Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 115/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr. 13366/3/2009
853/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.115
Ședința publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER: -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul -inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu - avocat cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar - fila 11 și recurentul-inculpat, -, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 9.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat -, depune la dosar o adeverință din care reiese că inculpatul este student în anul II, cursuri de zi, specializarea Marketing la Facultatea de Științe Economice și - Universitatea Româno - Germană din S și că figurează în evidențele facultății cu întrerupere de studii în anul universitar 2008-2009.
Solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul București prin care s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că nu este finalizată faza de urmărire penală, în dosar urmând a se efectua expertiză, a se face audieri ale martorilor propuși de recurenți, confruntări între recurenți și partea vătămată și cea civilă. Arată că inculpatul nu a mai avut nici un conflict cu legea penală, la momentul săvârșirii faptei, acesta era student iar în timpul urmăririi penale a avut o atitudine de sinceritate și nu a încercat să se sustragă urmăririi penale. Solicită ca inculpatul - să fie cercetat în stare de libertate, având în vedere că provine dintr-o familie organizată și nu există nici un dubiu și nici un indiciu că ar prejudicia în vreun fel cercetarea ce urmează a fi efectuată până la momentul trimiterii în judecată.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat, solicită admiterea recursului declarat de către inculpat și casarea încheierii de ședință din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București prin care s-a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului. Arată că acesta a dat dovadă de sinceritate și nu s-a sustras urmării penale, iar la momentul săvârșirii faptei, inculpatul avea un loc de muncă.
Consideră că la acest moment procesual urmărirea penală se poate efectua cu inculpatul în stare de libertate, având în vedere că actele care au fost menționate în referatul cu propunere de prelungire, nu impun menținerea acestuia în stare privativă de libertate.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de către inculpații și - împotriva încheierii de ședință din 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, prin care a fost prelungită durata măsurii arestării preventive a acestora. Apreciază că în cauză există probe certe în sensul dispozițiilor art.143 privind C.P.P. săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de omor deosebit de grav, lipsire de libertate și tâlhărie, probe certe care rezultă din declarațiile martorului, ale părții vătămate, din declarațiile inculpaților, precum și din actele medicale privind pe victima infracțiunii. Consideră că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce reiese din natura și modalitatea de săvârșire a faptei, iar împrejurarea că în cauză mai sunt de efectuat acte de urmărire penală, nu constituie un temei pentru punerea în libertate a inculpaților, ci dimpotrivă, constituie un temei pentru prelungirea arestării preventive și desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale. Arată că circumstanțele personale ale inculpaților anterioare săvârșirii infracțiunii sunt nerelevante față de gravitate faptelor de care sunt acuzați.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu, nu a săvârșit nici o infracțiune de tâlhărie sau de lipsire de libertate în mod ilegal.
Recurentul-inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta și dorește să fie judecat în libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 6 aprilie 2009 și până la 5 mai 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a arătat că în cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.143 Cod procedură penală.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și cerințele prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din pericolul social deosebit al faptelor imputate - din impactul negativ deosebit în rândul opiniei publice pe care îl creează acestea, precum și din datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de parchet.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu - potrivit art.3856alin.3 Cod procedură penală - sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Împotriva inculpaților și a fost luată măsura arestării preventive prin încheierea din data de 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, reținându-se ca temeiuri ale luării acestei măsuri dispozițiile art.148 lit.f și art.143 Cod procedură penală.
Inculpații au invocat, în apărare, că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării preventive, iar față de circumstanțele personale ale fiecăruia, inculpații pot fi judecați în stare de libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază încheierea criticată ca fiind legală și temeinică, iar recursurile inculpaților ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, inculpații și sunt cercetați în cauză pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174-art.175 lit.i Cod penal, art.189 alin.2 Cod penal și art.211 alin.2 lit.c șialin.21lit.a Cod penal, constând în aceea că, în data de 5 februarie 2009, cei doi, sub pretextul unei datorii nerestituite, prin violență, i-au sustras părții vătămate sumele de 100 euro, 200 lei, cheile de la locuință și un telefon mobil, după care l-au lipsit de libertate, iar atunci când a încercat să intervină pentru eliberarea fratelui său, l-au lovit cu mașina, provocându-i leziuni care - în final - au condus la deces.
Probele administrate până în prezent nu au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Curtea nu poate primi susținerile apărătorilor recurenților, întrucât la luarea măsurii arestării preventive, datele și informațiile oferite de probele produse cauzei (declarațiile inculpaților, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și, procese verbale de recunoaștere de pe planșe foto) sunt de natură să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații să se facă vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive presupune doar antamarea faptelor principale, a probatoriilor în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, în sensul dat de art.5 paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Curtea apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea față de inculpați a celei mai grave măsuri preventive subzistă în continuare; nu a fost administrată nicio probă care să ateste că aceste temeiuri au dispărut, așa încât, în acest moment procesual și pentru motivele expuse mai sus, nu se poate susține că se încalcă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații.
acestor inculpați este cu atât mai evidentă cu cât cei doi și-au conjugat acțiunile pentru a săvârși faptele; astfel caracterul violent al inculpatului îl recomandă pe acesta ca pe un infractor cu un potențial sporit de pericol, întrucât loviturile aplicate părții vătămate au fost grave; inculpatul prezintă același pericol concret pentru ordinea publică,în condițiile în care a achiesat la acțiunea coinculpatului, imobilizând-o pe partea vătămată, după ce aceasta fusese lovită puternic în față.
Având în vedere aceste aspecte, circumstanțele personale invocate nu sunt suficiente pentru a justifica revocarea măsurii arestării preventive, cât timp există indicii temeinice că aceștia au inițiat și organizat întreaga activitate infracțională.
În raport de cele mai sus arătate, se evidențiază și pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpații, în raport de amplificarea și diversificarea acestui fenomen infracțional, natura și gravitatea faptelor, circumstanțele reale, dar și cele personale, precum și urarea produsă.
Prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere complexitatea cauzei și numărul mare al persoanelor implicate.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la data de 1 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-).
Obligă pe recurentul inculpat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red.
Dact./07.05.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Viorel Adrian