Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (971/2009)
ÎNCHEIEREA NR.131/
Ședința publică de la 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Cârcel Marin
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror -.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu, pronunțată în data de 17 aprilie 2009 de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales care substituie pe avocat, împuternicire avocațială fila 11 dosar, în stare de arest asistat de avocat ales împuternicire avocațială fila 6 dosar și împuternicire avocațială fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că de la momentul reținerii se susține că inculpatul ar fi săvârșit trei fapte, una în calitate de autor, doua sub forma tentativei și a treia în calitate de autor prins în flagrant.
Referitor la cea de a treia faptă, ce se pretinde a fi fost săvârșită în data de 26.01.2009, se susține că inculpatul ar fi fost surprins în flagrant în timp ce a înșelat SC SA cu suma de 1 miliard, prezentându-se sub o identitate falsă, ca fiind, director al SRL.
Menționează că exact la momentul în care se susține că inculpatul comitea fapta acesta era reținut la B, unde se efectuau percheziții domiciliare și informatice și se afla în custodia organelor de urmărire penală.
Solicită a se avea în vedere că are doi copii în întreținere, însă consideră că acesta nu este un temei pentru a se solicita cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Consideră că trebui a fi avute în vedere prevederile deciziei penale, Secțiilor unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, nr.25/2.06.2008, în care se face referire la disp.art.159 alin.8, fraza a II a din Codul d e procedură penală, se interpretează în sensul; sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispusă anterior încheierii atacate, are caracter imperativ și nu de recomandare".
Totodată se arată că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, va fi soluționat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive, dispusă anterior încheierii atacate.
Astfel față de dispozițiile invocate care sunt imperative, solicită a se constata că mandatul de arestare preventivă a expirat, durata acestuia fiind depășită, recursul nu a fost soluționat, până la expirarea anteriorului mandat de arestare, motiv pentru care se impune punerea în libertate de îndată. Precizează că mandatul de arestare a expirat în data de 25.04.2009, iar în propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se solicită prelungirea măsurii de la 26.04.2009 la 25.05.2009, iar ședința de judecată de față are loc la 28.04.2009, solicită a se face aplicarea prevederilor legale, de la care nu poate deroga nimeni.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, arată că în sarcina inculpatului s-au reținut prevederile art.215 alin.1,2,3 Cod penal și sunt evidențiate 3 fapte. La prima faptă există și participația inculpatului, la fapta doua nu există participația inculpatului, iar la fapta a treia se reține tentativa.
Consideră că pericolul social concret nu se justifică a fi reținut în ceea ce- privește pe inculpat, motiv pentru care nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Mai arată că nu se poate reține în sarcina inculpatului, surprinderea în flagrant, dat fiind că momentul respectiv inculpatul se afla în domiciliul său, unde se efectua percheziția domiciliară și apreciază că invocarea flagrantului are drept scop justificarea, existenței unui pericol social concret mai mare decât în realitate.
Menționează că parchetul a invocat necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest, pentru efectuarea de acte de urmărire penală, cum ar fi audierii de martori, părți vătămate inculpați, efectuarea de expertize, cererile fiind identice, motiv pentru care Tribunalul Bucureștia admis doar în parte dispunându-se prelungirea măsurii arestării preventive.
Arată că parchetul nu a efectuat nici unul din actele de urmărire penală, pentru care solicita menținerea inculpaților în stare de arest și mai mult din ianuarie până în aprilie inculpatul nu a fost solicitat pentru a fi reaudiat și numai odată i s-a solicitat prezența la momentul în care au fost desigilați sacii în care au fost depozitate bunurile ridicate cu ocazia percheziției imobiliare, pentru a se proceda de începerea expertizelor computerelor.
Consideră că actele de urmărire penală, ce urmează a fi efectuate nu impun prezența inculpaților în stare de arest, sub nici o formă aceștia nu au cum influența desfășurarea urmăriri penale.
Apreciază că Tribunalul București, trebuia să respingă cererea de prelungire a mandatului de arestare preventivă dat fiind că parchetul nu a efectuat nici un act de urmărire penală, considerente pentru care solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de arestare preventivă.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat, având cuvântul, arată că față de situația ce se prezintă la acest moment, în dosarul cauzei, nu se mai impune menținerea inculpatului în arest la acest moment.
Consideră că în fapt este vorba de un litigiu de natură comercială, de un conflict între doi parteneri de afaceri, partea vătămată fiind obligată să descarce marfa din camioane, dat fiind că unitatea vânzătoare susține că marfa nu a fost achitată.
Arată că inculpatul a avut o participație minoră, chiar dacă ar fi vorba de o faptă penală, rolul lui limitându-se la a scoate banii din bancă, pentru că era asociat la societățile comerciale pe numele cărora, a fost plătită marfa.
Apreciază că la acest moment temeiurile inițiale prev. de art.148 lit.a și f Cod procedură penală, nu se mai mențin, au trecut 4 luni de la momentul arestării, precizează că inculpatul nu s-a sustras de la cercetări, ci fiindu-i frică, la momentul intervenției în forță, a organelor de urmărire penală a sărit pe geam, ulterior instanțele ne mai insistând pelitera a,a art.148 Cod procedură penală.
Totodată arată că nu se mai menține agravanta prevăzută de aliniatul 5 al art.215 Cod penal, care ar fi putut să constituie un motiv de menținere a măsurii arestării preventive.
Precizează că este vorba de o infracțiune de natură economică și că inculpatul aflat în libertate nu va impieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că pentru egalitate de tratament nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest, dat fiind că inculpații și sunt cercetați în stare de libertate. Mai arată că menținerea în stare de arest a inculpatului, în cazul unei infracțiuni de natură economică, nu poate fi menținută la nesfârșit, concluzionând solicită admiterea recursului și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Consideră încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, prin probele administrate, până în prezent fiind dovedită pe deplin situația de fapt reținută de organele de cercetare penală.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii pentru care sunt cercetați.
Solicită a se avea în vedere că inculpații au comis faptele ce li
s-au reținut în sarcină, în mod premeditat, în formă continuată, precum și valoare prejudiciului creat, acestea constituind indicii că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Menționează că inculpații folosindu-se de ordine de plată și identități false, au indus în eroare părțile vătămate la încheierea și derularea contractelor comerciale, provocându-le prejudicii importante, prin preluarea unor cantități mari de marfă, neplătită.
Consideră că se impune menținerea inculpaților în stare de arest, pentru o bună desfășurare a urmăririi penale.
Arată că durata arestării preventive nu a expirat, mandatul de arestare a fost prelungit în termenul prevăzut de lege, referirea relativă la necesitatea soluționării recursului în termenul imperativ prev. de art.155-159 Cod procedură penală, nefiind sancționată cu constatarea încetării de drept a măsurii.
Apreciază ca fiind nefondată și susținerea că la momentul depistării în flagrant, inculpații s-ar fi aflat arestați întrucât, fapta a fost comisă la 26.01.2009, inculpații fiind arestați al 27.01.2009.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că se susține că este neadevărată afirmația în sensul că nu trebuie a fi dispusă punerea în libertate, deoarece s-a dispus deja prelungirea măsurii arestării preventive, înlăuntrul celuilalt mandat. Arată că în aliniatul 2 se arată că și recursul declarat împotriva încheierii se soluționează în acel termen, or unde legea nu distinge nici noi nu distingem.
Privind faptul că inculpații au fost prinși în flagrant pe data de 26.01.2009, la și au fost arestați pe data de 27.10.2009, este real însă pe 26.01.2009, au fost reținuți pe 24 de ore.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că în cadrul perchezițiilor domiciliară și informatică efectuate, organele de cercetare penală nu au găsit nimic, nici un document provenind de la societatea pe al cărei nume s-a emis cec-ul fals. Precizează că nu se consideră vinovat de faptele ce i se rețin în sarcină. Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat pentru faptele pentru care este cercetat. Menționează că a considerat că respectivul ordin de plată este perfect legal dat fiind că era semnat și ștampilat.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 17.04.2009, a Tribunalului București Secția a II a Penală pronunțată în dosarul nr-, a fost prelungită cu 15 zile, de la 26.04.2009-până la 10.05.2009, starea de arest a inculpaților, și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, reținându-se că, în lunile octombrie și decembrie 2008 și ianuarie 2009, au ridicat marfă, sau după caz, numai au încercat să ridice, de la societățile comerciale SRL B, B și petrol SRL, cu ordine de plată falsificate și prezentându-se sub identități false. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că sunt indicii temeinice privind săvârșirea faptelor de către inculpați și că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestora.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, invocând motivele consemnate în partea de expunere a prezentei încheieri.
Recursurile celor doi inculpați sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În cauză au fost respectate dispozițiile art.159 alin.8 Cod procedură penală, privind termenul de soluționare a recursului declarat împotriva încheierii atacate, având în vedere încheierea din 24.04.2009, dată de Curtea de Apel București - Secția a II a penală, în cauză, pe care avocatul inculpatului nu a avut-o în vedere.
Pe fond, se reține că, întradevăr, sunt indicii temeinice ca inculpații sunt implicați în săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați.
Natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, caracterul continuat al faptelor, modul de operare și prezentarea inculpaților sub identități false, justifică aprecierea Tribunalului în sensul că se justifică privarea, încontinuare, a inculpaților de libertate, cel puțin în acest stadiu al procesului penal.
În consecință, Curtea în baza art.140/3 Cod procedură penală și art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile celor doi inculpați.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de cei doi inculpați și împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu dată în 17.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Obligă inculpații la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.- 04.05.2009
Dact.EA./05.05.2009/2ex
29 Aprilie 2009
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Cârcel Marin, Dumitru Mirancea
