Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 144/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1041/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
ÎNCHEIERE NR.144
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30 aprilie 2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.65.860/8.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat critică încheierea de ședință pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că organul de urmărire penală a sesizat instanța de fond cu propunerea de prelungire a duratei măsurii arestării preventive pe data de 29.IV.2009, orele 23:00, cu încălcarea dispozițiilor art.159 alin.1 Cod procedură penală, care prevăd că sesizarea se face cu cel puțin 5 zile înainte de împlinirea duratei arestării preventive, iar recursul nu a fost soluționat cu celeritate, înainte de împlinirea duratei arestării preventive dispusă anterior, dosarul fiind înaintat instanței de recurs pe data de 5.2009, fiind nesocotite prevederile art.159 alin.8 Cod procedură penală.
Pe fondul recursului, arată că nu sunt realizate condițiile impuse de art.155 și următoarele Cod procedură penală pentru se dispune prelungirea duratei măsurii de prevenție, întrucât temeiurile ce au determinat luarea acesteia nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea, în continuare, de libertate a inculpatului, având în vedere faptul că, pe de o parte, nu au fost efectuate noi acte de urmărire penală, cei 13 martori fiind audiați înainte de luarea măsurii arestului preventiv, în cauză a fost realizată prezentarea materialului de urmărire penală, în prezența apărătorului ales, prilej cu care a fost depusă o cerere de probatorii ce a fost respinsă, astfel că urmărirea penală este finalizată, întrucât pentru redactarea rechizitoriului nu se justifică menținerea inculpatului în stare de arest și, pe de altă parte, lăsarea sa în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar perioada de arest efectuată este suficientă, având în vedere și dispozițiile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care statuează asupra evitării menținerii stării de arest a persoanelor cercetate înainte de a fi judecate, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, revocarea acesteia și punerea, de îndată, în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât nerespectarea termenului prevăzut de art.159 alin.1 Cod procedură penală, care este un termen de recomandare, nu are drept consecință nulitatea încheierii de ședință, nefiind o sancțiune prevăzută în procedura penală, iar nerespectarea termenului de judecare a recursului înainte de împlinirea duratei arestării preventive dispusă anterior, asupra căruia s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr. XXV/2008, nu este o cauză de încetare, de drept, a măsurii preventive, fiind o situație neprevăzută în Codul d e procedură penală, o altă interpretare însemnând adăugarea la lege.
Pe fondul recursului, arată că, pe de o parte, se mențin, în continuare, temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor, cantitățile mari de droguri traficate în mod repetat și cele găsite cu ocazia percheziției domiciliare, împrejurarea că inculpatul și-a făcut o ocupație permanentă din vânzarea drogurilor, iar, pe de altă parte, prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară în interesul finalizării urmăririi penale, avându-se în vedere și împrejurarea că durata arestării preventive este rezonabilă și respectă cerințele Convenției Europene a Drepturilor Omului, în raport cu complexitatea cauzei, natura și gravitatea infracțiunilor.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat arată că sancțiunea pentru nerespectarea termenului de depunere a propunerii formulată de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este cea prescrisă de art.197 alin.2 Cod procedură penală, întrucât propunerea de arestare preventivă constituie actul de sesizare a instanței.
Recurentul-inculpat, personal, arată că nu face parte dintr-o grupare de crimă organizată și nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, se află în România din anul 1998, recunoaște și regretă comiterea infracțiunilor, solicitând să fie cercetat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât, în unele țări din Uniunea Europeană, consumul de droguri este legal.
CURTEA
Prin încheierea din data de 30.04. 2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus prelungirea măsurii preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, reținând în esență că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării și în raport de activitățile de urmărire penală ce urmează a fi efectuate se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul solicitând casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii de prelungire a măsurii preventive, invocând în esență nelegalitatea față de nerespectarea disp. art. 159 alin. 1, art. 159 alin. 8 Cod procedură penală, apreciind că există un caz de nulitate absolută prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală și netemeinicia față de încetarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv conform mandatului de arestare preventivă nr. 70/UP/03.04.2009 prin încheierea Tribunalului București - Secția a II-a Penală din data de 03.04.2009 reținându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, pentru că la data de 19.02.2009 a vândut colaboratorului - nume de cod, cantitatea de 2,32 rezină de cannabis pentru 100 de lei, în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009 a oferit și vândut în mod repetat, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc pentru diferite sume de bani, mai multor persoane, a deținut droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și a pus la dispoziție cu știință locuința sa pentru consumul ilicit de droguri, a tolerat consumul ilicit de droguri în locuința sa; de asemenea, la 30.10.2008 a fost depistat de către jandarmi deținând 3,91 grame rezină de canabis pentru consum propriu, fapte prev. de art. 2 alin. 1 teza 8, 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. 2, art.5 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin. 2 cu art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea recurată s-a prelungit măsura preventivă, reținându-se în mod întemeiat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de apărătorul inculpatului, Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate.
Nerespectarea termenului de 5 zile de sesizare a instanței cu propunerea de prelungire a măsurii preventive, termen prev. de art. 159 alin. 1 Cod procedură penală nu este sancționată de legiuitor, acest termen având natura unui termen de recomandare. Cu privire la termenul de soluționare a prezentului recurs anterior împlinirii duratei arestării pentru care s-a dispus măsura - dispoziția prev. de art. 159 alin. 8 Cod procedură penală (măsura fiind dispusă până la data de 01.05.2009, iar prezentul recurs s-a soluționat la data de 08.05.2009) - Curtea apreciază de asemenea că nerespectarea acestuia nu este sancționată de legiuitor, termenul având, potrivit Codului d e procedură penală aceeași natură a unui termen de recomandare. Este adevărat că prin Decizia nr. XXV/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat soluționând un recurs în interesul legii în sensul că termenul prev. de art. 159 alin. 8 este unul imperativ, însă prin această decizie nu s-a statuat că nerespectarea termenului echivaleză cu încetarea de drept a măsurii preventive; or, cauzele de încetare a măsurii sunt cele expres prevăzute de lege în dispozițiile art. 140 Cod procedură penală și printre acestea nu se regăsește și aceasta, iar o decizie în interesul legii rezolvă doar o problemă care a primit soluționări diferite din partea instanțelor, neavând în nici un caz putere de lege.
În orice caz, în măsura în care admitem că nerespectarea acestui termen - apreciat de Înalta Curte de Casație și Justiție ca imperativ - ar putea atrage o sancțiune, aceasta nu ar putea fi decât eventuala nulitate relativă, al cărei regim juridic este subordonat disp. art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, putând fi invocată doar în măsura dovedirii unei vătămări, care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
Trecând peste împrejurarea că inculpatul nu a dovedit o astfel de vătămare, dacă inculpatul ar fi apreciat totuși că i-au fost lezate sau încălcate drepturi, le-ar fi putut invoca în fața instanței de recurs, calea de atac în această materie fiind devolutivă sub toate aspectele de drept și de fapt, instanța de recurs urmând să analizeze toate apărările invocate de inculpat.
Inculpatul nu a invocat însă nici o vătămare și nici Curtea nu a reținut încălcarea unui drept al inculpatului, astfel încât nerespectarea acestui termen nu poate fi sancționată cu nulitatea.
Susținerea apărătorului inculpatului în sensul că sancțiunea este nulitatea absolută deoarece referatul procurorului este act de sesizare al instanței, nu poate fi reținută, această construcție juridică fiind consecința unei confuzii a instituțiilor, pe de o parte a cauzelor de nulitate absolută referitoare la nerespectarea disp. legale privind sesizarea instanței, iar pe de altă parte a sancțiunilor specifice în cazul nerespectării termenelor legale de către organele judiciare.
Dispozițiile legale privind sesizarea instanței la care se referă art. 197 alin. 2 Cod procedură penală au în vedere situațiile în care sesizarea instanței cu obiectul cererii se face într-o altă modalitate decât cea prevăzută stric de lege - de exemplu rechizitoriul procurorului în cazul trimiterii în judecată, partea vătămată neputând formula o plângere penală direct în fața unei instanțe.
Sesizarea instanței cu propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se face - în cazul urmăririi penale - de către procurorul care efectuează / supraveghează urmărirea penală printr-un referat motivat, ceea ce în cauză s-a realizat. Instanța de recurs nu a fost sesizată de organele de poliție care efectuează în subordinea procurorului anumite activități de cercetare penală, sau de vreun alt organ care nu are abilitatea recunoscută de lege pentru a sesiza instanța, ci chiar de către singurul organ judiciar căruia legea îi recunoaște această legitimitate.
Susținerile apărătorului inculpatului sub acest aspect nu pot fi reținute, nefiind în cauză incidentă nici o cauză de nulitate absolută.
În ceea ce privește susținerile privind netemeinicia încheierii recurate, Curtea constată că inculpatul și apărătorul acestuia nu au contestat existența cauză a indiciilor că inculpatul a săvârșit o faptă penală, apreciind îndeplinită astfel condiția prev. de art. 143 Cod procedură penală, critica vizând exclusiv neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de aceasta, Curtea constată că în mod întemeiat Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege atât cu privire la minimul de gravitate impus de lege cât și sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică.
Curtea constată că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, perioada îndelungată de timp în care aceste fapte s-au desfășurat, inculpatul făcând din comercializarea drogurilor principala activitate aducătoare de venituri, numărul mare de persoane implicate în aceste acțiuni desfășurate - furnizorii săi, cumpărătorii, persoanele împreună cu care consumau droguri în locuința sa, pe care a folosit-o în mod uzual în acest scop și nu în ultimul rând, cantitatea mare de droguri traficate de-a lungul timpului precum și cele găsite cu ocazia percheziției domiciliare.
Față de aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia încheierii recurate și având în vedere că durata măsurii preventive nu depășit perioada rezonabilă la care se referă art. 5 paragraf 3 din Convenția Europenă a Drepturilor Omului inculpatul fiind arestat de la data de 03.04.2009, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din Camera de Consiliu pronunțată la data de 30.04.2009 de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./ 01.06.2009
Ex.3
Red
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
