Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 140/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1001/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. 140
Ședința publică din data de 06 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: G -
*******************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția penală, în dosarul nr-, casarea încheierii, iar pe fond respingerea cererii de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu recunoaște infracțiunea reținută în sarcina sa și susține că partea-vătămată este nora sa, prin urmare declarațiile acesteia nu pot confirma situațiile reținute de Parchet respectiv că o obliga să se prostitueze.
Apărătorul critică motivația parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive, apreciind că este necesară în vederea audierii învinuiților și martorilor, considerând că pentru aceste motive, nu se impune menținerea stării de arest a inculpatului, având în vedere că la dosarul cauzei nu există indicii sau probe că inculpatul ar încerca să influențeze martorii sau să zădărnicească aflarea adevărului.
Apărătorul solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care lucra la data arestării, câștigându-și existența în mod cinstit, de asemenea, este singurul întreținător de familie și are o stare de sănătate precară.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat apreciind că Tribunalul în mod corect a dispus prelungirea măsurii arestării preventive motivat de necesitatea efectuării unor acte procesuale de ascultare a unor învinuiți, ascultare de martori și reascultarea unei părți-vătămate.
Să se aibă în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev de art. 148 lit. f Cod procedură penală față de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv trafic de persoane și trafic de minori, și condițiile prev de art. 148 lit. b,e Cod procedură penală, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, inculpatul a încercat să contacteze atât o parte-vătămată cât și un martor în vederea influențării declarațiilor acestora.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului formulat de către inculpat ca nefondat.
Recurentului-inculpat, personal, în ultimul cuvânt arată că această fată a stat la el acasă, a ajutat-o a găzduit-o, neștiind că aceasta se ocupa cu prostituția.
CURTEA
Deliberând,constată că prin încheierea din 24 aprilie 2009 pronunțată Tribunalul Ialomița Secția Penală, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, de la 29.04.2009 și până în data de 28.05.2009.
In motivarea încheierii, instanța de fond a reținut că nu au dispărut condițiile,cazurile și scopul prev.de art.143,148 lit.b,e,f,149/1 Cod procedură penală care au determinat arestarea inițială și se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care a solicitat punerea în libertate, deoarece în cauză nu există justificare pentru prelungirea arestării preventive,nefiind cunoscut cu antecedente penal și nu recunoaște infracțiunea reținută în sarcina sa.
Examinându-se încheierea recurată prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit art.385/6 alin.3 Cod procedură penală se constată că recursul este nefondat.
Rezultă din actele de la dosar că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.13,alin.1,2,3 teza a II-a, rap.la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 și art.13 alin.1 din Legea 678/2001, reținându-se că în perioada 2008-2009, împreună cu învinuita a recrutat pe minora, abuzând de autoritatea lor și de situația de vulnerabilitate a victimei, în scopul exploatării sexuale a victimei-determinarea la practicarea prostituției, iar la începutul anului 2008 a recrutat pe în scopul exploatării sexuale-determinarea la practicarea prostituției,abuzând de autoritatea sa și de situația de vulnerabilitate a victimei..
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-au constituit disp.art.148 lit.f Cod procedură penală,respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani,iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In evaluarea acestui pericol trebuie să se aibă în vedere atât datele privind persoana inculpatului cât și cele referitoare la infracțiunea de săvârșirea căreia este învinuit,respectiv pericolul social al acesteia faptul că lăsarea în liberare a inculpatului ar putea crea în opinia publică un sentiment de insecuritate,credința că justiția nu acționează destul de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social.
Se precizează că prelungirea arestării preventive este necesară pentru efectuarea mai multor acte de urmărire penală.
Cum temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului se va respinge,în baza art.386/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală recursul ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat inculpatul împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 24.04.2009 a Tribunalului Ialomița - Secția Penală, din Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat,din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată În ședința publică din data de 6.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
GREFIER
G
Red.LB
Dact.IE/2 ex./4.06.2009
Trib.
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
