Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.4112/2/2009
1053/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Încheierea nr.146
Ședința publică din data de 8 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați, și OG împotriva OG Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-inculpați, personal, și OG, personal, ambii în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărători aleși și, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.158.570/8.2009, și recurentul-inculpat OG, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.262.402/8.2009, și -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.101.327//8.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.730/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, recurentul-inculpat, prin apărător ales, formulează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, iar recurentul-inculpat, prin apărător ales, propune proba cu înscrisuri în circumstanțiere și în dovedirea recursului.
MINISTERUL PUBLIC nu se opune.
Curtea, apreciind ca utile, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, formulată de recurentul-inculpat, precum și proba cu înscrisuri în circumstanțiere și în dovedirea recursului, propusă de recurentul-inculpat.
OGRecurentul-inculpat, prin apărător ales, depune la dosar certificatul de naștere nr. NF, nr.106.554, eliberat pe data de 20.III.2008, de către Consiliul local al Sectorului I, B, pe numele -, acte medicale privind pe -, toate în fotocopie, adeverință din data de 29.IV.2009, eliberată de " Com ", în original, precum și un comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind unele decizii în interesul legii.
Recurentul-inculpat OG, prin apărător ales, depune la dosar, în fotocopie, nr.122//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, precum și factura nr.-/30.IV.2009, de la Poșta Română către inculpat.
Nemaifiind alte probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Recurentul-inculpat, prin apărătorul ales, arată, pe de o parte, că, potrivit art.5, art.6 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu există indicii temeinice, deoarece pe data de 8.III.2009 a avut loc un incident nefericit, ivit pe fondul refuzului de a se așeza la masă cu cele 10 persoane, aflate sub influența băuturilor alcoolice, pe care le cunoaște de mai bine de 20 de ani, astfel că, fiind lovit, s-a apărat cum a putut, iar, pe de altă parte, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât are un domiciliu, desfășura o activitate comercială, urmând să deschidă un fast-food, soția sa este însărcinată în luna a V-a, au un minor în vârstă de 2 ani, care are probleme de sănătate, necesitând un tratament special, și nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate.
Recurentul-inculpat OG, prin apărător ales, arată că referatul cu propunerea de prelungire a arestului preventiv nu este motivat cu privire la fiecare inculpat în parte, iar motivarea instanței de fond este sumară, nu sunt îndeplinite nici cea de-a doua condiție prevăzută de art.148, lit.f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece nu are antecedente penale, și nici cerința necesității, atâta timp cât actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, enumerate în referat, nu-l privesc, în timp ce imposibilitatea strângerii probelor nu-i este imputabilă, astfel că solicită, în temeiul art.38515, pct.1, lit.d, Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
Același recurent-inculpat, prin apărător ales -, arată, în principal, că, având în vedere dispozițiile imperative ale art.159, alin.8 Cod procedură penală, prevederile deciziilor penale nr.XXV/2.VI.2008 și nr.VII/20.II.2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, măsura arestării preventive a încetat de drept, potrivit art.140, alin.1, lit.a, Cod procedură penală. În subsidiar, pe fondul recursului, arată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143, Cod procedură penală, întrucât atât procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, aflate la filele 4, 8, 23, 26, 29, 34, 38, 43, 45 și 53 ale volumului V, dosar de urmărire penală, cât și declarațiile martorilor -, soția părții vătămate, care a făcut referire la amenințări făcute de "", adică de inculpatul (fila 7, vol.III, ), mama părții vătămate, care a afirmat că la poarta sa au venit alți inculpați (fila 180, vol.III, ), și, fratele acesteia, care a susținut că nu a auzit să fi adresat vreo amenințare (fila 197, vol.III, ), constituie dovezi ale nevinovăției sale, astfel că nu există nici măcar presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.180, alin.2, Cod penal și de art.194, alin.1, Cod penal, a căror gravitate redusă nu justifică prelungirea arestului preventiv, iar, în ceea ce privește pe partea vătămată, nici măcar nu există o plângere penală, așa încât a fost audiată ca martor, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, punerea sa în libertate.
Recurentul-inculpat OG, prin apărător ales, arată că la dosar se află depus un alt mandat de arestare preventivă, al cărui conținut este diferit de cel al mandatului de arestare preventivă care i-a fost înmânat, în sensul că există nepotriviri referitoare la data nașterii, situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor penale. De asemenea, susține că judecătorul de fond a dispus prelungirea arestului preventiv înainte de rămânerea definitivă a încheierii de ședință prin care s-a dispus luarea măsurii de arest preventiv, întrucât nu fusese soluționat recursul. Totodată, susține că sunt aplicabile dispozițiile din Decizia penală nr.XXV/2.VI.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care sunt obligatorii, raportate la art.185, alin.1, Cod procedură penală și la art.4142, alin.2 și alin.3, Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive a încetat de drept pe data de 4.2009, întrucât recursul, pe care l-a declarat pe data de 30.IV.2009, în termen de 24 de ore de la data pronunțării, a fost înaintat instanței de recurs după data de 4.2009, când s-a împlinit termenul de arest preventiv dispus prin încheierea de ședință anterioară, astfel după cum s-a pronunțat inclusiv Curtea de Apel Galați, într-o speță similară. Pe fondul recursului, arată, pe de o parte, că a încercat să se apere pe sine și pe fratele său, pe care l-a găsit trântit pe jos, fiind evidentă disproporția de forțe, iar, pe de altă parte, că are un domiciliu, familie și preocupări nobile, deoarece dorea să se angajeze în Ministerul d e Interne. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate. Depune un memoriu.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Decizia penală nr.XXV/2.VI.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nu este aplicabilă, deoarece, nefiind publicată motivarea, nu se poate cunoaște orientarea instanței supreme de judecată, iar mandatul de arestare preventivă este un act de procedură, astfel că prezintă importanță doar încheierea de ședință, ca act procesual. Pe fondul recursurilor, arată că nu poate exista legitimă apărare, atâta timp cât inculpatul a atacat o persoană pe stradă, apoi îi cere inculpatului OG, fratele său, apărut, între timp, într-un autoturism Audi, să-i aducă o sabie, cu care inculpatul o OG lovește în cap pe partea vătămată, care încearcă să se apere, tăind-o în zona palmelor, iar, cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, este relevantă împrejurarea că inculpații se ocupau cu obținerea de venituri ilicite uriașe, din împrumuturi modice, pentru care percepeau dobânzi cămătărești, astfel că, în decurs de 2 ani, au ajuns să solicite suma de 5.000 Euro pentru un împrumut în sumă de numai 300 Euro, exercitând asupra părților vătămate presiuni psihice și fizice, ori tocmai circumstanțele personale invocate, precum familia, ar fi trebuit să-i împiedice să comită astfel de fapte penale, adăugând că inculpatul este OG periculos atât prin folosirea unei săbii, instrument medieval, asupra părții vătămate, oprită pe stradă, care s-a ferit de lovitură, astfel că a creat o înfundătură pe autoturism, conform raportului de constatare tehnico-științifică traseologică, cât și prin cesionarea unor creanțe membrilor familiei sale.
În replică, recurentul-inculpat OG, prin apărător ales, arată că mandatul de arestare preventivă nu este valabil, iar în baza încheierii de ședință nu se poate încarcera o persoană.
Recurentul-inculpat, personal, arată că a fost bătut, are familie, un minor, astfel că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat OG, personal, arată că nu a practicat cămătăria, este prieten cu partea vătămată și se împrumutau reciproc, a ajutat-o cu niște bijuterii din aur, fără să-i ceară ceva înapoi.
Recurentul-inculpat OG, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.IV.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității absolute a mandatului de arestare preventivă, invocată de inculpatul OG, apoi, în temeiul art.155 și urm. Cod procedură penală, a dispus prelungirea duratei stării de arest preventiv a inculpaților OG, "", "", "", "", "", "", "", și, "", pe o durată de 30 zile, respectiv 5.2009-3.VI.2009, inclusiv, și, de asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererile de luare a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații, și.
În motivare, instanța de fond a arătat că măsura arestării preventive a fost luată prin încheierea de ședință, ca act procedural, în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă, ori existența a două mandate de arestare preventivă nu poate conduce la nelegalitatea încheierii de ședință, cu atât mai mult cu cât, prin Încheierea de ședință din data de 27.IV.2009, s-a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în Mandatul de arestare preventivă nr.122//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a, în Dosarul nr-, față de inculpatul OG, fiind emis, astfel, un alt mandat de arestare preventivă modificat. Pe fond, a arătat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, respectiv atât disp. art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele penale, și anume declarațiile părții vătămate, expertiza medico-legală nr.A1/3.997/2009, declarațiile martorilor, -, - și -, cât și disp. art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, față de fiecare inculpat în parte, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor, determinate de modalitatea concretă de comitere, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților, care, deși nu au antecedente penale, nu au putut face dovada că desfășurau activități legale pentru obținerea mijloacelor materiale de existență. Totodată, a apreciat că, potrivit art.136, alin.1, Cod procedură penală, prelungirea duratei arestului preventiv este necesară pentru efectuarea actelor de urmărire penală enumerate.
În termen legal, au declarat recurs inculpații, și, pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat a susținut, pe de o parte, că, potrivit art.5, art.6 și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu există indicii temeinice, deoarece pe data de 8.III.2009 a avut loc un incident nefericit, ivit pe fondul refuzului de a se așeza la masă cu cele 10 persoane, aflate sub influența băuturilor alcoolice, pe care le cunoaște de mai bine de 20 de ani, astfel că, fiind lovit, s-a apărat cum a putut, iar, pe de altă parte, că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, întrucât are un domiciliu, desfășura o activitate comercială, urmând să deschidă un fast-food, soția sa este însărcinată în luna a V-a, au un minor în vârstă de 2 ani, care are probleme de sănătate, necesitând un tratament special, și nu este cunoscut cu antecedente penale.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea sa, de îndată, în libertate.
În dovedire, a propus, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând la dosar certificatul de naștere nr. NF, nr.106.554, eliberat pe data de 20.III.2008, de către Consiliul local al Sectorului I, B, pe numele -, acte medicale privind pe -, toate în fotocopie, adeverință din data de 29.IV.2009, eliberată de " Com ", în original, precum și un comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind unele decizii în interesul legii.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat OG a arătat că, având în vedere dispozițiile imperative ale art.159, alin.8 Cod procedură penală, prevederile deciziilor penale nr.XXV/2.VI.2008 și nr.VII/20.II.2006 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, măsura arestării preventive a încetat de drept, potrivit art.140, alin.1, lit.a, Cod procedură penală. De asemenea, a invocat că referatul cu propunerea de prelungire a arestului preventiv nu este motivat cu privire la fiecare inculpat în parte, iar motivarea instanței de fond este sumară. Totodată, a susținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143, Cod procedură penală, întrucât atât procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, aflate la filele 4, 8, 23, 26, 29, 34, 38, 43, 45 și 53 ale volumului V, dosar de urmărire penală, cât și declarațiile martorilor -, soția părții vătămate, care a făcut referire la amenințări făcute de "", adică de inculpatul (fila 7, vol.III, ), mama părții vătămate, care a afirmat că la poarta sa au venit alți inculpați (fila 180, vol.III, ), și, fratele acesteia, care a susținut că nu a auzit să fi adresat vreo amenințare (fila 197, vol.III, ), constituie dovezi ale nevinovăției sale, astfel că nu există nici măcar presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.180, alin.2, Cod penal și de art.194, alin.1, Cod penal, a căror gravitate redusă nu justifică prelungirea arestului preventiv, iar, în ceea ce privește pe partea vătămată, nici măcar nu există o plângere penală, așa încât a fost audiată ca martor. În egală măsură, a susținut că nu sunt îndeplinite nici cea de-a doua condiție prevăzută de art.148, lit.f, Cod procedură penală, privind pericolul concret pentru ordinea publică, deoarece nu are antecedente penale, și nici cerința necesității, atâta timp cât actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate, enumerate în referat, nu-l privesc, în timp ce imposibilitatea strângerii probelor nu-i este imputabilă.
A solicitat, în temeiul art.38515, pct.1, lit.d, Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, rejudecând pe fond, în principal, să se constate că măsura arestării preventive a încetat de drept, iar, în subsidiar, respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, recurentul-inculpat OG a arătat că la dosar se află depus un alt mandat de arestare preventivă, al cărui conținut este diferit de cel al mandatului de arestare preventivă care i-a fost înmânat, în sensul că există nepotriviri referitoare la data nașterii, situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor penale. De asemenea, a susținut că judecătorul de fond a dispus prelungirea arestului preventiv înainte de rămânerea definitivă a încheierii de ședință prin care s-a dispus luarea măsurii de arest preventiv, întrucât nu fusese soluționat recursul. Totodată, susține că sunt aplicabile dispozițiile din Decizia penală nr.XXV/2.VI.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care sunt obligatorii, raportate la art.185, alin.1, Cod procedură penală și la art.4142, alin.2 și alin.3, Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive a încetat de drept pe data de 4.2009, întrucât recursul, pe care l-a declarat pe data de 30.IV.2009, în termen de 24 de ore de la data pronunțării, a fost înaintat instanței de recurs după data de 4.2009, când s-a împlinit termenul de arest preventiv dispus prin încheierea de ședință anterioară, astfel după cum s-a pronunțat inclusiv Curtea de Apel Galați, într-o speță similară. Pe fondul recursului, a arătat, pe de o parte, că a încercat să se apere pe sine și pe fratele său, pe care l-a găsit trântit pe jos, fiind evidentă disproporția de forțe, iar, pe de altă parte, că are un domiciliu, familie și preocupări nobile, deoarece dorea să se angajeze în Ministerul d e Interne.
A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea, de îndată, în libertate.
În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri în circumstanțiere și pe recurs, depunând la dosar, în fotocopie, nr.122//15.IV.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, precum și factura nr.-/30.IV.2009, de la Poșta Română către inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 14.IV.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus arestarea preventivă a inculpaților, ", în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, literele e și f, Cod procedură penală, față de care a fost emis nr.121//15.IV.2009, pentru complicitate la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.26, Cod penal, raportat la art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, lit.i, Cod penal, pentru comiterea infracțiunilor de șantaj, prev. de art.194, alin.1, Cod penal, și de șantaj, prev. de art.194, alin.1, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, "", în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, literele d, e și f, Cod procedură penală, față de care a fost emis nr.122//15.IV.2009, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, lit.i, Cod penal, și de șantaj, prev. de art.194, alin.1, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, și, "", în temeiul art.143, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, față de care a fost emis nr.128//15.IV.2009, pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, în varianta agravată, prev. de art.180, alin.2, Cod penal, și de șantaj, prev. de art.194, alin.1, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, lit.a, Cod penal, reținându-se în sarcina inculpaților și OG că începând cu luna august a anului 2008 au constrâns-o, prin amenințări, pe partea vătămată - să se împrumute, pentru a le plăti, inclusiv inculpatului, """, dobânzi cămătărești, până când aceasta nu a mai putut plăti, astfel că, după ce au folosit amenințări și violențe asupra părții vătămate, familiei și prietenilor acesteia, pe data de 4/5.III.2009, inculpatul OG împreună cu inculpatul, "", au lovit-o pe partea vătămată -, partenerul de afaceri al părții vătămate -, căreia i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu picioarele, precum și cu o sabie, în zona toracelui, pentru aod etermina, în acest mod, pe partea vătămată - să le plătească bani necuveniți, și, de asemenea, pe data de 8.III.2009, aflându-se în fața imobilului situat pe-, Sector I, B, inculpatul l-a ajutat pe inculpatul OG, fratele său, să-i aplice mai multe lovituri cu sabia, în zona capului, părții vătămate, care s-a apărat cu mâinile, punându-i viața în pericol, cu scopul de aod etermina să le remită sume de bani nedatorate.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.159, alin.8, teza a II-a, Cod procedură penală, potrivit cărora recursul se judecă înainte de împlinirea termenului anterior al arestului preventiv, invocată de recurenții-inculpați și OG OG, Curtea apreciază că este un termen de recomandare, atâta timp cât recursul nu este suspensiv de executare, potrivit art.159, alin.9, Cod procedură penală. Este adevărat faptul că, prin Decizia nr.XXV/2.VI.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a stabilit că termenul de soluționare a recursului are un caracter imperativ, însă, în lipsa unei motivări până în acest moment, nu se pot face presupuneri, în mod speculativ, cu privire la argumentele avute în vedere de instanța supremă de judecată, precum și cu privire la sancțiunea aplicabilă în această situație.
Referitor la nulitatea mandatului de arestare preventivă, invocată de inculpatul OG, atât la fond, cât și în recurs, Curtea apreciază că o asemenea susținere nu poate fi privită cu seriozitate, întrucât reprezintă dovada unei necunoașteri a procedurii penale, mai precis a dispozițiilor art.149/1, alin.9, Cod procedură penală, raportat la art.151, alin.1, Cod procedură penală, potrivit cărora măsura arestării preventive este luată prin încheierea de ședință, ca act de procedură, și nu prin mandatul de arestare preventivă, care constituie actul procedural de punere în executare, astfel că existența a două mandate de arestare preventivă reprezintă strict o problemă de executare, fără nici un efect juridic asupra legalității și temeiniciei luării măsurii de arest preventiv.
Privitor la nemotivarea referatului cu propunerea de prelungire a arestului preventiv, întocmit pe data de 29.IV.2009, în Dosarul nr.730/P/2009, de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, invocată de recurentul-inculpat OG, Curtea constată că, dincolo de caracterul nereal al acestei susțineri, fără corespondent în realitate, sancțiunea nu constă în revocarea măsurii de arest preventiv, întrucât judecătorul, odată sesizat, are obligația de a examina din oficiu, și nu limitat la motivele procurorului, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, prin analizarea temeiurilor inițiale și, atunci când este cazul, a temeiurilor noi, iar necesitatea unei noi prelungiri a fost argumentată de procuror, prin indicarea actelor de urmărire penală pe care urmează să le efectueze, inclusiv față de acest inculpat, atâta timp cât există conexitate și indivizibilitate cu una dintre faptele penale reținută în sarcina inculpatului.
Nici susținerea aceluiași recurent-inculpat cu privire la nemotivarea hotărârii judecătorești nu este fundamentată, întrucât judecătorul fondului a expus, deși în mod trunchiat, argumentele care l-au determinat să prelungească arestarea preventivă, astfel că nu se poate susține cu seriozitate lipsa unei motivări.
Astfel, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a stabilit că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive continuă să existe, iar prelungirea duratei stării de arest preventiv este necesară.
Așadar, Curtea apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există probe, și nu doar indicii temeinice, după cum a susținut instanța de fond, că fiecare inculpat a comis faptele penale reținute, și anume cu privire la faptele penale reținute în sarcina inculpaților și OG, împotriva părții vătămate - există declarațiile părții vătămate -, care a împrumutat suma de 4.000 Euro de la inculpatul OG, "", cu o dobândă de 1.000 de Euro lunar, raport de evaluare psihologică din data de 19.2009, întocmit de Clinica Terapia M - și Psihiatrie, conform căruia pe data de 16.XI.2008 s-a prezentat partea vătămată, care avusese o tentativă de suicid, procesele-verbale din datele de 9.III.2008 și de 10.III.2009, însoțit de planșe fotografice, privind recunoașterea de pe planșele fotografice de către partea vătămată a inculpaților, ", OG, "", și OG, "", despre care a arătat că, în repetate rânduri, i-au adresat amenințări, declarațiile martorului -, fiica părții vătămate, care se coroborează cu raportul de evaluare psihologică din data de 19.2009, întocmit de Clinica Terapia M - și Psihiatrie, în care se menționează că suferă de tulburare de sress traumatic, procesul-verbal din data de 1.IV.2009, cu planșe fotografice, privind recunoașterea de pe planșele fotografice a celor trei inculpați de către martorul -, declarațiile martorilor, mama părții vătămate, care, potrivit procesului-verbal din data de 1.IV.2009, însoțit de planșe fotografice, i-a recunoscut pe toți cei trei inculpați de pe planșele fotografice, fratele părții vătămate, care, conform procesului-verbal din data de 27.IV.2009, cu planșe fotografice, l-a recunoscut pe inculpatul OG, "", de pe planșele fotografice, coleg de serviciu cu -, soția părții vătămate, care a arătat că a împrumutat-o cu bani, nerestituiți, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice; pentru fapta penală din data de 4/5.III.2009, reținută în sarcina inculpatului sunt depuse la dosar declarațiile părții vătămate -, certificatul medico-legal nr.A2/1.535/10.IV.2009, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, conform căruia partea vătămată prezintă leziuni ce necesită, pentru vindecare, un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale, procesul-verbal din data de 9.III.2009, cu planșe fotografice, privind recunoașterea de pe planșe fotografice a inculpaților, ", OG, "", și OG, "", de către partea vătămată, declarațiile martorului, soția părții vătămate, care, potrivit procesului-verbal din data de 27.IV.2009, însoțit de planșe fotografice, i-a recunoscut pe inculpații OG, "", și, ", de pe planșele fotografice; pentru faptele penale din data de 8.III.2009 reținute în sarcina inculpaților și OG, asupra părții vătămate, se află depuse procesul-verbal de caz din data de 8.III.2009, întocmit de Secția 5 Poliție, potrivit căruia partea vătămată a fost transportată la spital, în urma unor lovituri aplicate cu o sabie, de către două persoane, constatările preliminarii nr.A1/3.997/2009, întocmite de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, coroborate cu foaia de observație clinică nr.9.280, întocmită de Spitalul Clinic de Urgență B - Chirurgie Plastică, cu toate anexele și cu planșele fotografice, declarațiile părții vătămate, în care arată că inculpatul, "", a sunat-o, solicitându-i suma de 5.000 Euro, pe care, după mai multe amenințări, i-a dat-o, însă, ulterior, a reluat amenințările, iar pe data de 8.III.2009 inculpatul OG, "", care a coborât din autoturismul marca Audi A6, cu număr de înmatriculare B-33-, ajutat de inculpatul, "", a tăiat-o cu sabia la ambele mâini, în timp ce se apăra de loviturile îndreptate către cap, procesele-verbale din data de 11.III.2009, însoțite de planșe fotografice, privind recunoașterea de pe planșe fotografice de către partea vătămată, aflată în spital, a inculpaților OG, "", și, "", procesul-verbal de reconstituire cu partea vătămată din data de 23.III.2009, însoțit de planșe fotografice, declarațiile martorilor oculari, -, - și -, care, potrivit proceselor-verbale din data de 12.III.2009, cu planșe fotografice, i-au recunoscut pe inculpații și de pe planșele fotografice, procesul-verbal de reconstituire cu martorul din data de 23.III.2009, însoțit de planșe fotografice, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice, procesele-verbale din data de 14.IV.2009 privind perchezițiile domiciliare efectuate în imobilele situate pe-, Sectorul I, B, aparținând inculpatului OG, "", potrivit căruia a fost găsită o sabie, în lungime de aproximativ 30 cm, pe-, Sectorul I, B, aparținând inculpatului, "", conform căruia în curte au fost găsite autoturismele marca BMW 540, marca Linea, marca Audi A6, cu număr de înmatriculare B-33-.
În ceea ce privește art.148, alin.1, litera d, Cod procedură penală, reținut în sarcina inculpatului OG, "", Curtea constată că, prin Ordonanța din data de 14.IV.2009, din Dosarul nr.730/P/2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia pus în mișcare acțiunea penală pentru ambele infracțiuni, și nu mai întâi pentru infracțiunea de șantaj, apoi pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, pentru a fi îndeplinită condiția comiterii, cu intenție, a unei noi infracțiuni. Prin urmare, acest temei al arestului preventiv a fost greșit reținut în sarcina inculpatului.
Curtea apreciază că față de inculpații, ", și OG, "", este îndeplinită cerința prevăzută de art.148, alin.1, litera e, Cod procedură penală, respectiv există date că inculpații au exercitat, prin persoane interpuse, presiuni asupra părții vătămate, căreia i-au oferit bani, pentru o înțelegere frauduloasă cu aceasta, astfel după cum rezultă din procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice.
De asemenea, Curtea apreciază că față de fiecare dintre cei trei inculpați sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege cel puțin pentru infracțiunea de șantaj reținută în sarcina fiecăruia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă, în primul rând, din datele personale ale inculpaților, "", care, la vârsta sa de 30 ani, după ce a absolvit 3 clase primare, nu are ocupație, însă are în întreținere un minor, în curtea sa au fost găsite autoturismele mărcile BMW 540, Linea, Audi A6 și intenționează să deschidă un restaurant fast-food, a avut antecedente penale din perioada minoratului, când a fost condamnat definitiv, prin două sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și la regimul circulației rutiere, "", care, la vârsta sa de 31 de ani, are doar 5 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, și, "", în vârstă de 26 de ani, cu 7 clase absolvite, nu are un loc de muncă, în timp ce toți trei inculpați nu figurează cu venituri înregistrate, astfel după cum rezultă din adresa de la Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice a Sectorului I, Din toate aceste elemente, precum și din modalitatea similară în care au comis faptele penale reținute în sarcina acestora, rezultă că inculpații, ca membri ai unui grup infracțional, constituit pe criteriile exclusive de familie, constituie un pericol real pentru ordinea publică, prin solidaritatea și violența extremă în comiterea acțiunilor de cămătărie, ca modalitate de obținere a unor importante venituri materiale, în condițiile în care cu toții au o instruire școlară redusă, situată la limita analfabetismului, și nu au o ocupație onestă.
De asemenea, în mod temeinic, instanța de fond a arătat că, potrivit art.136, alin.1, Cod procedură penală, prelungirea arestării preventive este necesară pentru administrarea în bune condiții a probelor enumerate în referatul Ministerului Public, într-o cauză complexă, prin numărul mare de inculpați și de fapte penale, cu atât mai mult cu cât au fost exercitate presiuni asupra părții vătămate de către inculpații și.
OGÎn consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, și OG împotriva OG Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, iar, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, va obliga pe fiecare recurent-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții-inculpați, și OG împotriva OG Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 30.IV.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-inculpat la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
escu
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
-Secția a II-a penală:.
3 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
