Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (851/2009 )
ÎNCHEIEREA NR. 111/
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.45232/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind,recurentul inculpatarată că își menține declarațiile ulterioare date în cauză în cursul urmăririi penale întrucât în primele declarații i-a fost prezentată o situație nu tocmai clară. Nu mai are nimic de adăugat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, starea de arest fiind o stare de excepție. În opinia sa, încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală la data de 31 martie 2009 este netemeinică. Cu privire la condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive s-ar fi putut interpreta că ar exista o bănuială asupra unui pericol concret pe care l-ar prezenta inculpatul pentru ordinea publică, cu trecerea timpul pe lângă faptul că acest pericol a scăzut, a mai fost diminuat și datorită faptului că organul de urmărire penală a obținut și arestarea preventivă a altor două persoane care au participat la săvârșirea faptelor.
Solicită a se observa, de asemenea, că de la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive și până la acest moment nu există o dovedire a necesității acestei măsuri și nu este dovedit nici faptul că altă măsură preventivă nu ar putea să aibă același efect.
Totodată, solicită a se ține cont și de faptul că inculpatul este unicul întreținător de familie, muncea ca ziler cu intenția de a-și asigura un venit.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București. Consideră că sunt îndeplinite condițiile art.681Cod procedură penală, în sensul formării unei presupuneri rezonabile privind existența infracțiunilor pentru care este cercetat. Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că în cauză urmărirea penală nu a fost finalizată.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 31.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II-a Penală a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile de la 03.04.2009 la 02.05.2009 inclusiv și pe o perioadă de 25 de zile de la 08.04.2009 la 02.05.2009 inclusiv, respingându-se ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților in cauza penală de față, reglementate de art.148 alin. 1 C.P.P.potrivit cărora pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, subzistă, și nu se constată existența unor împrejurări noi care să determine schimbarea acestora.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art.681C.P.P. că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, respective că inculpatul: în lunile noiembrie - decembrie 2008 și ianuarie 2009 deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare, a falsificat instrumentele de plată electronice și a efectuat mai multe operațiuni cu carduri fără consimțământul titularilor și că inculpatul: în perioada noiembrie 2008 - februarie 2009, împreună cu, s-au deplasat la -uri din B și P, ce aparțin Băncii Transilvania, unde au instalat un dispozitiv artizanal de copiere a cardurilor, în zona de introducere a cardurilor bancare în fantă, cu care au copiat informațiile de pe magnetică a cardurilor și codul d e securitate PIN, aparținând mai multor persoane care au efectuat tranzacții la acest bancomat, ulterior fiind retrase fraudulos sume de bani de pe acele carduri.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Gusinskij Rusiei, cauza DurmusTurciei, cauza Jecius Lituaniei).
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea faptelor principale(res probandae)sau a probatorii(res probantes)în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parag.1 lit.c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Astfel, s-a constatat că există indicii temeinice precum și probe din care a rezultat că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare și că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei, fiind întrunite astfel cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1.C.P.P. raportate la art. 148 lit. f
C.P.P.Astfel fiind, s-a apreciat că, există cel puțin indicii temeinice în sensul prevăzut de disp. art.143 alin.3 din C.P.P. care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, în sensul acesta reținându-se: declarațiile inculpaților; declarațiile inculpaților și G, cărora le-au fost prezentate imaginile video, conturându-se activitatea infracțională a inculpaților și; din cuprinsul constatării tehnico-științifice de către cu privire la dispozitivul de copiere a card-urilor găsit cu ocazia prinderii în flagrant, s-a stabilit că dispozitivul este "un montaj electronic capabil să capteze date bancare ale card-urilor și permite înregistrarea de imagini din vecinătatea tastaturii unui ", din conținutul aceleiași constatări a rezultat că dispozitivul este identic atât mecanic cât și electronic cu dispozitivul ridicat de organele de poliție la data de 02.12.2008 de pe -ul 4805 aparținând Băncii Transilvania din; ca urmare a efectuării perchezițiilor domiciliare la inculpatul au fost ridicate echipamente electronice și medii de stocare a datelor asupra cărora s-au efectuat percheziții informatice.
In raport de actele de urmărire penală menționate în referatul cu propunerea de prelungire, ce urmează a fi efectuate și anume: audierea inc.; reaudierea inc.; obținerea dosarelor penale din țară privind aceleași genuri de infracțiuni unde sunt implicați inculpații din prezenta cauză; efectuarea de percheziții informatice asupra sistemelor informatice și mediilor de stocare a datelor ridicate de la inculpați; efectuarea unei expertize asupra pistolului ridicat din locuința inc.; obținerea de la băncile comerciale a tuturor prejudiciilor; prezentarea materialului de urmărire penală; întocmirea rechizitoriului.
Avându-se în vedere natura, modalitatea de săvârșire și gravitatea infracțiunii reținute a fi fost săvârșită de inculpați, gradul concret de pericol social, Tribunalul a apreciat că sunt incidente și în continuare disp. art. 148 lit. f pericolul C.P.P. social concret fiind evident în contextul mai sus reținut, în ceea ce privește insecuritatea relațiilor sociale, amploarea deosebită pe care o cunoaște acest gen de infracțiuni și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în scopul administrării tuturor probelor pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele în vederea aflării adevărului.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța a apreciat că potrivit disp. art. 139 alin. 1.C.P.P. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură, când s-au schimbat temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri, ori, în prezenta cauză, instanța a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive, ci ele subzistă în continuare, sens în care a fost respinsă cererea, ca nefondată, potrivit motivelor expuse anterior.
In consecință, în conformitate cu art.155 și următoarele Cod proc. penală, Tribunalul a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând judecarea sa în stare de libertate motivat de faptul că odată cu trecerea timpului, pe lângă faptul că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta acesta a scăzut, a mai fost diminuat și datorită împrejurării că organul de urmărire penală a obținut și arestarea preventivă a altor două persoane care au participat la săvârșirea faptelor, urmând a se avea în vedere că recurentul este unicul întreținător de familie, muncea ca ziler cu intenția de a-și asigura un venit.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Curtea constată că, în speță, există indicii temeinice în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.68/1 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale până în prezent, respectiv, declarațiile inculpaților raportul de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare la locuințele inculpaților și, precum și înregistrările ridicate de la Banca Transilvania
Deasemenea, Curtea constată că, în speță, sunt întrunite cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, precum și persoana și conduita recurentului care se află în stare de recidivă postexecutorie.
Față de considerentele expuse anterior, apreciind încheierea de ședință atacată legală și temeinică și constatând că, în mod corect, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.AA/Dact.EA/2ex/ 15.04.2009
.a II.a Penală - Jud.
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
