Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 1268/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1268/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Florin Popescu
GREFIER: - -
- Serviciul Teritorial Timișoaraa fost reprezentat de procuror.
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații, - și împotriva încheierii penale nr. 162/CC din 29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații recurenți în stare de arest preventiv, inculpata recurentă asistată de apărător ales avocat, inculpații recurenți și asistați de apărător ales avocat, inculpatul recurent asistat de apărător ales avocat, inculpatul recurent asistat de apărător ales avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța potrivit dispozițiilor art. 70, procedează la audierea inculpaților, declarația acestora fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatei recurente, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatei în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arătând că în perioada lungă de la arestare, inculpata a fost audiată doar o singură dată, urmărirea penală a început cu 1 an înainte când inculpata s-a prezentat de bună voie, inculpata nu prezintă pericol pentru ordinea publică, măsura arestării preventive a fost luată pentru administrarea probelor, nefiind probe pentru temeinicia măsurii arestării preventive.
Apărătorul ales al inculpaților recurenți și, avocat solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate arătând că cererea de înlocuire nu este motivată de către prima instanță, nu se poate înlocui ceva ce se respinge inițial. Depune la dosar copia unui extras a unei facturi detaliate a convorbirilor telefonice ale inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și cercetarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea arătând că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, este o confuzie între pericolul social al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică, de la începerea urmăririi penale a trecut timp îndelungat și inculpatul nu a prezentat pericol social pentru a fi arestat, inculpatul nu are antecedente penale, are 2 copii, declarațiile acestuia se coroborează cu celelalte probe de la dosar.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și de menținere a încheierii penale recurate ca fiind legală și temeinică arătând că temeiurile de la arestare subzistă, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică și se impune prelungirea măsurii arestării preventive.
Inculpata recurentă solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul recurent solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 162/CC/29 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.159 alin.7 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f s C.P.P.-a admis cererea formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, și s-a prelungit starea de arest a inculpaților:
- A, fiica lui și, născută la data de 27.11.1970, CNP -, în prezent deținută în Arestul IPJ T;
-, fiul lui și, născut la data de 04 aprilie 1966, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
-, fiul lui și, născut la data de 20 iulie 1975, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
- - A, fiul lui și, născut la data de 08.04.1976, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ;
-, fiul lui și, născut la data de 20 octombrie 1955, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
-, fiul lui și a, născut la data de 22 octombrie 1973, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
-, fiul lui și, născut la data de 18.02.1982, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
-, fiul lui și, născut la data de 17 aprilie 1988, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ T;
pentru o perioadă de 30 zile, începând cu data de 05.01.2010 până la data de 03.02.2010.
În baza art.139 alin.1 C.P.P. s-au respins cererile formulate de inculpații, și, formulate prin apărătorii lor, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă, ca nefondate.
În baza art.197 alin.1 și 4.C.P.P. raportat la art.156 s C.P.P.-a respins excepția nulității actului de sesizare a instanței invocată de inculpații, și, prin apărătorii lor.
În baza art.2 din Legea nr.340/2009 s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, cerere formulată de apărătorul inculpaților.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin propunerea introdusă și înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 28.12.2009, Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoaraa solicitat prelungirea arestării preventive față de inculpații a, A, și, cu o durată de 30 zile.
În motivarea referatului s-a arătat că la data de 27.08.2008 Banca Comercială Română a solicitat efectuarea cercetărilor față de 16 persoane fizice, care au formulat cereri și li s-a aprobat obținerea unor credite bancare, folosind în acel scop adeverințe de salariu și contracte de muncă, din care rezulta că erau angajați la, jud. A, REALY CONS, jud. H și, jud. A, sau la alte societăți comerciale, documentele folosite pentru obținerea creditelor prezentând neregularități și fiind transmise băncii toate de la același număr de fax, respectiv 0257--, număr ce care aparținea A, jud. A, societate administrată în acel moment de către numitul, administrator și al, jud.
În aceeași plângere s-a mai susținut, bazat pe adresa 7284/10.07.2008 emisă de Direcția Managementul - Direcția din cadrul, că acele credite acordate persoanelor față de care s-a formulat plângerea, au fost aprobate, alături de alte credite acordate cu încălcarea unor norme procedurale interne, de către agenția din, jud. A, a Băncii Comerciale Române, iar valoarea prejudiciului cauzat prin aprobarea acelor credite era de 1.000.000 Euro, sumă cu care banca a menționat că se constituie parte civilă, urmând a actualiza valoarea prejudiciului în funcție de situațiile ce urma a le identifica ulterior în urma altor verificări.
La data de 27.03.2009, Banca Comercială Română a formulat o nouă plângere penală și împotriva funcționarelor a- (directoare a Agenției a - Sucursala A), și M (consilieri credit retail la aceeași agenție bancară), arătând că, în urma verificărilor suplimentare efectuate cu privire la creditele acordate persoanelor față de care a formulat plângerea adresată Inspectoratului de Poliție al Județului A la data de 27.08.2008, a rezultat că valoarea prejudiciului cauzat se ridica la suma de 2.152.000 Euro, sumă cu care se constituia parte civilă în cauză și care se datora faptului că "dosarele de credit au fost întocmite și aprobate în calitate de decider de către M și - consiliere credit retail cu încălcarea normelor interne de creditare" iar "decizia de creditare (aprobare dată la nivel de director executiv - ) a fost luată cu încălcarea normelor interne ale băncii, a responsabilităților și a limitelor de autoritate stabilite prin fișa postului".
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție din cadrul A, au fost identificate aproximativ 200 de persoane care au solicitat și au obținut credite bancare pe baza unor documente false ce păreau a fi emise de către societățile comerciale anterior menționate, după aprobarea creditului și ridicarea sumelor de bani de la. - Agenția, acele persoane încredințând banii obținuți unora din administratorii societăților comerciale anterior menționate, solicitanților creditelor fiindu-le remise din sumele de bani ridicate sume cuprinse între 300-1.500 Euro, în funcție de înțelegerea inițială avută cu administratorii firmelor.
În acest sens relevant este documentul intitulat " de plată" semnat de prin care acesta recunoaște debitul restant de 89.687,75 RON pe care îl datorează și se obligă a achita ratele restante pentru un număr de 28 de debitori.
Din probele administrate ulterior a rezultat că, profitând de atribuțiile pe care le avea, prin încălcarea acelor atribuții, aaa cordat mai multor persoane credite bancare, fără ca în mod legal acele persoane să poată beneficia de credite, nefiind, pe baza unor documente false, banii primiți de acele persoane fiind remiși administratorilor unor societăți comerciale care întocmiseră în fals actele necesare pentru ca acele persoane să poată accesa creditele pe care le obținuseră.
În acest sens, fiind contactată de învinuiții, și, administratori ai, și, direct în cazul primilor doi învinuiți și prin intermediul unei alte persoane în cazul celui de al treilea, deoarece acestora nu li se mai puteau aproba acordarea altor credite, la sugestia învinuitei a au contactat alte persoane care acceptau să solicite acordarea unor credite, urmând ca banii obținuți să îi remită celor trei inculpați, solicitanții creditelor urmând a primi pentru faptul că fuseseră de acord a solicita credite, diferite sume de bani cuprinse între câteva sute de lei și 1.000 Euro.
Pentru identificarea acelor persoane, tot la sugestia inculpatei a, administratorii societăților comerciale anterior menționate au solicitat sprijinul angajaților firmelor ai căror administratori erau, solicitându-le acelor persoane angajarea unor credite bancare, angajându-se că vor achita ei ratele aferente acelor credite, deși puteau și aveau reprezentarea că posibilitatea achitării ratelor era peste capacitatea lor de rambursare, atâta timp cât cei trei inculpați și nici societățile comerciale ai căror administratori erau nu dispuneau de posibilitățile financiare și nici de veniturile necesare rambursării acelor credite.
Ulterior după ce ceilalți angajați ai acelor societăți comerciale care nu solicitaseră credite nu au mai fost de acord să întocmească cereri de acordare a unor credite, tot la sugestia învinuitei a, cei trei inculpați mai sus menționați au căutat și identificat alte persoane care să fie de acord a solicita acordarea unor credite iar banii obținuți în urma aprobării acelor credite să îi remită învinuiților, și, scop în care primii doi inculpați au apelat la ajutorul inculpaților, și pentru găsirea altor persoane dispuse a solicita credite iar banii obținuți să îi remită administratorilor.
Deoarece numărul documentelor ce purtau ștampilele acelorași firme crescuse, la sugestia inculpatei a, în activitatea de obținerea a creditelor a fost cooptat și angrenat și inculpatul A, administrator al Realy Cons, firmă ai cărei angajați fără forme legale au solicitat credite iar banii obținuți i-au remis inculpatului, inculpatul A desfășurând și activități menite a identifica noi persoane care să obțină credite și să remită sumele de bani obținute inculpatului.
Edificator în acest sens este procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în care îi solicită inculpatului A să identifice alte persoane dispuse a solicita credite și să îi remită acestuia suma de bani obținută.
În scopul obținerii acelor credite administratorii celor trei societăți comerciale anterior menționate au întocmit în fals contracte de muncă fictive prin care au atestat în mode nereal că acele persoane erau angajate ale acelor societăți comerciale, sau, în cazul persoanelor angajate ale acelor firme, le-au falsificat contractele de muncă prin ștergerea salariului înscris și suprascrierea unui salariu mult superior, sens în care întocmeau adeverințe de salariu nereale în care au consemnat sume mult mai mari decât cele ce le primeau în realitate acele persoane cu titlul de venit.
Cu privire la activitățile infracționale comise inculpații și au adoptat o atitudine de sfidare, atitudine ce se regăsește de altfel și la inculpații A, și persoane care, deși au avut o implicare activă, însemnată și îndelungată în desfășurarea activității infracționale, fiind cei care identificau și racolau persoane dispuse a solicita, în schimbul unor sume de bani, credite bancare, deși nu îndeplineau condițiile legale, unii dintre inculpații menționați anterior chiar completând documentele false folosite la obținerea creditelor, aspecte despre care acești nu au nici un regret și nici o reticență în a le descrie, considerând doar că "au ajutat" pe ceilalți inculpați în activitatea de a obține diferite sume de bani, și considerând chiar "nevinovată" contribuția lor la obținerea acelor sume de bani.
este considerată de inculpatul activitatea infracțională desfășurată și chiar justificată în opinia sa, deoarece era singura posibilitate de a rezolva "problemele" pe care le avea, "probleme" pentru care acesta a fost judecat în dosarul Tribunalului Arad - și condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, aspect ce denotă iar atitudinea acestuia de dispreț față de normele legale referitoare la acordarea creditelor și de legile și ordinea de drept.
Mai mult, pe lângă lipsa regretelor față de faptele comise, inculpatul era ferm decis să își continue activitatea infracțională după cum rezultă din transcrierea unei convorbiri telefonice în care acesta își exprimă hotărârea infracțională de a mai lua un credit "mai M" din care să acopere restanțele existente la creditele contactate până în acel moment și să continue activitatea infracțională:
": [] că dacă ei nu trimiteau articolele alea în ziare și astea, eu obțineam un credit, rambursam o parte din elși așa mai departe"
Dovada hotărârii infracționale de a continua activitatea infracțională este întărită și de procesul verbal încheiat în data de 09.09.2009 în urma discuției avute cu inculpatul A în care acesta susține că a fost contactat de inculpatul care i-a solicitat să identifice altă persoană dispusă a solicita credite iar ulterior să îi remită acestuia banii obținuți, persoană care în "limbajul" folosit de și "decodificat" de inculpatul se numește "1 metru cub de lemne"
Edificatoare în acest sens este și o altă discuție ce avut loc în data de 08.09. ora 09:44:59 între și o altă persoană "" (posibil fratele acestuia ) din care reiese indubitabil continuarea activității infracționale ("bag continuu") cu ajutorul altei persoane ("că-i omul acesta ce-mi găsește și mie") ce identifică persoane care sunt dispuse a solicita credite și a-i remite acestuia sumele de bani obținute în urma acordării creditelor, precum și faptul că inculpatul, deși cunoștea că era cercetat în mai multe dosare instrumentate de A și fusese deja audiat în prezentul dosar, astfel că acesta știa faptul că organele de cercetare penală aveau cunoștință de activitatea infracțională a acestuia, a mai obținut prin intermediul altor persoane credite ("la depozit am băgat patru și s-o oprit deodată"), aspect ce dovedește perseverența infracțională a acestuia:
": . găsești și mie un client să bag lemne continuu că mi-o căzut o mașină să-i dau una cu macara și să iau una din asta mică?
: A, păi nu știu măi,deci bag continuu,că-i omu acesta ce-mi găsește și mie. La depozitam băgat patruși s-o oprit deodată."
Pe lângă aceste aspecte mai trebuie menționat și faptul că un alt indiciu ce întărește dovada vinovăției inculpaților a, și A este faptul că numitul A, pe numele căruia a fost obținut în data de 06.02.2008 un credit în valoare de 47.000 RON, prezintă indicii că ar putea suferi de o boală psihică ce îi poate afecta discernământul, deoarece după cum rezultă din procesul verbal încheiat în data de 12.11.2009, audierea acestuia nu a fost posibilă A neputând răspunde la nicio întrebare, mama acestuia susținând că este bolnav neuropsihic de la vârsta de aproape un an de zile, aspect întărit de o caracterizare eliberată de învățător de la Școala Generală.
Aceste aspecte au fost stabilite în urma audierii persoanelor implicare în obținerea creditelor și a interceptărilor efectuate în cauză, până în prezent fiind identificate peste 237 de persoane ce au solicitat obținerea unor credite cu ajutorul documentelor false întocmite de inculpații arestați în prezenta cauză.
Având în vedere aceste aspecte, organele de urmărire penală au solicitat prelungirea arestării preventive, deoarece, pe lângă faptul că în cauză subzistă toate temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților, acele temeiuri nu s-au schimbat, ci din contră au mai apărut și alte temeiuri noi care justifică privarea celor 8 inculpați de libertate.
Astfel, raportat la materialul probator administrat în cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, legalitate ce a fost constatată de către instanță cu ocazia judecării cererilor formulate împotriva măsurilor preventive dispuse inițial și soluțiilor dispuse cu ocazia prelungirii acelor măsuri, iar pe de altă parte există, pe lângă indiciile cerute de legea penală referitoare la comiterea de către inculpați a unor fapte prevăzute de legea penală, fapte sancționate cu închisoare mai M de 4 ani, chiar probe indubitabile cu privire la comiterea infracțiunilor reținute în sarcina celor 8 inculpați, indicii și probe apte de a convinge un observator independent că persoane în cauză este posibil a fi comis acele fapte, astfel că se poate cu ușurință constata că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, și că acele temeiuri justifică și în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Așa cum s-a menționat în cererea prin care s-a solicitat luarea măsurilor preventive față de cei 8 inculpați, lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă indubitabil din modalitatea de comitere a faptelor și din natura faptelor comise de aceștia, aspecte din care rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercursiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale.
Raportat la aceste aspecte, rezultă că, prin lăsarea în libertate a unor persoane care au comis, într-o societate democratică, fapte ce au adus o atingere însemnată patrimoniului unei persoane (fie ea fizică sau juridică), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, precum și o nesiguranță și chiar de revoltă a populației împotriva unor persoane care după ce aduc o atingere deloc neglijabilă (ținând cont de prejudiciul cauzat) unui patrimoniu sunt lăsate în continuare în libertate, deși, așa cum s-a dovedit și cum bine au reținut instanțele în hotărârile anterioare, acele persoane nu doar că nu manifestă nici un fel de regret față de organele judiciare, ci chiar au continuat desfășurarea unor activități ilicite, discutând pe tema obținerii unor noi credite, evident că în mod ilicit, din care să acopere prejudiciul creat, pentru a da dovada bunei credințe.
de neglijat este și modalitatea în care au fost obținute creditele, inculpații neavând nici un fel de reținere în a "folosi" pentru obținerea creditelor persoane cu discernământ limitat, sens în care este de amintit creditul obținut pe baza contractului de credit - încheiat la data de 06.02.2008 de - Agenția, prin care i-a fost acordată suma de 47.000 RON numitului A, acesta, persoană care, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 916/A1/14.12.2009, "avea capacitatea psihică scăzută de înțelegere a semnificației faptelor comise" și diagnosticul "retard mintal ușor cu tulburări de comportament".
Pe de altă parte lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică întrucât asupra procesului penal planează mai multe pericole concrete, respectiv pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor și riscul ca lăsarea în libertate să știrbească încrederea cetățenilor în eficiența actului de justiție.
În același timp mai trebuie menționat că lăsarea în libertate a inculpaților poate da un exemplu negativ prin pericolul ca și alte persoane să comită fapte asemănătoare, invocând apoi situația celor 8 inculpați, astfel că o asemenea măsură ar putea chiar impulsiona pe alții la săvârșirea unor asemenea fapte, insuflându-le încrederea că nu vor fi privați de libertate, ceea ce ar duce, așa cum am arătat, la scăderea încrederii populației în eficiența actului de justiție și a sancționării unor fapte ce aduc atingere patrimoniului și ar crea totodată o situație de insecuritate cu privire la patrimoniul persoanelor fizice și juridice.
Pe de alta parte, trebuie avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv atitudinea acestora față de faptele comise și urmările lor, în sensul că din conduita acestora nu rezultă faptul că ar manifesta o atitudine de regret și de acceptare a faptului că s-au încălcat prevederile legale.
În acest sens deloc de neglijat este atitudinea unora dintre inculpați care încearcă să obțină cercetarea în stare de libertate bazându-se pe unele afecțiuni pe care le aveau înainte de comiterea faptelor pentru care aceștia sunt cercetați, afecțiuni prin care aceștia încearcă să sensibilizeze instanța și să obțină clemența organelor judiciare, aspecte care nu doar că nu sunt de natură a schimba temeiurile ce au justificat luarea măsurilor preventive, ci sunt chiar de natură a agrava circumstanțele în care acele persoane au comis faptele, deoarece ele s-au bazat pe faptul că după săvârșirea unor fapte penale se pot prevala acele afecțiuni și a nu fi privați de libertate.
În acest sens edificatoare este convorbirea purtată la data de 18.09.2009, la ora 19:51:28 între inculpatul, de la postul telefonic - și inculpatul, aflat la postul telefonic -, precum și convorbirea purtată în data de 18.09.2009, la ora 15:24:28 de inculpatul de la postul telefonic - cu o persoană neidentificată până în prezent aflată la postul telefonic - în care acesta care acesta își exprimă disprețul profund față de organele judiciare prin folosire unor cuvinte ireproductibile, triviale, precum și faptul că deși a fost citat nu s-a prezentat, împrejurarea care la fel nu are nicio relevanță față de acesta (" și ce dacă nu m-am prezentat, [], care-i problema").
Ca urmare, bazat pe aceste aspecte, precum și pe complexitatea cauzei și a numărului M de participanți la comiterea faptelor pentru care se efectuează cercetări în prezentul dosar, întrucât deși s-a încercat, până în prezent nu au fost audiate toate persoanele ce au solicitat credite și au remis banii obținuți unora dintre inculpații audiați în prezenta cauză, organele de urmărire penală au solicitat să se dispună prelungirea arestării preventive.
În final, procurorul a menționat că pentru finalizarea cercetărilor urmează a se proceda la:
- audierea celorlalți solicitanților de credite ce nu au fost audiați până în prezent;
- întocmirea constatărilor grafologice ce au fost dispuse în cauză;
- audierea și identificarea altor persoane care au solicitat credite;
- obținerea dosarelor de credit ce nu au fost trimise până în prezent;
- trimiterea raportului de audit;
- comunicarea prejudiciului final de către;
- prezentarea materialului de urmărire penală și întocmirea rechizitoriului.
În probațiune s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr.23/P/2009 al Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea penală nr.134/CC/09.10.2009 Tribunalul Timișa dispus arestarea preventivă a inculpaților a, A, și, în cauză fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.84-90/09.10.2009 ale Tribunalului Timiș.
Ulterior, prin încheierea penală nr.146/20.11.2009 Tribunalul Timișa dispus și arestarea preventivă a inculpatului, pe numele acestuia fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.94/20.11.2009 al Tribunalului Timiș.
Starea de arest a celor 8 inculpați a fost prelungită succesiv prin încheierile nr.143/CC/03.11.2009 și nr.151/CC/03.12.2009, ambele ale Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.155 în C.P.P. cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului poate fi prelungită dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Sub acest aspect instanța a constatat că în momentul soluționării propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv, trebuie să se raporteze la perioada de timp cuprinsă între momentul rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus ultima dată prelungirea stării de arest și momentul soluționării prezentei propuneri, urmând să stabilească dacă temeiurile care au justificat privarea de libertate a inculpaților se mențin ori s-au schimbat, sau dacă au apărut temeiuri noi care să determine o asemenea măsură.
Or, examinând dosarul de urmărire penală, instanța a constatat că, pe de o parte, în prezenta cauză, nu se poate tăgădui legalitatea măsurilor preventive dispuse față de inculpați, iar, pe de altă parte, din datele existente rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpații să fi comis mai multe fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai M de 4 ani, indicii care să convingă un observator independent că persoanele în cauză este posibil să fi comis acele fapte, astfel că se poate constata că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu s-au modificat, justificând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Sub acest aspect, instanța a reținut că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și Murray contra Marea Britanie, luarea măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. În consecință, chiar și legiuitorul român a prevăzut faptul că pentru a se putea dispune luarea măsurii arestului preventiv față de o persoană este suficientă existența unor indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii care, potrivit dispozițiilor art.681sunt C.P.P. definite ca fiind orice date din care rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
În consecință, spre deosebire de condamnare, când instanța de judecată trebuie să dovedească fără echivoc vinovăția inculpatului, iar hotărârea de condamnare să se întemeieze pe probe, la luarea măsurii arestului preventiv sunt suficiente și anumite date care să conducă către o concluzie plauzibilă că persoana în cauză este posibil să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, care poate sau nu să fie o infracțiune. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane, persoană care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în baza prezumției de nevinovăție, este considerată nevinovată.
Or, în prezenta cauză, există suficiente astfel de date care să conducă la concluzia că este posibil ca inculpații a, A, și să fie implicați în săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală.
În acest sens vor putea fi observate declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, Cute, ia, G, Liker, G,;, A, G, B, Stănel A, s, procesele verbale de constatare, identificare, rapoartele de constatare și audit existente la dosarul de urmărire penală.
Este adevărat faptul că starea de libertate este starea normală a unei persoane, aspect reiterat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Wemhoff împotriva Germaniei. Însă, în momentul analizei stării de arest a inculpaților, instanța trebuie să țină seama de eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora.
În momentul în care a fost dispusă măsura preventivă față de inculpați, judecătorul a apreciat că într-o societate democratică dreptul oricărei persoane la integritatea patrimoniului reprezintă una dintre valorile fundamentale care trebuie protejate. În acest context, neluarea unor măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a unuia dintre drepturile prin care se exprimă personalitatea umană (dreptul de proprietate, respectarea acestuia presupunând și buna credință a celor care intră în relațiile sociale cu caracter patrimonial), ar justifica o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
De asemenea, judecătorul a mai considerat că în prezenta cauză, cu privire la persoana inculpaților există suficiente suspiciuni legate de posibilitatea ca, în ciuda faptului că împotriva lor a fost începută urmărirea penală, ei să continue desfășurarea unor activități ilicite. În acest sens au fost avute în vedere atât procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din cuprinsul cărora s-a putut observa că inculpații au continuat să discute pe tema obținerii unor credite, cât și procesele verbale de percheziție domiciliară, la unul dintre inculpați fiind descoperite contracte de credit în alb, precum și împrejurarea că unul dintre inculpați, deși a suferit o condamnare definitivă pentru același gen de fapte, nu a renunțat la realizarea unor acțiuni cu un caracter suspect.
Totodată, judecătorul a apreciat că la dosar există suficiente indicii referitoare la faptul că la desfășurarea activităților presupus infracționale au participat și alte persoane, care trebuie identificate și audiate, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu ar face altceva decât să îngreuneze actele de urmărire penală. Concluzia instanței s-a întemeiat și pe împrejurarea că inculpații, așa cum rezultă din procesele verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, s-au contactat între ei, încercând să realizeze o poziție comună față de învinuirile ce li se aduc, aspect care ar îngreuna considerabil desfășurarea urmăririi penale.
Or, analizând actele existente la dosar, se poate constata că aceste aspecte nu s-au modificat, continuând să justifice privarea de libertate a celor 8 inculpați. Deși procurorul, în cuprinsul propunerii de prelungire a stării de arest a invocat și faptul că ar fi apărut și alte temeiuri care ar justifica privarea de libertate a inculpaților, instanța constată că aspectele menționate de procuror nu reprezintă temeiuri noi care ar putea conduce la luarea unei măsuri preventive, ci doar date referitoare la săvârșirea de către inculpați a altor acte materiale care intră în conținutul activității infracționale reținute în sarcina acestora.
Este evident că raportat la modalitatea de comitere a faptelor, la natura acestora, se poate observa faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în contextul în care din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că aceștia au desfășurat activități cu repercusiuni dintre cele mai grave asupra relațiilor sociale, existând date potrivit cărora cei 8 inculpați este posibil să fie implicați în desfășurarea unor activități infracționale deosebit de grave, care au produs prejudicii cu o valoare foarte
Pe de altă parte, așa cum a subliniat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Kemmache împotriva Franței, în situația în care măsura arestării preventive a fost dispusă pentru protejarea ordinii publice, aceasta este legitimă doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată. Or, în prezenta cauză, fiind vorba de implicarea mai multor persoane în comiterea unor fapte grave referitoare la păstrarea și respectarea patrimoniului persoanei, dreptul de proprietate reprezentând unul dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, instanța apreciază că lăsarea în libertate a celor 8 inculpați, prin gravitatea deosebită a activității acestora și prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în asemenea acțiuni, raportat și la valoarea prejudiciului, este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice.
În acest sens instanța a reținut că noțiunea de "probe" că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi interpretata în sensul că ar avea ca obiect împrejurări petrecute sau pe cale să se petreacă cu certitudine, care duc la dovedirea vinovăției într-un proces penal. Inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Letellier contra Franței, a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
În consecință, raportându-se la datele existente în dosarul de urmărire penală, la numărul persoanelor implicate în activitatea presupus infracțională, la modalitatea în care acestea au acționat, la urmarea care s-a produs și care s-ar fi putut produce, instanța a apreciat că toate aceste împrejurări reprezintă tot atâtea elemente că lăsarea în libertate a inculpaților va contribui doar la sporirea sentimentului de temere și insecuritate pentru ceilalți cetățeni, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Pentru aceste considerente, constatând că prelungirea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor indicate în cuprinsul propunerii, în vederea descoperirii întregii activități infracționale și finalizării cercetărilor, în temeiul art.159 raportat C.P.P. la art.155 și C.P.P. cu aplicarea art.143 și C.P.P. art.148 alin.1 lit.f instanța C.P.P. a admis propunerea formulată de Ministerul Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara și a dispus prelungirea arestării preventive a celor 8 inculpați pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța a reținut că la termenul de judecată din 29.12.2009, inculpații, și, prin apărătorii lor, au invocat nulitatea relativă a actului de sesizare a instanței, în condițiile prevăzute de art.197 alin.1 și 4.C.P.P. apreciind că propunerea de prelungire a stării de arest nu este motivată.
Instanța nu a reținut această concluzie. Potrivit dispozițiilor art.156 alin.1 prelungirea C.P.P. duratei arestării preventive se dispune pe baza propunerii motivate a procurorului.
Or, în prezenta cauză, nu se poate reține împrejurarea că procurorul nu a motivat propunerea de prelungire a stării de arest. În cuprinsul acesteia procurorul a expus, pe larg, atât starea de fapt reținută în sarcina inculpaților, cât și temeiurile care justifică în continuare privarea de libertate a acestora, indicând și actele procedurale ce urmează a fi efectuate în vederea finalizării urmăririi penale. În acest context, instanța a apreciat că în prezenta cauză nu au fost încălcate prevederile art.156 într C.P.P.-o asemenea manieră încât să determine producerea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului.
Totodată, instanța a reținut că la același termen de judecată, apărătorul inculpaților a solicitat, în condițiile prevăzute de Legea nr.340/2009, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare pentru interpretarea noțiunii de "pericol pentru ordinea publică", apărătorul considerând că în practica judiciară există numeroase controverse sub acest aspect.
Într-adevăr, în conformitate cu prevederile art.2 din Legea nr.340/2009, instanța are posibilitatea de a solicita, din oficiu sau la cerere, Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură, dar numai în cazul în care se apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.
Or, în prezenta cauză, instanța a apreciat că o asemenea decizie nu este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză, nefiind de competența Curții de Justiție a Comunităților Europene interpretarea legislației naționale a statelor membre. În acest sens, așa cum rezultă din dispozițiile art.III-369 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Curtea de Justiție a Comunităților Europene poate pronunța o hotărâre preliminară numai în ceea ce privește întrebările adresate cu privire la interpretarea și validitatea Constituției Europene sau a celorlalte acte sau decizii provenind de la instituțiile Uniunii Europene. În consecință, rolul Curții de Justiție a Comunităților Europene nu este acela de a interpreta legislația națională a fiecărui stat, această obligație revenind doar instanțelor naționale.
Pe de altă parte, apărătorul inculpaților nu a indicat care este actul provenind de la instituțiile Uniunii Europene a cărui interpretare o solicită, motiv pentru care o asemenea cerere nu poate fi admisă.
În condițiile în care a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurilor preventive față de inculpați nu s-au schimbat, justificând în continuare privarea de libertate a acestora, în baza art.139 alin.1 instanța C.P.P. a respins cererea inculpaților, și, formulată prin apărătorii lor, de înlocuire a stării de arest cu o altă măsură preventivă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, - și, recursurile nefiind motivate în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorii inculpaților, cu excepția inculpatului care a arătat că nu se consideră complice, că nu s-a aflat în relații apropiate cu inculpații și, prezentându-se la fiecare chemare a organului de anchetă chiar și din străinătate, solicitând anularea mandatului de arestare preventivă, expunerea motivelor de recurs a celorlalți inculpați regăsindu-se în practicaua prezentei hotărâri.
Examinând încheierea penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 C.P.P. instanța constată că recursurile formulate de către inculpații, - și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Analizând întregul material probator existent în cauză se constată că subzistă în continuare temeiurile care au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, fiind îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C.P.P. existând indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele penale reținute în sarcina lor de către organul de urmărire penală, aceste fapte fiind pedepsite de legea penală cu închisoare mai M de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.
Este adevărat că în cursul procesului penal regula este judecarea persoanelor acuzate în stare de libertate, însă în prezenta speță raportat la toate particularitățile ei se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, deoarece lăsarea în libertate a inculpaților ar prezentat pericol concret pentru ordinea publică, creându-se o neîncredere în organele judiciare în rândul opiniei publice, fiind nevoie de o ripostă fermă în situația în care este vorba de infracțiuni de corupție sau asimilate acestora, cu atât mai mult cu cât amploarea activității infracționale a inculpaților de care sunt acuzate, este una crescută.
În acest context, instanța apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv, astfel că solicitarea inculpaților de a fi puși în libertate nu poate fi satisfăcută dar nici solicitarea apărătorilor inculpaților de a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sa țara.
În ceea ce privește probațiunea administrată până în prezent de către organul de urmărire penală, instanța apreciază că nu au intervenit elemente noi care să schimbe situația inculpaților cu privire la starea de arest preventiv, astfel că se impune în continuare privarea de libertate a acestora, neexistând nici un motiv întemeiat pentru care instanța de judecată să dispună punerea în libertate a acestora.
Față de aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, aceasta fiind temeinică și legală, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de către inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații, - și împotriva încheierii penale nr. 162/CC/29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
GREFIER,
Red.Gh./15.01.2010
Tehnored. CP:
Ex. 2/ 15.01.2010
Prima instanță:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.1268/
În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpații, - și împotriva încheierii penale nr. 162/CC/29.12.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin. 2 obligă C.P.P. fiecare inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 31.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Gheorghe Bugarsky, Florin Popescu
