Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1197/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1197
Ședința publică din 30 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocați aleși din cadrul Baroului B și - din cadrul Baroului T, ambii cu împuterniciri avocațiale la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului în baza art. 38515pct. 2 lit. c rap. la art. 3859pct. 21.C.P.P. casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Arată că după ora 11,00 încetat de drept măsura arestării preventive dispusă în luna octombrie.
Susține că pentru termenul de judecată din 22 decembrie 2008, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu inculpatul, întrucât adresa emisă de spital nu complinește lipsa de procedură, solicitând astfel casarea cu trimitere pentru acest motiv.
Cu privire la încetarea stării de arest preventiv, arată că la 30 octombrie 2008 nu s-a trecut, durata, ora și ziua și solicită să se constate că termenul de 60 de zile s-a împlinit azi-noapte la ora 0,00 și să se dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar solicită admiterea recursului inculpatului în baza art. 3859alin. 1 pct. 5 ipoteza a II-a p Cod Penal și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru că judecata s-a făcut fără prezența inculpatului, care era obligatorie și trebuia avut în vedere faptul că inculpatul era internat în spital și nu se putea deplasa. Susține că prevederile art. 3002.C.P.P. nu fac trimitere expresă la art. 159 alin. 4.C.P.P. pentru ca judecata să aibă loc în lipsa inculpatului.
Într-un al doilea subsidiar solicită casarea încheierii și constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive începând cu ora 0 zilei de 30.12.2008, pentru motivele expuse anterior.
În al treilea subsidiar, solicită admiterea recursului conform art. 3859alin.1 pct. 3 ipoteza I C.P.P. casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul Timiș, instanța nefiind compusă legal. Se impune a se verifica dacă doamna judecător este judecător, întrucât din verificările efectuate nu există în evidențele numirea ca judecător a doamnei, neexistând vreun magistrat cu acest nume, respectiv cu nume de familie și prenume, rezultând astfel că magistratul și-a utilizat prenumele înaintea numelui de familie.
În al patrulea subsidiar solicită admiterea recursului conform art. 3859alin. 1 pct. 3 ipoteza ultimă și C.P.P. casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât judecătorul care a pronunțat menținerea stării de arest era incompatibil pentru că și-a spus părerea cu privire la obiectul cauzei - măsura arestării preventive, menținând de cel puțin 4 ori această soluție.
Avocat achiesează la cele susținute de avocat și arată că subscrie la casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timiș, avându-se în vedere că la termenul din 29.12.2008 citarea inculpatului s-a făcut doar la Spitalul Județean T și doar în acel loc, ori dacă partea din proces este bolnavă, citarea se face prin administrația locului respectiv.
În subsidiar, dacă nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită menținerea cauzei spre rejudecare și în temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin. 2.C.P.P. să nu se mai mențină starea de arest a inculpatului, ci să fie revocată această măsură, dispunându-se punerea în libertate a acestuia, întrucât măsura arestării preventive este nelegală și netemeinică, fiind încălcate dispozițiile art. 148 lit. f și C.P.P. ale art. 23 din Constituția României, starea de libertate fiind o regulă iar starea de arest o excepție. La momentul luării măsurii arestării preventive, judecătorul de la instanța de fond, deși au dispus luarea acestei măsuri, au trecut de dispozițiile acestor texte legale și și-au întemeiat soluția pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, făcând trimitere la cauzele Lelievre contra Belgiei și Toth contra Austriei. Susține că în legislația franceză sunt suficiente doar indicii pentru luarea măsurii arestării preventive, însă în legislația română art. 148 lit. f are C.P.P. standarde mai ridicate, legislația CEDO reprezentând un standard minimal și nu maximal pentru celelalte state. Legea română prevede conform art. 148 lit. f existența C.P.P. unor probe certe că inculpatul reprezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar din dosar nu rezultă aceste probe certe, inculpatul are o sănătate precară, din expertiza medicală coroborată cu adeverința medicală rezultă gravitatea stării sănătății acestui inculpat, care este ținut în viață de aparate. În momentul de față sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și se impune revocarea măsurii arestării preventive a acestuia.
Cu privire la netemeinicia încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, arată că motivele invocate pentru menținerea acestei măsuri sunt generale și nu satisfac rigorile Codului d e procedură penală privind motivarea hotărârilor judecătorești. Nu rezultă în nici un mod elementele concrete care au dus la concluzia instanței de menținere a arestării preventive pentru încă 60 de zile. Judecătorul a apreciat în mod greșit că ar fi o manifestare în plus a pericolului pe care îl reprezintă inculpatul faptul că starea precară a sănătății sale este indusă, astfel că menținerea măsurii arestării preventive este abuzivă. Arată că, conform cauzei Lelievre contra Belgiei, măsura arestării preventive este cea mai gravă din Europa.
În subsidiar solicită admiterea recursului și menținerea cauzei spre rejudecare, casarea încheierii și nemenținerea stării de arest preventiv a inculpatului, dispunându-se revocarea măsurii arestării preventive.
În terțiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, încheierea Tribunalului Timiș fiind pronunțată în condiții de legalitate privind componența instanței și procedura de citare. De asemenea, nu rezultă faptul că judecătorul s-a pronunțat anterior și că ar fi incompatibil, și că ar fi încetat de drept măsura arestării preventive, încheierea atacată de inculpat fiind legală și temeinică.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 22 decembrie 2008 în dosarul nr-, Tribunalul Timiș în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest preventiv a inculpatului, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25 din 26.02.2008 emis de Tribunalul Timiș, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei măsuri să fie analizată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile. În baza art. 139 alin. 2.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, iar în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. rap. la art. 1451.C.P.P. și art. 145.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și/sau localitatea, cereri formulate de către apărătorul ales al inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa apreciat, cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, prin raportare la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f C.P.P. temeiul de drept care a stat la baza emiterii mandatului de arestare preventivă, în condiții de legalitate, aspect pe care, de altfel, instanța l-a constatat la primirea dosarului în instanță, în sensul că: inculpatul este trimis în judecată pentru comiterea unor infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, respectiv a infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, instigare la furt calificat, instigare la infracțiuni financiare în mod fraudulos, instigare la infracțiuni informatice și spălare de bani, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25.Cod Penal rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a și alin. 4.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003, art. 25.Cod Penal rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003, art. 23 lit. a, b, c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât s-a reținut în sarcina acestuia constituirea unui grup infracțional organizat, structurat pe două filiere, una și una română, care a acționat în scopul comiterii infracțiunilor menționate în rechizitoriu, precum și determinarea altor persoane să sustragă împreună, fără drept, suma de 8 milioane lei din posesia C, și anume de aod etermina pe inculpata să acceseze fără drept sistemul informatic al C și să transfere banii, prin introducerea de date informatice în sistemul C, în conturile inculpaților la T și la B, prejudiciul material cauzat fiind de 8 milioane lei; determinarea celor doi inculpați, prin intermediul inculpaților și, să deschidă conturi bancare în care să primească, să ascundă și să disimuleze originea ilicită a sumei, și să ridice suma de bani transferată, știind că provine din comiterea unor infracțiuni.
Procedând potrivit dispozițiilor art. 160bC.P.P. Tribunalul Timișa reținut că, față de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive luată față de inculpatul s-ar fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Mai mult decât atât, de la ultima verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive până la acest moment procesual - 22.12.2008, se constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea acestei măsuri privative de libertate nu s-au schimbat, starea de sănătate a inculpatului analizându-se prin raportare la pericolul concret pentru ordinea publică, pentru a nu se depăși justul echilibru dintre măsura dispusă și scopul acesteia.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar, Tribunalul Timișa concluzionat că starea de sănătate a inculpatului a fost afectată de refuzul său de cooperare cu autoritățile medicale, negativismul alimentar, aspecte imputabile inculpatului, care nu conduc la o diminuare a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea în libertate a acestuia.
Pe de altă parte, "prin gravitatea deosebită a infracțiunilor și prin reacția particulară a opiniei publice", anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă, situație care, la acest moment procesual, subzistă și în ceea ce îl privește pe inculpatul, tribunalul neputând proceda la o analiză amănunțită a probelor administrate până în prezent, fără a încălca prezumția de nevinovăție a inculpatului, aceasta urmând a se face după administrarea întregului probatoriu în fața instanței, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare sau achitare.
Potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. alegerea măsurii preventive aplicată inculpatului trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
În raport de aceste criterii și de cele analizate anterior, precum și prin raportare la jurisprudența (cauza Lelievre contra Belgiei, cauza Toth contra Austriei), Tribunalul Timișa constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul își menține în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea publică, durata arestului preventiv fiind rezonabilă în raport cu gravitatea faptelor și complexitatea cauzei, amânările judecății cauzei având un caracter obiectiv, și nu a apreciat ca fiind oportună înlocuirea acestei măsuri privative de libertate cu o altă măsură preventivă prevăzută de lege, astfel încât s-a menținut starea de arest preventiv a acestui inculpat.
Împrejurarea că s-au dispus măsuri asigurătorii în cauză, prin sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, nu înlătură posibilitatea instanței de a menține o măsură preventivă, scopul celor două tipuri de măsuri fiind diferit.
Pentru aceste considerente, cererea de revocare a măsurii arestării preventive în ceea ce-l privește pe inculpatul, formulată de apărătorul său, a fost considerată de Tribunalul Timiș ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu s-au schimbat, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de apărătorul ales al inculpatului.
Împotriva încheierii penale de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 22.12.2008 în dosarul nr- din 15.05.2008, a declarat recurs inculpatul. Recursul nu a fost motivat în scris, ci doar oral cu ocazia dezbaterilor.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prima instanță a făcut o justă apreciere a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Instanța de recurs constată că nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reținând corect că persistă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapte grave, care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice, precum și împotriva patrimoniului, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului recurent (constituire de grup infracțional organizat, instigare la furt calificat, instigare la infracțiuni financiare în mod fraudulos, instigare la infracțiuni informatice, și spălare de bani), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului - recurent (față de modul de operare - organizarea a două filiere, una română și una; numărul persoanelor atrase și implicate în activitatea infracțională; valoarea prejudiciului material - 8 milioane lei).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă Tribunalul a făcut trimitere la cauzele Lelievre contra Belgiei și Toth contra Austriei din jurisprudența, nu se poate susține că instanța de fond a făcut referire doar la indicii privitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatului în libertate; Tribunalul a motivat menținerea măsurii arestării preventive indicând probe în acest sens.
În privința stării de sănătate a inculpatului recurent, aceasta nu poate fi invocată ca motiv pentru revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive. Starea gravă de sănătate a inculpatului nu diminuează pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea lui în libertate, această stare fiindu-i imputabilă, datorându-se refuzului de a comunica, de a mânca și de a bea apă.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Față de cele reținute, se consideră și că lăsarea inculpatului în libertate ar încuraja săvârșirea unor fapte similare celor imputate prin actul de inculpare.
Pentru aceleași considerente care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că această măsură procesuală nu poate fi revocată sau înlocuită cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Curtea nu poate primi critica referitoare la procedura de citare a inculpatului pentru termenul de judecată din 22.12.2008, când a fost menținută starea de arest a acestuia. Contrar susținerilor apărătorilor inculpatului recurent, în cauză nu sunt incidente disp. art. 177 alin. 5.C.P.P. care prevăd că bolnavii aflați în spital sau într-o casă de sănătate se citează prin administrația acestora. Inculpatul este arestat, astfel încât devin incidente dispozițiile speciale privitoare la deținuți, respectiv ale art. 177 alin. 6.C.P.P. conform cărora deținuții se citează la locul de deținere, prin administrația acestuia. Inculpatul recurent a fost citat la spital, însă prin administrația locului de deținere, atât la termenul de judecată din 22.12.2008 în fața instanței de fond cât și pentru termenul de azi în fața instanței de recurs. Ca atare, procedura de citare cu inculpatul a fost legal îndeplinită.
Instanța de recurs înlătură și susținerile apărătorilor inculpatului recurent potrivit cărora ar fi incident cazul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 5 ipoteza a II-a C.P.P. respectiv că judecata ar fi avut loc fără participarea inculpatului când aceasta era obligatorie potrivit legii. Atât pentru termenul de judecată din 22.12.2008 în fața instanței de fond, cât și pentru termenul de azi în fața instanței de recurs, s-a depus la dosar dovada faptului că inculpatul nu poate fi prezentat la ședința de judecată deoarece se află internat în Spitalul Clinic Județean T, cu următoarele diagnostice: "insuficiență respiratorie acută protezată mecanic, insuficiență circulatorie acută, denutriție severă, pancitopenie, sindrom de citoliză hepatică, stop cardio-respirator resuscitat, diselectrolitemie. Starea pacientului este foarte gravă, deplasarea acestuia nu este posibilă, pacientul necesitând susținerea continuă a funcțiilor vitale."
Este adevărat că art. 3002.C.P.P. nu face trimitere expresă la art. 159 alin. 4.C.P.P. care prevede că, în cazul în care inculpatul arestat se află internat în spital și din cauza stării sănătății nu poate fi adus în fața judecătorului, propunerea de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezența apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
Însă, dispozițiile art. 159 alin. 4.C.P.P. sunt aplicabile și în cazul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății.
Astfel, pe de o parte, art. 3002.C.P.P. stabilește că, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160. Art. 160 nu face trimitere la art. 159 alin. 4.C.P.P. dar este inclus în Codul d e procedură penală în Partea generală, Titlul IV (Măsurile preventive și alte măsuri procesuale), Capitolul I (Măsurile preventive), Secțiunea IV (Arestarea preventivă), 2 (Arestarea inculpatului). Or, din interpretarea sistemică a acestei subsecțiuni se desprinde concluzia că disp. art. 159 alin. 4.C.P.P. se aplică și în cazul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății, fiind vorba de aceeași măsură procesuală (arestarea preventivă), chiar dacă faza procesului este alta (judecata).
Pe de altă parte, art. 3001.C.P.P. cu denumirea marginală "enținerea arestării inculpatului la primirea dosarului" prevede în alin. 3 teza a II-a că dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător. articol este 3002cu denumirea marginală "verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecății", articol ale cărui prevederi nu pot fi disociate de cele ale art. 3001. Interpretând în mod sistemic dispozițiile art. 3001și 3002.C.P.P. se ajunge la aceeași concluzie, respectiv că disp. art. 159 alin. 4.C.P.P. se aplică și în cazul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul judecății.
Cum la termenul de judecată din 22.12.2008 în fața instanței de fond, procedura de citare cu inculpatul a fost îndeplinită conform legii iar la dosarul cauzei a existat dovada faptului că inculpatul nu poate fi prezentat la ședința de judecată din cauza stării sănătății, se constată că verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive la termenul de judecată din 22.12.2008 a fost făcută în condițiile legii. Prin urmare, măsura arestării preventive nu a încetat de drept, așa cum susțin apărătorii inculpatului recurent.
Referitor la motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 3 ipoteza I C.P.P. Curtea observă că nu este incident în cauză, compunerea instanței fiind legală. Împrejurarea că în cuprinsul încheierii prenumele judecătorului a fost trecut înaintea numelui de familie nu are relevanță, atâta vreme cât identitatea judecătorului nu poate fi pusă la îndoială. De altfel, Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă prevede ordinea în care trebuie folosite numele de familie și prenumele doar în privința modului de completare al actelor de stare civilă. Mai mult, nu există vreo normă care să prevadă sancțiunea nerespectării ordinii în care trebuie folosite numele de familie și prenumele.
Instanța de recurs constată că nu este incident nici motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 3 ipoteza ultimă Judecătorul C.P.P. care a menținut starea de arest la alte termene de judecată nu devine incompatibil să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive la termene de judecată ulterioare. Situația judecătorului care a menținut starea de arest în timpul judecății nu este prevăzut printre cazurile de incompatibilitate enumerate limitativ în art. 46-48.C.P.P. Nu se poate susține că judecătorul care a menținut starea de arest la alte termene de judecată și-a spus părerea cu privire la starea de arest și pe viitor. A considera această situație un caz de incompatibilitate, ar însemna să se renunțe la principiul continuității completului de judecată și la garanțiile procesuale cu rol esențial în aflarea adevărului și asigurarea justei soluționări a cauzei. Rațiunea pentru care legiuitorul a atribuit caracter periodic verificării legalității și temeiniciei arestării preventive, constă în existența posibilității modificării sau încetării temeiurilor care au determinat arestarea preventivă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale de ședință din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală în dosarul nr- din 15.05.2008.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 22.12.2008 în dosarul nr- din 15.05.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. /31.12.2008
Tehnored. /2 ex./07.01.2008
Inst. apel: jud. - Tribunalul Timiș
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 1197/
Ședința publică din 30 decembrie 2008
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Penală la data de 22.12.2008 în dosarul nr- din 15.05.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Ion Dincă, Gheorghe Bugarsky
