Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1114/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 1114/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de apărător ales avocat.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită efectuarea unei adrese la. T pentru a ne comunica dacă inculpatul beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și dacă acesta a colaborat cu organele de urmărire penală arătând că efectuarea acestei adrese ale legătură cu temeinicia măsurii arestării preventive deoarece în acest interval de timp au intervenit temeiuri noi.
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului privind efectuarea adresei către
Procurorul solicită respingerea cererii arătând că această cerere poate fi reiterată la instanța de fond care va lămuri această problemă pe parcursul cercetării judecătorești.
Instanța, în deliberare, respinge cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, aceasta nefiind utilă cauzei, aprecierea utilității acestei probe aparținând Tribunalului Timiș.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea cauzei.
Apărătorul ales al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și cercetarea inculpatului în stare de libertate arătând că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii Tribunalului Timiș ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate arătând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, ancheta penală s-a încheiat.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea penală din data de 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 10.11.1987 în O, jud. C-S, CNP -, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 66/27.08.2008 emis de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 300 ind. 1 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 19.01.2009.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 1451Cpp, s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură restrictivă de libertate, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
S-a menținut termenul de judecată stabilit la data de 19.01.2009.
Tribunalul Timișa reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 45/D/P/2008 din data de 17.11.2008 emis de Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timiș, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 17.11.2008 sub număr unic de dosar -, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că a pus în vânzare în mod repetat colaboratului sub acoperire și investigatorului sub acoperire droguri de risc, iar în data de 26.08.2008 a fost surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare investigatorului sub acoperire circa 3 grame rezină de canabis.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 45/D/P/2008 al DIICOT - Biroul Teritorial Timiș, înaintat o dată cu actul de sesizare a instanței de judecată, s-au reținut următoarele:
Prin ordonanța nr. 45/D/P/2008 din data de 27.08.2008, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Timișa pus în mișcare acțiunea penală față de inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că începând din luna aprilie 2008 pus în vânzare în mod repetat droguri de risc colaboratorului sub acoperire, iar în seara zilei de 26.08.2008 a fost surprins în flagrant în timp ce punea în vânzare investigatorului sub acoperire rezină de canabis, contra sumei de 150 de lei.
Prin încheierea penală nr. 114/27.08.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a dispus, în temeiul art. 149 ind. 1 alin. 9 Cpp raportat la art. 143 și 148 alin. 1 lit. f Cpp, arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 66/27.08.2008. Această măsură preventivă a fost prelungită în mod succesiv de către Tribunalul Timiș până la data de 22.11.2008.
Pentru a se dispune măsura arestării preventive față de inculpatul, judecătorul a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale până în acel moment oferă indicii cu privire la posibilitatea ca inculpatul să fie implicat în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, indicii în măsură a convinge un observator independent de comiterea acestora. În acest sens, au fost avute în vedere declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii, declarațiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire, precum și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
De asemenea, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere că activitatea în care se presupune că este implicat inculpatul cunoaște o amploare deosebită, în care au fost implicate mai multe persoane, care ar putea genera o reacție de tulburare a opiniei publice în situația în care inculpatul ar fi lăsat în libertate.
Potrivit dispozițiilor art. 3001alin. 1.C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Verificând probele administrate în cauză in limitele precizate de textul de mai sus tribunalul a apreciat că măsura luării și prelungirii arestării preventive este temeinica si legala si că nu au intervenit elemente noi de natura a modifica decizia luată.
Probele administrate în cursul urmăririi penale relevă în continuare existenta unor indicii suficiente cu privire la pretinsa comitere de către inculpatul a unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar in ce privește starea de pericol pentru ordinea publica aceasta rezulta din natura faptelor ce fac obiectul învinuirii, fiind vorba despre infracțiuni deosebit de grave, cu un impact social deosebit, din cantitatea de droguri despre care se presupune că a fost pusă în vânzare de către inculpat, din numărul mare al actelor de executare reținute în sarcina inculpatului, precum si la circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la prima incidenta cu legea penala.
De asemenea, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol social concret, ținând seama de modalitatea în care a fost adusă la îndeplinire hotărârea infracțională și de persoana inculpatului, gravitatea faptei comise și o eventuală reacție particulară a opiniei publice justificând privarea de libertate a inculpatului, în condițiile în care, raportat la trecutul infracțional al inculpatului și la conduita sa din prezent, nu există nicio certitudine că în situația în care va fi lăsat în libertate numitul va renunța la adoptarea unui comportament cu un vădit caracter antisocial.
Instanța a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului aduc atingere integrității fizice și psihice a persoanelor, fapte care au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, impunând obligația de se lua toate măsurile necesare și rezonabile pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului.
De asemenea, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar genera creșterea sentimentului de nesiguranță al populației, iar mai mult decât atât acest gen de fapte neurmate de o ripostă fermă a societății implică întreținerea climatului infracțional și sfidarea legii.
S-a apreciat că prin menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat se urmărește stabilirea unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
Pentru considerentele expuse mai sus și având în vedere că măsura arestării preventive își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru siguranța publică, întrucât obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea nu oferă la acest moment procesual garanții suficiente pentru protecția opiniei publice, în temeiul art. 139 alin. 1 Cpp raportat la art. 145 Cpp și art. 1451Cpp, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură restrictivă de libertate, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
În consecință, în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat, iar în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 2 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpat să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv data de 19.01.2009.
Împotriva
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș - secția penală la data de 21.11.2008 în dosar nr- din 20.11.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02.12. 2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red /03.12.2008
Dact P 2.ex./
Prima inst.
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Florin Popescu
