Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 125/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(970/2009)
ÎNCHEIEREA NR.125/R
Ședința publică de la 24 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Marin Cârcel
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat impotiva incheirii de sedință prin care Tribunalul Bucureștia ințeles să prelungească durata măsurii arestării preventive a inculpatului. Consideră că temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt discutabile, cu atât mai mult cu cât nu s-au ivit temeiuri noi care să justifice in continuare prelungirea acestei măsuri de excepție.
Arată că din dosarul de urmărire penală nu rezultă vreo cotă de participatie a inculpatului, directă sau indirectă, la săvârșirea infractiunii retinute in sarcina sa. Inculpatul nu s-a sustras de la cercetare, in contextul in care acesta a fost căutat acasă, a învedrat mama acestuia că locuieste la o altă adresă impreună cu viitoarea soție, iar în momentul in care a aflat că este căutat de politie, inculpatul, impreună cu apărătorul său, a inteles să se prezinte la sediul Biroului de crimă organizată, unde s-a comunicat că parchetul s-a desesizat, dosarul fiind înaintat la instantă cu propunere de arestare in lipsă.
In ceea ce priveste probatoriul, solicită să se observe că nu există nici o declaratie incriminatoare din partea celorlalți coinculpați care să facă referire la inculpatul și nu rezultă din dosar că inculpatul ar avea porecla de.
Mai arată că din procesul verbal de efectuare a perchezitiei electronice reiese că de la inculpat nu s-au ridicat decât un pentru care avea permis, o dischetă pentru un aparat de fotografiat care nu a prezentat nici un fel de interes pentru cauză.
Consideră că și temeiurile noi de care se face vorbire că s-ar fi ivit pe parcursul urmăririi penale până in prezent, nu pot fi interpretate decât in favoarea inculpatului. O singură imagine îl redă pe inculpat, in contextul in care este posesorul unui card, verificat de și și s-a constatat că este unul autentic, in ziua aceea a făcut o extragere de numerar, insă a fost făcută in mod corect și legal.
Apreciază că inculpatul, lăsat in libertate, nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, iar schimbarea incadrării juridice a faptelor retinute in sarcina inculpatilor nu ar avea cum să impieteze buna desfășurare a procesului penal.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se află la dosar dovezi concrete că la momentul retinerii avea o indeletnicire și câștiga venituri oneste.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea incheierii recurate și rejudecând, să se dispună o măsură mai puțin restrictivă, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, acesta poate să aducă la cunoștinta instantei adresa de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, având in vedere gravitatea faptelor, modul organizat in care au acționat inculpații prin folosirea unor dispozitive de citire si copiere a cardurilor mai multor persoane, crearea unui sentiment de insecuritate in rândul utilizatorilor de carduri. Consideră că in mod corect s-a apreciat că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului. Este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 22.04.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția I Penală, a dispus, printre alte măsuri și prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 25.04.2009 la 24.05.2009, inclusiv, motivat de împrejurarea că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, iar complexitatea activității infracționale necesită o cercetare penală amplă, care impune menținerea privării de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, considerând că în cauză nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, cauza putând fi soluționată și cu ei în stare de libertate.
Examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de inculpatul, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest pentru săvârșirea infracțiunii de falsificarea instrumentelor de plată electronice prevăzută de art.24 alin.1 din Legea 365/2002 și art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că inculpatul împreună cu inculpații și în lunile noiembrie 2008 - februarie 2009 au deținut și instalat dispozitive de copiere a informațiilor de pe magnetică a cardurilor bancare în zona Pieții și din municipiul.
Temeiul juridic al luării măsurii arestării preventive la data de 26.03.2009, l-a constituit art.148 lit.b și Cod procedură penală.
Curtea constată că, și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept, care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale cuprinse în art.300/2 alin.3 Cod procedură penală cu referire la art.160/c alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că prima instanță trebuie să verifice legalitatea și temeinicia luării și prelungirii măsurii arestării, iar atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, instanța poate să prelungească durata acestei măsuri.
De asemenea, se constată că în cauză există cel puțin indicii temeinice, în sensul prevăzut de art.143 alin.2 Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat penal.
În raport de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, cât și de urmările socialmente periculoase, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol cert pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de temere și insecuritate în rândul societății civile.
În consecință, Curtea, conform art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarate de inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru d-ul jud.
care a încetat activitatea prin pensionare
semnează Președintele completului
GREFIER,
Red.PP- 21.05.2009
Dact.EA-22.05.2009/2ex
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Marin Cârcel, Dumitru Mirancea
