Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1242
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, în stare de arest preventiv, asistat de avocați aleși și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, a constata încheiată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în fond.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului, așa cum a fost formulat în scris, casarea încheierii recurate, care este netemeinică și nelegală, și rejudecând desființarea încheierii și pe fond menținerea stării de arest a inculpatului, deoarece prima instanță a interpretat eronat materialul probator și a apreciat eronat pericolul social și a prevederilor legale, fiind înlocuită măsura arestării preventive, din întreg materialul probator administrat în cauză, existând dovezi certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Apărătorii aleși ai inculpatului solicită respingerea recursului
Inculpatul, având cuvântul, solicită respingerea recursului, nu are antecedente penale, nu a săvârșit fapte cu violență.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. raportat la art. 145 indice 1.C.P.P. a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul, prin apărător ales.
S-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, în prezent aflat în Penitenciarul Timișoara, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 1451alin. 2 Cpp raportat la art. 145 alin. 11și alin. 12lit. c Cpp, a fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52/24.06.2009, emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul,a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 25/P/2009 din 01.09.2009 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, G și în stare de libertate inculpata, reținându-se în sarcina acestora săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea 39/2003, rap. la art. 323 alin. 1.pen. art. 215 alin. 1, 2, 3, 5.pen și art. 23 lit. b, c din Legea 656/2002 cu aplicarea art.33.lit.a constând în aceea că au constituit un grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni și în scopul obținerii unui beneficiu material, au indus în eroare pe partea vătămată prin folosirea mai multor mijloace frauduloase, au deținut și ascuns adevărata natură și situarea banilor obținuți în mod fraudulos.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul prin încheierea nr. 90/CC din 24.06.2009, reținându-se că sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen
În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.P.P. pentru a putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, iar ulterior pentru ca această măsură să fie prelungită ori menținută, raportat la acest motiv, instanța este obligată ca, pe lângă indiciile sau probele cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, să constate că pedeapsa aplicabilă pentru acea infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și, în același timp, să constate existența unor probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care subzistă și ulterior, măsura fiind legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Referitor la prima condiție, s-a reținut până în această fază procesuală, prin încheierea de arestare preventivă și ulterior prin încheierile de prelungire a măsurii arestării preventive, că în cauză sunt suficiente probe care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, faptă pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Raportat la cea de-a doua condiție prevăzută de art.148 alin.1 lit.f însă C.P.P. tribunalul a reținut că, în momentul de față, aceasta nu mai este îndeplinită în prezenta cauză.
Astfel, s-a reținut că inculpatul, împreună cu ceilalți inculpați, au achitat prejudiciul părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că în prezent, după trecerea unei perioade de timp, acea amenințare la adresa ordinii publice ce rezultă din însăși gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, s-a diminuat. Totodată, prima instanță a retinut că, la administrarea probelor ce urmează a se efectua în faza de judecată, inculpații nu pot avea vreo influență (inculpații au fost audiați, partea vătămată a fost audiată, de asemenea o parte din martori). Lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că infracțiunile reținute în actul de inculpare nu sunt infracțiuni comise cu violență sunt elemente care arată că persoana acestuia nu este o amenințare pentru societate.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat ca in prezent s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si acum nu se mai justifica menținerea acesteia.
Măsurile preventive au un caracter de constrângere, prin ele încercându-se împiedicarea inculpatului să desfășoare anumite activități care s-ar putea răsfrânge negativ asupra desfășurării procesului penal. Această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispozițiile art.136 C.P.P. unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.
Deși se apreciază ca nu exista riscul sustragerii inculpatului de la proces, tribunalul a stabilit însă că este justificată înlocuirea măsurii arestării preventive cu alta măsura restrictivă de libertate, respectiv interdicția de a părăsi țara, pentru a se asigura prezența acestuia la organele judiciare si un control judiciar asupra acestora, tocmai placând de la gravitatea infracțiunii in sine. În consecință, s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de apărătorii aleși ai inculpatului, și, in baza art. 139 alin. 1.pr.pen raportat la art. 145 indice1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În temeiul art. 145 alin. 1 ind. 1.C.P.P. și art. 145 alin. 1 ind. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată, respectiv Tribunalul Timiș, ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază domiciliază - desemnat cu supravegherea, respectiv T, jud. T, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar, respectiv Tribunalul Timiș; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de partea vătămată, martori, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 22Cpp, conform cărora, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii de a nu părăsi țara sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 52/24.06.2009, emis de Tribunalul Timiș, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
S-a dispus comunicarea unei copii a prezentei încheieri către inculpat, poliția în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră, la rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât printr-o interpretare eronată a materialului probator, a aprecierii eronate a pericolului social și a prevederilor legale, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului, cu obligarea acestuia de a nu părăsi țara.
Recursul declarat de procuror este fondat, pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi admis.
Prin încheierea penală nr. 90/CC/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art.148 lit.f C.P.P. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:, G și, în fapt, reținându-se în esență că, în luna ianuarie 2009, inculpatul împreună cu învinuitul De și cu inculpații G, și alte persoane, s-au asociat și au constituit un grup în vederea înșelării părții vătămate, căreia i-au vândut un teren cu suma de 150.000 Euro, teren cu privire la care la urmărirea penală se susține că nu este cel cu privire la care părțile contractante s-au înțeles în realitate să formeze obiectul vânzării - cumpărării, ci unul de o valoare mult inferioară celui convenit.
Prin rechizitoriul nr. 25/P/2009 al Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, inculpații, G, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.8 din 39/2003, raportat la art.323 alin.1 Cod Penal, art.215 alin.1 - 3 și alin.5 și Cod Penal art.23 lit.b,c, din nr.656/2002, pentru toate infracțiunile cu aplicarea prevederilor art.33 lit.a
Cod PenalPrima instanță a admis cererea formulată de inculpat, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea acestuia de a nu părăsi țara, interpretând greșit că sunt aplicabile dispozițiile art.139 alin.1
C.P.P.Potrivit dispozițiilor art.139 alin.1 C.P.P. " măsura preventivă luată, se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
Așadar, temeiul arestării inculpatului rezidă din dispozițiile art.148 lit.f C.P.P. dispoziții potrivit cărora măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev.de art.143 și dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la prima condiție prevăzută de art.148 lit.f C.P.P. privind cuantumul pedepsei închisorii, prima instanță nu vorbește nimic în încheierea recurată, limitându-se să constate că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.P.P. reținând: " referitor la prima condiție s-a reținut până în această fază procesuală . că în cauză sunt suficiente probe care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, faptă pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar."
Folosind singularul " faptă", prima instanță omite expozitivul și dispozitivul rechizitoriului, potrivit căruia în sarcina inculpatului se rețin " fapte" și nu " faptă", însă își nesocotește și considerentele propriei încheieri, în care se reține: " prin rechizitoriul nr.25/P/2009 din 01.09.2009 au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații, reținându - se în sarcina acestora săvârșireainfracțiunilor ."
Prima condiție prevăzură de art.148 lit.f se C.P.P. referă la pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție îndeplinită în cauză, deoarece infracțiunile reținute în seama inculpatului recurent sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Analizând cea de-a doua condiție prev.de art.148 lit.f C.P.P. prima instanță reține: " Tribunalul apreciază că în prezent, după trecerea unei perioade de timp, acea amenințare la adresa ordinii publice ce rezultă din însăși gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, s-a diminuat."
" Trecerea unei perioade de timp" nu poate să fie analizată prin ea însăși - timpul reprezentând un concept filozofic - în îndeplinirea sau neîndeplinirea celei de-a doua condiții prev.de art.148 lit.f
C.P.P.Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în aplicarea prevederilor art. 5 alin.3 din CEDO, cauzele Lettelier contra Franței, și Muray contra Marea Britanie - posibilitatea detenției preventive a unei persoane în vederea protejării opiniei publice, este posibilă atunci când prin gravitatea deosebită a faptei și prin reacția particulară a opiniei publice, o anumită infracțiune, poate suscita o tulburare a opiniei publice.
Aceeași Cad ecis în cauzele Labita contra Italia și Neumeister contra Austria că, detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât aceea a cercetării în stare de libertate.
Prima instanță, prin hotărârea pronunțată nu analizează aceste principii procesual penale consacrate în dreptul procesual comunitar european al Curții Europene a Drepturilor Omului, încălcând normele procesual penale de desfășurare a procesului penal, așa cum se va arăta în continuare.
Interesul public la care se referă Curtea Europeană în hotărârile sale mai sus citate, vizează - prin transpunere în cauza dedusă spre soluționare Tribunalului Timiș, la menirea contractelor civile; contractul se încheie pentru a produce efecte juridice și nu pentru a nu produce nici un efect sau a produce alt efect decât cel convenit de părți.
În sarcina inculpatului - recurent, la urmărire penală se reține și infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave, prev.de art.215 alin.1 -3 și alin.5 Cod Penal, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Opinia publică - prin aceasta neînțelegându-se numai părțile din proces: inculpați, parte vătămată a - poate fi tulburată prin lăsarea în libertate a inculpatului acesteia putându-i-se transmite temerea că și alți cetățeni pot deveni victime ale unor fapte de înșelăciune în convenții. Aceeași urmărire penală reține că părțile contractante au convenit asupra obiectului vânzării - cumpărării - teren - înscris într-o anumită carte funciară, convenție materializată într-un antecontract de vânzare - cumpărare, iar cu prilejul încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare, terenul convenit a fost substituit cu altul, înscris în altă carte funciară cu număr apropiat celui real - tocmai pentru a induce în eroare pe cumpărător, teren situat în altă parte a localității și cu valoare mult inferioară, susțineri care dacă sunt reale, pot genera în opinia publică neîncrederea în actele juridice - contracte civile.
Faptul că, inculpatul - recurent a petrecut o perioadă de timp în arest preventiv, nu poate duce la concluzia că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă.
De asemenea, nici faptul că prejudiciul a fost recuperat iar partea vătămată - parte civilă nu mai stăruie în judecarea inculpatului, nu constituie temeiuri pentru lăsarea în libertate a inculpatului.
Criticile formulate de procuror cu privire la încheierea penală recurată, sunt întemeiate și pentru faptul că prin decizia penală din data de 3 2009, Curtea de Apel Timișoaraa mai casat o încheiere pronunțată de Tribunalul Timiș - această încheiere nefiind singura - prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar de la data pronunțării acestei încheieri, până la data pronunțării încheierii care face obiectul prezentului recurs, prima instanță nu a administrat probe care să dovedească lipsa pericolului pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Prima instanță, prin încheierea recurată a încălcat și normele procesual penale privind desfășurarea procesului, ordinea discutării problemelor de drept procesual penal, întrucât deși măsura arestării preventive a inculpatului - menținută printr-o decizie pronunțată de instanța de control judiciar în recurs, nu a pus în discuție temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive, măsură care expiră la data de 20 2009, dispunând amânarea judecării cauzei la termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2010, situație care obligă instanța de recurs să se pronunțe ea însăși cu privire la această măsură, ipoteza contrară ducând la încetarea de drept a măsurii arestării preventive. Acestea sunt considerentele pentru care anterior soluționării cererii inculpatului, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, să pună în discuție menținerea sau nemenținerea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Neprocedând în acest mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.2, lit.d C.P.P. va admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa încheierea penală recurată și rejudecând: în temeiul art.139 alin.1 C.P.P. raportat la art.1451C.P.P. va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
În temeiul art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. va menține măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2, lit.d C.P.P. admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art.139 alin.1 C.P.P. raportat la art.1451C.P.P. respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
În temeiul art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
RED: ID/18.12.2009
Dact: 2 exempl/18 2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Jud: Fl.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
CĂTRE
PENITENCIARUL TIMIȘOARA
Vă facem cunoscut că, prin DP nr. 1242/R/18.12.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai s-a dispus: "În temeiul art.38515pct.2, lit.d C.P.P. admite recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva încheierii penale de ședință din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând:
În temeiul art.139 alin.1 C.P.P. raportat la art.1451C.P.P. respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul.
În temeiul art.3002C.P.P. raportat la art.160 C.P.P. menține măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02.12.1977, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 2009"
PREȘEDINTE GREFIER
- -
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Codrina Iosana Martin, Laura
