțat Curtea, într-o bogată jurisprudență (a se vedea, Hartley contra Marea Britanie), trebuie să fie sincere și autentice și să poată convinge un observator independent că acuzatul este posibil să fi comis infracțiunile semnalate.

În speță, față de cei doi inculpați de mai sus, aceste condiții nu mai sunt în prezent îndeplinite, când se pune problema prelungirii pentru a doua oară a arestului preventiv.

de mai sus, care au determinat arestul preventiv al celor doi până în prezent, nu sunt suficiente și conforme cu exigențele legislației noastre interne sau practica europeană în materia arestării preventive.

Împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 04.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și de către inculpații recurenți A, înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA, la data de 05.11.2009, sub nr-.

DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoaraa motivat în scris recursul împotriva încheierii cu privire la inculpatul arătând că printr-o interpretare eronată a materialului probator, a aprecierii eronate a pericolului social și a prevederilor legale a fost respinsă cererea de prelungire a arestării preventive și s-a dispus înlocuirea cu obligația de a nu părăsi țara.

S-a mai arătat că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta un real pericol pentru ordinea publică, deoarece inculpatul este vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcina sa conform proceselor verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice din 2/3.06.09, note filaj. De asemenea faptele reținute în sarcina sa sunt grave și este greu de crezut că prin lăsarea sa în libertate acesta nu va zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părților din dosar.

Inculpați nu au motivat în scris recursurile, acestea au fost susținute doar oral, concluziile apărătorilor fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Referitor la recursul parchetului cu privire la inculpatul în mod corect prima instanță a respins propunerea, deoarece probatoriul nu confirmă învinuirea, neexistând motive verosimile că inculpatul a săvârșit vreo infracțiune.

Astfel, în cauză interceptarea telefonică din data de 02.06.2009 (vol.8 ) nu este confirmată de acțiuni faptice, nu s-a dovedit că suma de 12350 lei provine dintr-o activitate ilicită sau că fapta de a expedia această sumă de bani este ilicită, nu există notă de filaj.

C înlătură apărarea parchetului referitoare la faptul că inculpatul lăsat în libertate ar putea influența celelalte părți, întrucât, ceilalți coinculpați sunt în stare de arest preventiv.

În ceea ce privește nulitatea propunerii de arestare preventivă invocată de inculpați prin apărător, raportat la nerespectarea termenului de cel puțin 5 zile privind sesizarea instanței potrivit art 159.C.P.P. Curtea constată că termenul invocat nu este unul imperativ, iar propunerea de arestare preventivă nu este act de sesizare al instanței in accepțiunea art. 197 al.2 C.P.P. actul de sesizare fiind rechizitoriul potrivit art. 264.

C.P.P.

De asemenea Curtea constată că Deciziei nr. 25 din 02.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu este aplicabilă în cauză, deoarece prin decizia invocată nu s-a statuat cu privire la termenul de 5 zile privind depunerea propunerii de prelungire a arestării preventive la instanță, astfel încât acest termen nu este imperativ.

Potrivit deciziei sus-menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, singurul organ investit cu interpretarea obligatorie a legii, a stabilit că sintagma folosită de legiuitor la art. 159 al. 8 fraza a 2-a C.P.P. se interpretează în sensul că "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate" are caracter imperativ și nu de recomandare, iar punctul "2" din decizie stabilește că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior încheierii atacate. De altfel, recursul în interesul legii nu reglementează sancțiunea aplicabilă în cazul nesocotirii acestui termen și nici consecința nerespectării lui.

Cât privește nulitatea actelor de urmărire penală, deoarece audierea inculpatului s-a efectuat de către polițist fără delegație, încadrarea juridică a faptelor este greșită și nu s-a adus la cunoștință învinuirea, curtea constată că în cauză s-a dat eficiență art. 9 din Legea nr. 508/2004, toate celelalte apărări urmând a fi discutate cu prilejul soluționării acțiunii penale.

În ceea ce privește motivele de temeinicie a prelungirii arestării preventive, în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 155.C.P.P. deoarece temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, privare de libertate care a fost motivată de către instanța de fond.

În cauză există indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor menționate detaliat în referatul de propunere de prelungire a arestării preventive, cererea parchetului fiind admisă de către instanță, iar din probele administrate până în această fază a procesului penal, există pericolul periclitării urmăririi penale și îngreunarea desfășurării în continuare a cercetărilor în situația în care s-ar dispune punerea în libertate a inculpaților.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.

Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).

Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza Italiei). De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).

Prin urmare, instanța s-a pronunțat cu privire la fiecare inculpat, admițând propunerea Parchetului, în care se prezintă detaliat toate faptele reținute în sarcina inculpaților, instanța pronunțându-se astfel cu privire la pericolul concret pe care-l prezintă pentru ordinea publică, având în vedere tocmai întreaga activitate a inculpaților.

Raportat și la legislația europeană, așa cum am arătat, măsura arestării preventive nu s-a transformat într-o pedeapsă penală, considerăm că la acest moment procesual continuarea cercetării nu poate avea loc decât prin prelungirea măsurii arestării preventive.

În ceea ce privește celelalte apărări ale inculpaților, referitoare la inexistența grupului și la vinovăție, acestea sunt aspecte care urmează a fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale și nu în cadrul recursului privind prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instanța nu se pronunță cu privire la vinovăția inculpaților.

Referitor la situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale cu privire la unii dintre aceștia, starea de sănătate, aceste aspecte au fost avute în vedere cu prilejul luării măsurii arestării preventive, temeiurile care au determinat arestarea fiind aceleași și în prezent.

În cea ce privește cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, solicitată de inculpații, prin avocat, pentru aceleași motive avute în vedere mai sus, instanța o respinge.

Având în vedere aceste considerente, conform art. 385¹⁵pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondate recursurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și de către inculpații recurenți A, împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 04.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul parchetului vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe inculpații recurenți A, la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar pe inculpații, la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat în recurs, din care suma de 400 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) pr. pen respinge, ca nefondate recursurile declarate de DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara și de către inculpații recurenți A, împotriva încheierii penale nr. 144/CC din 04.11.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul parchetului rămân în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpații recurenți A, la plata sumei de 100 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat în recurs, iar pe inculpații, la plata sumei de 200 lei fiecare cheltuielile judiciare către stat în recurs, din care suma de 400 lei reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red./09.11.2009

Tehnored. CP:ex. 2/ 27.11.2009

Prima instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1089/

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare către stat în recursul parchetului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Președinte:Codrina Iosana Martin
Judecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu, Constantin

#Judecator Codrina Iosana Martin

Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Timisoara