Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 15944/3/2009
963/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.135
Ședința publică din data de 28 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu JUDECĂTOR 2: Mihai Oprescu
JUDECĂTOR 3: Stan Mustață
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva Încheierii din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați și, în stare de arest, asistați de apărător desemnat din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, considerând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu mai subzistă, în sensul că lăsarea inculpaților în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor declarate de inculpații și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și impun în continuarea privarea de libertate a inculpaților. De asemenea, prelungirea măsurii arestării preventive este necesară și pentru buna desfășurare a urmării penale.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, susținând că lucra legal în Germania și nicidecum nu se ocupa cu traficul de droguri.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și solicită cercetare sa în stare de libertate, precizând că nu are legătură cu nici un grup infracțional.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-, în baza art.155 și următoarele Cod procedură penală, s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpaților și, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21 aprilie 2009, până la 20 mai 2009, inclusiv.
Au fost respinse - ca nefondate - cererile formulate de inculpați, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv atât art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta penală reținută în sarcina fiecăruia, cât și dispozițiile art.148, lit.f, Cod procedură penală, și anume că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, din circumstanțele reale, existând temerea că inculpații, puși în libertate, vor continua activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei prelungiri a duratei măsurii arestării preventive, în cauză neexistând probe că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu-sub toate aspectele de fapt și de drept-conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, inculpatul - este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de introducere de droguri de risc pe teritoriul României și respectiv deținere și transport de droguri de risc fără drept, prevăzute de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că - la data de 21 martie 2009 - a fost prins în flagrant, deținând cantitatea de aproximativ 5 kg cannabis, drog pe care l-a deținut, transportat și introdus fără drept pe teritoriul României.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că - este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de transport și introducere pe teritoriul României, de droguri de risc, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art.3 alin.1 din Legea 143/2000, constând în aceea că în perioada 19.03.2009 - 21.03.2009 l-a ajutat pe inculpat și a făcut demersuri pentru ca acesta să transporte și să introducă pe teritoriul României cantitatea de aproximativ 5 kg cannabis, fiind prins în flagrant.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Analizând materialul probator administrat în cauză până la acest moment procesual, Curtea constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații recurenți se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Fără a considera necesară analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora, Curtea - doar antamând faptele principale și probatoriile - constată că, în speță, există suspiciunea rezonabilă, în sensul art.5, paragraf 1, lit.c și paragraf 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunii pentru care sunt cercetați.
Astfel, în opera de analiză a temeiurilor de fapt ale arestării preventive, Curtea apreciază că există probe și indicii temeinice, constând în date și informații, apte să creeze convingerea că este posibil ca inculpații să fi săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, în speță, existând - așadar - îndeplinite cerințele prev.de art.148 alin.1 rap.la art.143 Cod procedură penală.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta este pus în evidență - în principal - de circumstanțele reale în care s-a consumat fapta reținută în sarcina inculpaților, rolul fiecăruia în derularea activității infracționale, precum și cantitatea traficată.
Această activitate infracțională a inculpaților relevă periculozitatea lor deosebită, în condițiile în care valorile proteguite de legea penală - în acest context - sunt de o importanță majoră, sens în care sănătatea publică - cu predilecție a tinerilor - se află pe primul plan; totodată, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că acest gen de infracțiune reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate, cunoscând o amploare din ce în ce mai mare și creând astfel insecuritate, temere, rezonanță negativă în rândurile comunității.
Toate aceste considerente explică și de ce Curtea nu poate primi nici cererea prin care inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, mai ales că temeiurile ce au justificat instituirea celei mai drastice măsuri preventive nu s-au schimbat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 din Codul penal.
În consecință, reținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de cei doi recurenți inculpați subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, Curtea constată că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de prelungire formulată de Ministerului Public, menținerea inculpaților în stare de arest preventiv fiind motivată și de necesitatea finalizării actelor de urmărire penală, astfel cum acestea sunt menționate în referatul Parchetului, motive pentru care nu se impune nici înlocuirea măsurii arestării preventive.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondate - recursurile declarate de inculpați și, având în vedere că aceștia sunt cei care se află în culpă procesuală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din 16.04.2009 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-. Obligă pe recurenții inculpați la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câtre 100 lei - onorariu avocat oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./05.06.2009
Ex.2
Red.- II.
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Mihai Oprescu, Stan Mustață
