Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 127/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.127/
Ședința publică din 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
GREFIER - I
Cu participare procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpații, ți - deținuți în Arestul T, împotriva încheierii nr. 73 /20.11.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, având ca obiect prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 și următoarele C.P.P.)
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați -, - în stare de arest, asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 69150/2009 emisă de Baroul Constanța -Cabinet individual și recurentul inculpat - asistat de avocat din oficiu în baza delegației nr. 5304/2009 emisă de Baroul Constanța.-
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176- 181 cod pr. penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și nemotivate conform art. 38510cod pr. penală.
În baza art. 301 cod pr. penală;
Întrebați fiind, recurenții inculpați -, arată că nu doresc să declare nimic în fața instanței de recurs.
Recurentul inculpat arată că are anumite precizări de făcut, consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
Curtea întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurenții inculpați - și, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, solicită respingerea propunerii de prelungirea arestării preventive ca nefondată. Arată că măsura arestării a inculpaților s-a bazat pe declarația inculpatului, declarație asupra căreia acesta a revenit, precizând astăzi motivele pentru care a dat prima declarație în acel sens. Totodată, arată că începerea urmăririi penale s-a făcut pe data de 27.10.2009, ora 4,00, iar declarația lui a fost luată pe data de 26.10.2009, motiv pentru care apreciază nule de drept probele administrate înaintea începerii urmăririi penale.
Arată că la fond s-a analizat formal propunerea de prelungire, iar motivarea parchetului este generică, fără a se preciza care anume probe trebuie administrate și pentru care se impune privarea de libertate a inculpaților. Totodată, apreciază că nu există indicii legale pentru menținerea arestării preventive, urmând a se reține dispozițiile art. 136 al. 8 cod pr. penală, raportat la persoana inculpaților care nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, inculpatul este student, iar măsura arestării este o măsură de excepție care nu se mai impune față de inculpați.
Față de aceleași considerente, în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție, întrucât nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea, nu există indicii că ar fi săvârșit o faptă penală, inculpatul nu are antecedente penale, are o vârstă tânără și totodată, operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a analizat actele și lucrările dosarului și a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților. Arată că motivarea instanței de fond este pertinentă, fiind necesară privarea de libertate a inculpaților pentru administrarea de probe, iar susținerile inculpaților că s-au făcut presiuni nu sunt dovedite.
De asemenea,solicită respingerea cererilor subsidiare ca nefondate, întrucât nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea.
Recurentul inculpat - în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat - în ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință nr. 73 din data de 20.11.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Tulceaa hotărât:
În temeiul art.155 și următoarele Cod procedură penală a admis ca întemeiată propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Tulcea și a ispus prelungirea arestării preventive inculpaților, și pe o durată de 30 de zile de la 25.11.2009 și până la data de 24.12.2009, inclusiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța de fond a constatat, analizând propunerea prin prisma întregului material probator existent în cauză și a dispozițiilor legale pertinente, că sunt întrunite cerințele prevăzute de art.148 al.1 lit. f Cod procedură penală și propunerea este întemeiată.
Astfel, s-a reținut că inculpații sunt cercetați pentru o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol evidențiat prin suma mare de bani falși găsiți asupra inculpaților, o parte din ei fiind puși in circulație prin inducerea în eroare angajaților unor magazine.
Plecând de la împrejurările în care s-a derulat succesiunea faptelor s-a constatat existența unei atingeri grave a relațiilor sociale privind patrimoniul persoanelor și încrederea publicului în monede și alte valori aflate în circulație, având un impact și o rezonanță socială negativă, determinate de un sentiment de insecuritate în rândul consumatorilor în tranzacțiile care implică plata cu bani cash.
În conformitate cu prevederile art.155 Cod procedură penalăarestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Tribunalul constatat că temeiul care a determinat arestarea inițială a inculpaților impune în continuare privarea de libertate, măsură ce este justificată de buna desfășurare în continuare a procesului penal.
În legătură cu susținerile referitoare la probatoriul administrat de către organele judiciare, instanța reține că în acest moment procesual nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării. Probele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu probele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior.
În condițiile de față, se apreciază că la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport de interesul inculpaților de a fi cercetați în stare de libertate și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea nu poate fi admisă.
Instanța apreciază de asemenea că lăsarea în libertate a inculpaților ar fi de natură să conducă și la scăderea încrederii populației în capacitatea organelor statului de a aplica corect mecanismele menite să conducă la descurajarea comiterii unor asemenea fapte.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, recursurile fiind motivate oral, cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 23.11.2009.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpaților - și s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, solicită respingerea propunerii de prelungirea arestării preventive ca nefondată, aratându-se că măsura arestării a inculpaților s-a bazat pe declarația inculpatului, declarație asupra căreia acesta a revenit, precizând astăzi motivele pentru care a dat prima declarație în acel sens; s-a mai aratat că începerea urmăririi penale s-a făcut pe data de 27.10.2009, ora 4,00, iar declarația lui a fost luată pe data de 26.10.2009, motiv pentru care apreciază nule de drept probele administrate înaintea începerii urmăririi penale.
S-a mai expus faptul că la fond s-a analizat formal propunerea de prelungire, iar motivarea parchetului este generică, fără a se preciza care anume probe trebuie administrate și pentru care se impune privarea de libertate a inculpaților; apreciindu-se că nu există indicii legale pentru menținerea arestării preventive, urmând a se reține dispozițiile art. 136 al. 8 cod pr. penală, raportat la persoana inculpaților care nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, inculpatul este student, iar măsura arestării este o măsură de excepție care nu se mai impune față de inculpați.
Față de aceleași motive, în subsidiar s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În dezvoltarea motivelor de recurs ale inculpatului s-a solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca netemeinică și nelegală și pe fond, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, care este o măsură de excepție, întrucât nu subzistă temeiurile care au determinat arestarea, nu există indicii că ar fi săvârșit o faptă penală, inculpatul nu are antecedente penale, are o vârstă tânără și totodată, operează prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Întrebați fiind la termenul din data de 23.11.2009, recurenții inculpați -, au arată că nu doresc să declare nimic în fața instanței de recurs iar inculpatul a dat declarație.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursurile declarate de către cei trei inculpați sunt nefondate, pentru următoarele:
Prin Ordonanța nr. 66D/P/2008 din 27octombrie 2009, Biroul Teritorial Tulceaa dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, falsificare de monede sau alte valori și constituire de grup infracțional organizat, fapte prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod Penal, art. 282 alin. 2 Cod Penal și art. 7 din Legea 39/2003.
Prin încheierea nr.67 din 27 octombrie 2009 Tribunalului Tulcea, fiind admisă propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată - Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 27 octombrie 2009 și până la 24 2009, inclusiv.
Curtea apreciază că nu este întemeiat motivul de recurs al inculpaților - și, respectiv că măsura arestării a inculpaților s-a bazat pe declarația inculpatului, declarație asupra căreia acesta a revenit, precizând la termenul din data de 23.11.2009 motivele pentru care a dat prima declarație în acel sens, Curtea reținând că justificarea dată de către inculpatul pentru schimbarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale nu este credibilă, în condițiile în care inculpatul nu a formulat plângere împotriva polițiștilor care susține că l-au agresat și, mai mult, nu prezintă leziuni corporale în urma acestor presupuse agresări fizice ( astfel cum inculpatul a precizat în declarația dată cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați ).
Curtea constată că nu este temeinic nici motivul de recurs invocat de către inculpații - și constând în faptul că începerea urmăririi penale s-a făcut pe data de 27.10.2009, ora 4,00, iar declarația lui a fost luată pe data de 26.10.2009, Curtea reținând că inculpatul a dat declarație în data de 27.10.2007 ora 07:50, deci ulterior începerii urmăririi penale și punerii în mișcare a acțiunii penale ( 53-55 ), din care reiese și vinovăția celorlalți doi inculpați.
În ceea ce privește motivele de recurs ale inculpatului, Curtea constată că nu este temeinică susținerile acestuia în sensul că nu subzistă temeiul care a determinat arestarea și că nu există indicii că ar fi săvârșit o faptă penală, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina lui, declarațiile date de către el în cursul urmăriirii penale care se coroborează cu declarațiile martorilor, Cotaru,.
Critica referitoare la nemotivarea propunerii de prelungire nu este întemeiată, nefiind absolut necesară, enumerarea de către procuror, a probelor ce urmează a fi administrate în continuare, având în vedere și timpul scurt pe care l-a avut la dispoziție pentru efectuarea urmăririi penale.
Faptul că cei 3 inculpați nu posedă antecedente penale nu este în măsură să se aprecieze că lipsește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta fiind dat de circumstanțele reale în care s-au comis fapta, urmarea produsă, respectiv punerea în circulație de bani falși prin înșelarea unor vânzători din magazine.
Pericolul social concret pe care îl prezintă în prezent judecarea în stare de libertate a celor trei inculpați reiese din natura infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați care afectează încrederea publicului în monede și alte valori aflate în circulație, având un impact și o rezonanță socială negativă, determinate de un sentiment de insecuritate în rândul consumatorilor în tranzacțiile care implică plata cu bani cash raportat la aspectul că a trecut aprox. 1 lună de la data săvârșirii faptelor și arestarea preventivă a inculpaților și, în consecință, Curtea constată că în prezent subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f proc.pen. avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a celor trei inculpați.
Prin urmare, nefiind îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1.proc.pen. Curtea constată că nu sunt întemeiate cererile inculpaților de înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții, și împotriva încheierii de ședință nr. 73 din data de 20.11.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Tulcea.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 192 alin. 2,4 cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați, și la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către recurenții, și împotriva încheierii de ședință nr. 73 din data de 20.11.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Tulcea, pe care o menține.
Conform art. 189 cod procedură penală, onorariul de 100 lei pentru avocat se va plăti din fondurile
Conform art. 192 alin. 2,4 cod procedură penală, obligă pe recurenții inculpați, și la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de către stat în recurs.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2009.
Președinte, Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
I
Red. jud. fond /20.11.2009
Tehnored. jud. recurs /26.11.2009/3 ex.
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
