Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA operator 2711

SECȚIA PENAL

DOSAR NR -

DECIZIA PENAL NR. 133/

ȘEDINȚA PUBLIC DIN DATA DE 13 februarie 2009

PREȘEDINTE: Anca Nacu

JUDECTOR: - - -

JUDECTOR: -

GREFIER:

DIICOT - Serviciul Teritorial Timi șoaraa fost reprezentat de procuror.

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 09.02.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.

La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de aprtor ales avocat.

Procedur de citare îndeplinit.

S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, nemaifiind alte cereri, se trece la dezbaterea recursului.

Aprtorul ales al inculpatului recurent solicit admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului, revocarea msurii arestrii preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate artând c în cauz s-a depșit termenul rezonabil de arest preventiv, inculpatul fiind arestat preventiv de 2 ani și 11 luni, fcând trimitere la art. 5 alin. 3 din Depune la dosar concluzii scrise.

Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii recurate ca fiind legal și temeinic artând c temeiurile avute în vedere la luarea msurii arestrii preventive subzist și în prezent.

Inculpatul recurent solicit admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate artând c este arestat preventiv în cauz de 2 ani și 11 luni, fiind cea mai mare durat de arest preventiv din țar.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de faț, constat urmtoarele: prin încheierea penal din data de 09.02.2009, pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 s C.P.P.-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acestei msuri s fie analizat înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

Tribunalul Timi ș, deliberând asupra strii de arest preventiv a inculpatului a apreciat c temeiurile care au determinat arestarea preventiv subzist și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, prin raportare la jurisprudența CEDO (cauza Lelievre contra Belgiei, cauza Toth contra Austriei), msura arestrii preventive luat faț de inculpat menținându-și în continuare caracterul adecvat și de necesitate pentru ordinea public, chiar și în cazul unei durate mari a arestului preventiv, de altfel datorat parcursului procesual al dosarului, casat, cu trimitere spre rejudecare, la prima instanț, precum și complexitții cauzei rezultat din numrul mare de prți vtmate și modalitatea de comitere a faptelor.

Împotriva încheierii penale din data de 9.02.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMI ȘOARA la data de 12.02.2009.

La termenul de judecat din 13.02.2009 inculpatul a depus concluzii scrise solicitând, în esenț, admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și continuarea judecții în stare de libertate deoarece detenția sa preventiv a depșit termenul rezonabil prevzut de art.5 din CEDO înclcându-i-se și prezumția de nevinovție. Mai arat c durata arestului preventiv este excesiv, cauza parcurgând mai multe cicluri procesuale, iar pentru faptele pentru care este cercetat în acest dosar a mai fost condamnat în Italia.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciaz c încheierea penal recurat este legal și temeinic, în deplin concordanț cu starea de fapt reținut în actul de sesizare al instanței, personalitatea inculpatului recurent și dispozițiile legale aplicabile în aceast materie.

În mod corect s-a apreciat de ctre instanța de fond c temeiurile avute în vedere la menținerea acestei msuri restrictive de libertate subzist, iar arestarea preventiv nu a depșit termenul rezonabil la care se refer dispozițiile art.5 paragraf 3 din CEDO, pericolul social pentru ordinea public aflându-se într-o proporție invers cu trecerea timpului. Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face având în vedere circumstanțele concrete ale fiecrui caz pentru a se vedea în ce msur se impune menținerea msurii restrictive de libertate luate la un anumit moment procesual. Curtea European a Drepturilor Omului a precizat care este principiul general care trebuie s guverneze aceast materie, în cauza Wemhoff: "detenția preventiv trebuie s aib un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normal - și ea nu trebuie s se prelungeasc dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul c ea se va computa sau nu din pedeaps".Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecrui caz, pentru a vedea în ce msur "exist indicii precise cu privire la un interes public real care, fr a fi adus atingere prezumției de nevinovție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecrii în stare de libertate"(cauzele Labita Italia, Neumeister Austria, Stasaitis Lituania).

Prin urmare, instanța este obligat s vegheze la un just echilibru între durata msurii privrii de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetțenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de svârșire al faptei cu privire la care exist indicii c a avut loc cu participarea inculpatului și din consecințele acesteia, precum și interesul desfșurrii în bune condiții a procesului penal. Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la cauza ce formeaz obiectul prezentului recurs, instanța reține c privarea de libertate a inculpatului este conform cu exigențele CEDO. Cu toate acestea, necesitatea desfșurrii în bune condiții a cercetrii judectorești, în condițiile în care administrarea probelor în dosar nu a fost epuizat, iar infracțiunile pentru care a fost trimis în judecat presupun msuri sporite de protecție a prților vtmate și martorilor, impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societții în desfșurarea procesului penal și interesul inculpatului impune menținerea strii de arest a inculpatului.

Astfel, în temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) se C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 09.02.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 va C.P.P. obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare ctre stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 38515punct. 1 lit. b) respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din data de 09.02.2009 pronunțat de Tribunalul Timi ș în dosar nr-.

În temeiul art. 192 alin. 2 oblig C.P.P. inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare ctre stat în recurs.

Definitiv.

Pronunțat în ședinț public din 13.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,

GREFIER,

Red. / 17.02.2009

Tehnored. CP

Ex. 2/ 20.02.2009

Prima instanț:

Președinte:Anca Nacu
Judecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Timisoara