Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 154/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - prelungire arestare preventivă -
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ÎNCHEIERE NR. 154
Ședința publică din data de 14 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 18 decembrie 1986, în prezent arestat în Arestul IPJ S, împotriva încheierii nr. 183 PA din 11 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebat fiind, inculpatul recurent arată că nu dorește să dea o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent, având cuvântul, consideră că încheierea este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului și a se avea în vedere că temeiul pentru care solicită casarea încheierii este neanalizarea argumentelor invocate în apărare, motiv de casare prev. de art.385/9 pct. 10 Cod procedură penală. Învederează că la data de 10.08.2009 a formulat o cerere de probe depusă la DIICOT, care nu fost analizată nici până în prezent. S-a solicitat audierea inculpatului, audierea casetelor audio și studierea dosarului de către inculpat. Potrivit disp. art.66 Cod procedură penală pe tot parcursul cercetării penale inculpatul are dreptul de a-și proba nevinovăția și de a demonstra lipsa de temeinicie a probelor parchetului. În contextul în care acesta produce în continuare probe, în afara cercetării penale și fără a fi audiat inculpatul, această modalitatea este sancționată de codul d e procedură penală prin desființarea actelor astfel efectuate. Dreptul la apărare este garantat de Constituție, nefiind un drept fictiv, iar instanța de fond, prin admiterea propunerii parchetului a omis să se pronunțe asupra cererii inculpatului. S-au menționat ca motive de prelungire a duratei arestării specificul infracțiunii, complexitatea cauzei, caracterul transfrontalier, ori parchetul trebuia în mod obligatoriu să precizeze care sunt temeiurile noi care să justifice prelungirea arestării preventive. Alte probe sau indicii neexistând, cererea formulată este nejustificată, iar prelungirea arestării încalcă disp.art.5 din CEDO. În ce privește activitatea infracțională inculpatului, instanța de fond reținut că din analiza materialului probator rezultat că sunt probe și indicii temeinice a activității inculpatului, ori analiza acestora excede cadrului procesual, instanța de fond nu trebuia să se pronunțe asupra probelor, care echivalează cu pronunțarea asupra fondului cauzei.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond respingerea propunerii de prelungirea arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
Procurorul, având cuvântul, arată că măsura arestării preventive față de inculpatul a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se prelungirea măsurii în această fază a procesului, sens în care pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate de apărătorul său ales, și cercetarea sa în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, care au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.183PA din data de 11.09.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a admis propunerea S și s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de "constituirea unui grup infracțional organizat ", faptă prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.39/2003, "organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000" (respectiv, transportul drogurilor de mare risc, prev. de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000), faptă prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin referatul nr.76D/P/2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava s-a înaintat acestei instanțe propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 zile, a inculpatului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- constituirea unui grup infracțional organizat faptă prev. și ped. de art.7 alin.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că la începutul anului 2008, împreună cu mai multe persoane, respectiv zis "", a pus bazele unui grup infracțional organizat, acționând împreună și în mod coordonat în scopul săvârșirii infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000.
Existența relațiilor de grup infracțional organizat a debutat la sfârșitul anului 2007, prelungindu-se în timp până cel puțin spre mijlocul anului 2008, funcționând conform următoarei scheme de acțiune: cei patru membri ai grupului, toți provenind din cartierul din mun. S și având vechi relații de prietenie, au obținut experiență infracțională în traficul internațional de droguri, între anii 2007-2008, efectuând, pe rând, unul sau mai multe transporturi de droguri de mare risc, heroină sau cocaină, în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, pe ruta Turcia - Europa de Vest sau, ori de Sud - Vestul Europei.
După ce au executat diverse pedepse cu închisoare pentru comiterea acestui gen de infracțiuni, odată reveniți în țară, și, au luat legătura cu zis "" și, hotărând împreună să acționeze și în mod coordonat pentru a racola din România curieri, în special tineri cu vârste cuprinse între 19 - 27 ani, dispuși să efectueze transporturi de droguri pe rutele mai sus menționate în beneficiul unor rețele internaționale de traficanți de droguri, obținând în medie un profit net cuprins între 1500 - 2000 euro pentru fiecare persoană pusă la dispoziția rețelelor de traficanți de droguri.
modului de acțiune al acestui grup infracțional organizat a fost determinat, pe de o parte, de flexibilitatea de a se diviza și reorienta în funcție de conjuncturile și traseele favorabile și, pe de altă parte, de faptul că, pe parcursul existenței sale, rolurile inițiatorilor, aderenților și sprijinitorilor, s-au modificat în permanență în raport cu experiența acumulată în realizarea activităților - scop și de motivația financiară a acestora, astfel că, de cele mai multe ori, unii dintre simplii executanți au devenit organizatori ai propriilor transporturi. O altă trăsătură definitorie a funcționării acestui grup infracțional organizat a fost contactul minimal pe verticală între toți membrii rețelei, de natură a asigura, pe de o parte, secretul identității nivelelor superioare ale organizației și, pe de altă parte, reducerea riscului ca activitățile infracționale ale liderilor săi să poată fi probată prin mijloace clasice de probă de către organele judiciare.
În structura grupului infracțional organizat, deține o poziție de lider strategic, determinată de faptul că împreună cu partenerul său inițial, au dezvoltat relații directe cu membrii organizațiilor internaționale de traficanți de droguri, fapt ce îi permite și în prezent să planifice, să coordoneze și să negocieze numărul persoanelor racolate, sexul acestora, modul de disimulare a drogurilor, ruta pe care transportatorii de droguri o vor urma, modul de plată a transporturilor efectuate de curieri, precum și suma ce va fi plătită de traficanții de droguri pentru racolarea curierilor către organele judiciare.
- organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prev. la art.2-9 din Legea nr.143/2000, faptă prev. și ped. de art.10 din Legea nr.143/2000, constând în aceea că în perioada februarie 2008 - iunie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a organizat racolarea și îndrumarea a 18 persoane cetățeni români, în vederea efectuării unor transporturi de droguri, pe relația Turcia - Europa de Vest sau și de Sud către țări din Vestul Europei în beneficiul unor rețele internaționale de trafica de droguri.
Aceste probe și indicii demonstrează gradul de pericol al faptelor reținute în sarcina inculpatului de la momentul aderării la grupul infracțional din mun. până la momentul destrămării acestui grup infracțional având ca ocupație racolarea și punerea la dispoziție a unor cărăuși în vederea efectuării de transporturi de mare risc pe rute internaționale contra unor sume cuprinse între 1.500 - 2.000 EURO.
În motivarea propunerii, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava, a arătat că a data de 30.07.2009, Tribunalul Suceava - Secția Penală a emis mandatul de arestare preventivă nr.49A, prin care a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile, considerând că sunt întrunite condițiile cumulative ale art.148 alin.1 lit. f C.P.P. măsură prelungită prin încheierea nr.160/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
Până în prezent au fost efectuate multiple acte de urmărire penală pentru probarea activităților infracționale desfășurate de persoanele cercetate în cauză, după cum urmează: audierea inculpaților;;; -;;;;;;; interceptările telefonice realizate în cauză și transcrierea convorbirilor telefonice care prezintă interes pentru cauză; supravegherile audio-video și procesele verbale de transcriere; au fost solicitate și efectuate percheziții domiciliare atât la inculpații în cauză cât și la persoanele racolate de aceștia în vederea descoperirii de noi probe materiale; au fost întocmite adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea comunicării dacă au fost efectuate transferuri bancare de către membrii grupului infracțional; a fost solicitată și s-a primit din partea autorităților judiciare turcești o evidență privind intrările /ieșirile persoanelor cercetate în acest dosar pe/de pe teritoriul acestui stat, ocazie cu care s-a pus în evidență faptul că numitul a tranzitat de mai multe ori teritoriul statului respectiv ultima dată în luna martie 2009. De asemenea statul a fost tranzitat și de unele persoane racolate de numitul care au transportat droguri de mare risc pe relația Turcia Europa de Vest, astfel:,; proces verbal de consemnare a sesizării organelor judiciare din Olanda și în urma cărora au fost identificați și arestați numiții, și având asupra lor o mare cantitate de droguri de mare risc, respectiv heroină și cocaină; audierea martorului, care oferă detalii privind modul de racolare, destinația acestuia din, modul de transport al drogurilor pe ruta -, de cine a fost racolat și în beneficiul cărei persoane a efectuat transportul unor cantități de droguri( împreună cu zis"" - s-a deplasat în cartierul din mun. S unde l-a cunoscut pe "tânărul respectiv avea vârsta de aproximativ 21-25 ani, înălțime 1,80 - 1,85, constituție astenică, brunet, tuns normal, cu părul răvășit, conducea un BMW de culoare neagră, în patru uși, cu geamuri foliate și din câte îmi amintesc avea numărul de înmatriculare -"). În urma audierii numitului, coroborată cu interceptările telefonice autorizate și înregistrarea audio-video, a rezultat faptul că acesta a fost racolat de către numitul, care l-a pus la dispoziția numitului. Acesta din urmă a stabilit modul de finanțare taxei pentru pașaport, a pus la dispoziția celor doi și a încă două persoane, -, a unei sume de bani pentru transport și cheltuieli ocazionale, în vederea deplasării în Turcia și a efectuării unor transporturi de droguri de mare risc; audierea martorilor, ; audierea martorului, care oferă indicii temeinice privind implicarea lui în coordonarea activităților de racolare a unor curieri de droguri și traficul unor substanțe prohibite din categoria drogurilor; au fost audiați numiții și racolați pentru efectuarea unor transporturi de droguri de către zis "lingură" și puși la dispoziția lui, cel care îi dirija pe cei doi spre rețelele internaționale de traficanți de droguri.(extras din declarațiile celor doi martori: "totodată acesta( - arestat în prezent în pentru trafic de droguri)mi-a dat un număr de telefon, respectiv0742/-(aparținând lui și identificat în baza procesului verbal anexat - număr care a fost și interceptat în baza autorizării Tribunalului Suceava )pe care mi-a spus să-l memorez cu litera C și să-l sun pe drum dacă apare cevatotodată acesta mi-a spus ca discuțiile să fie purtate prin SMS și să vorbim fără cuvinte ca droguri, sau altele care să dea de bănuit"); audierea martorilor sub altă identitate și, care au explicat pe larg modul de racolare, poziția de lider al grupului infracțional organizat deținută de și modul de funcționare a rețelei și al transporturilor de droguri efectuate de cărăușii racolați; au fost întocmite planșe fotografice ca urmare a efectuării perchezițiilor informatice în dosarul penal cu numărul de mai sus în care sunt evidențiate legăturile dintre inculpatul și alți membrii ai rețelei, atât români cât și nigerieni; au fost formulate cereri de comisii rogatorii internaționale în, Turcia și Spania pentru audierea curierilor de droguri arestați în aceste state, în baza acordurilor de cooperare cu autoritățile judiciare competente din aceste state, ale căror rezultate nu ne-au parvenit în timp util.
Față de această situație, se poate constata complexitatea acestei cauze, dificultatea gestionării datelor și informațiilor avute sau obținute până în prezent, precum și valorificarea acestora ca probe, astfel că în perioada următoare se impune efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: reaudierea inculpatului, cu privire la implicarea sa în activităților grupului infracțional; reaudierea inculpaților zis "", -, și, în scopul stabilirii tuturor legăturilor infracționale dintre aceștia, în măsura în care unii dintre ei vor consimți să facă declarații în fața organelor de urmărire penală; identificarea și audierea altor martori privind implicarea inculpatului în racolarea și punerea la dispoziție de cărăuși membrilor grupului infracțional; întocmirea de hărți relaționale în baza listingurilor telefonice ce vor fi obținute de la companiile de telefonie mobilă cărora le-au fost înaintate adrese în acest sens; verificarea transferurilor bancare efectuate de către și în favoarea inculpatului pentru a scoate în evidență beneficiile financiare obținute în urma desfășurării acestor activități ilicite de racolare de persoane în vederea efectuării de transporturi internaționale de droguri; întocmirea de adrese către unitățile bancare care dețin servicii în vederea punerii la dispoziție a copiilor după recipisele de transfer bancar întocmite de către membrii grupului infracțional în funcție de răspunsurile primite de la aceste unități bancare, existente la prezentul dosar penal.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de urmărire penală 76D/P/2009 al DIICOT
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a constatat că propunerea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava este întemeiată.
Astfel, prin încheierea nr.49A din 30.07.2009, a Tribunalului Suceava, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 de zile și emiterea mandatului de arestare preventivă, motivat de faptul că sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 Cod procedură penală, întrucât din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, dar și cazul prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, conform căruia: "există date că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Încheierea sus-menționată a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat. Ulterior, măsura a fost prelungită prin încheierea nr.160/PA din 22.08.2009 a Tribunalului Suceava, pentru o perioadă de 20 de zile.
În fapt, s-a reținut că din probatoriul administrat până în momentul respectiv în cauză rezulta presupunerea rezonabilă că inculpatul a constituit împreună cu fratele său și alte persoane cum ar fi, un grup infracțional în scopul racolării unor persoane din România, în special din zona județului S, care să transporte droguri de mare risc în diverse țări din Europa, aceasta implicându-se în racolarea mai multor persoane, după ce, anterior, fusese arestat de autoritățile olandeze pentru transportul a aproximativ 1 kg de cocaină pentru aproximativ 10 luni de zile. Relevante privind rolul inculpatului în gruparea infracțională sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice pe care acesta le-a avut cu alte persoane implicate în traficul de droguri respectiv "Mr. Sunday", "", "Jamal", (arestat în Spania), "",.
Din declarațiile martorilor coroborate cu celelalte probe administrate în întreg dosarul de urmărire penală rezultă legăturile grupării infracționale din România cu cetățeni străini implicați de asemenea în organizarea și finanțarea traficului de droguri pe teritoriul continentelor menționate, aceștia făcând practic parte dintr-o rețea internațională de trafic de droguri.
Pentru a dispune luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul Suceavaa reținut că sunt întrunite cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice - astfel cum aceste noțiuni sunt definite în art. 63, 64 și 681Cod procedură penală - de săvârșire de către inculpat a faptelor pentru care este cercetat, precum și existența vreunuia din cazurile expres și limitativ prev. de art. 148 a-f Cod procedură penală, în cazul de față lit. f), respectiv că infracțiunile pentru care este formulată învinuirea să fie pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani, și, în plus, necesitatea privării de libertate în cursul urmării penale datorită pericolului social concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a acestuia.
Ulterior luării măsurii arestării preventive au fost audiați, cu privire la activitatea întregului grup, martorii ia, G, G, și s-a procedat la reaudierea martorului. Aceste declarații sunt detaliate și (cu excepția declarațiilor lui G și ) prezintă relevanță deosebită sub aspectul probării și documentării activității întregului grup. Martorii au indicat aceeași modalitate de racolare din partea inculpaților, aceeași modalitate de desfășurare a transportului de droguri și au indicat în mod concordant locația și datele de identificare ale persoanelor din Turcia ce procedau la "distribuirea" curierilor.
În consecință, față de probatoriul administrat în cauză, atât anterior luării măsurii arestării preventive, cât și ulterior, Tribunalul a concluzionat că indiciile cu privire la activitatea infracțională a inculpatului sunt temeinice și corespund exigențelor art. 681.C.P.P. raportat și la faza în care a ajuns procesul penal.
A apreciat prima instanța că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Referindu-se la art. 148 alin. 1 lit. f teza a II-a, ce a servit ca temei al arestării preventive a inculpatului, și care subzistă și în prezent, s-a reținut că pericolul la care face referire textul amintit, în lipsa unor criterii legale exprese, se deduce prin raportare la mai multe aspecte. Astfel, literatura de specialitate și practica judiciară a cristalizat ceea ce înseamnă interpretarea textului de lege referitor la pericol.
Chiar dacă din Codul român de procedură penală lipsește definiția legală a expresiei "pericol concret pentru ordinea publică", și doctrina și jurisprudența constantă din România, și îndeosebi a Înaltei Curți de Casație și Justiție care are ca atribuție constituțională asigurarea interpretării și a aplicării unitare a legii de către celelalte instanțe judecătorești, au cristalizat acest concept, iar o jurisprudență constantă satisface exigențele de previzibilitate a legii, stabilindu-se că prin "pericol concret pentru ordinea publică" trebuie înțeleasă inclusiv reacția colectivă față de infracțiunea săvârșită care, prin rezonanța sa, afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de dezaprobare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică a lăsării în stare de libertate a inculpatului nu are nici o relevanță interesul mass-mediei pentru cauza penală în care inculpatul este parte iar reacția colectivității cu privire la fapta de care este învinuit inculpatul nu trebuie probată prin luarea unor declarații tuturor sau unei mari părți din persoanele care formează o colectivitate pentru a-și exprima dezacordul, indignarea temerea sau dimpotrivă aprobarea faptei de care este învinuit inculpatul, ceea ce ar impune în sarcina organelor de urmărire penală, în fiecare caz în parte, o sarcină imposibilă.
În condițiile în care indiciile temeinice sunt în sensul că inculpații:
- au acționat coordonat și coerent, modalitatea de operare fiind identică în fiecare caz de racolare,
- au racolat persoane ce fac parte din aceeași categorie socială și cu vârste apropiate,
- au săvârșit un număr ridicat de racolări și trimiteri în străinătate în vederea transportului de droguri de mare risc și, mai ales,
- au expus persoanele racolate unor riscuri enorme, pe care acestea nu le-au conștientizat pe deplin, și care au avut ca rezultat arestarea și chiar condamnarea unor curieri la pedeapsa închisorii,
coroborate cu intervalul de timp scurt ce a trecut de momentul luării măsurii arestării preventive, este imposibil de susținut că toate aceste activități nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Arestarea inculpaților a fost modalitatea prin care s-a pus punct activității infracționale, în condițiile în care aceasta avea o deosebită amploare iar inculpații dezvoltaseră multiple contacte la nivel național și internațional. Având în vedere cele reținute anterior, gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor de care inculpatul este acuzat, concretizat în limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textele legale incriminatoare, precum și în urmările deosebit de grave la nivel social ce rezultă din consumul de droguri, caracterizate "de mare risc", Tribunalul a reținut că lăsarea inculpatului în libertate ar constitui un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din aceea că, în cazul punerii în libertate a unui inculpat acuzat de săvârșirea unor infracțiuni atât de grave, ar putea fi încurajată activitatea infracțională a altor persoane, creându-se impresia că justiția nu are o reacție fermă față de o astfel de activitate infracțională.
Deși s-a afirmat că inculpații nu ar fi obținut beneficii importante din aceste presupuse activități, Tribunalul a reținut, pe de o parte, că declarațiile martorilor audiați confirmă sumele menționate de procuror, iar pe de altă parte existența sau cuantumul unor beneficii materiale nu face parte dintre elementele constitutive ale vreuneia dintre infracțiunile reținute, urmând a fi avută în vedere, eventual, la individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește situația concretă a inculpatului din prezenta cauză, tribunalul a reținut în primul rând că aplicarea unor măsuri mai puțin restrictive nu poate fi eficientă. Astfel, un număr ridicat al persoanelor implicate (în mod special curieri) nu au fost identificate (și în consecință nu i se poate impune inculpatului să nu ia legătura cu acestea), iar pe de altă parte legăturile dintre membrii grupului, precum și cu persoanele implicate din străinătate, au avut loc în principal prin telefon sau e-mail. În consecință, limitarea dreptului de circulație prin aplicarea uneia dintre măsurile prevăzute de art. 145 sau 1451nu C.P.P. poate fi apreciată ca eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal. De asemenea, una dintre caracteristicile activității infracționale a fost existența unor multiple legături între cei implicați, la nivel internațional, ceea ce constituie un important factor de risc de sustragere de la tragerea la răspundere penală.
În cauza de față, având în vedere gravitatea activității infracționale de care inculpatul este acuzat, durata arestării de aproximativ 40 de zile, până în prezent, și o prelungire a acesteia cu încă 30 de zile nu apare ca nerezonabilă, în condițiile în care urmărirea penală este una complexă, necesitând administrarea unui probatoriu vast precum și întocmirea unor acte procesuale și procedurale corespunzătoare. O activitate infracțională petrecută atât în țară cât și în afara teritoriului României, compusă din numeroase acte materiale, cu participarea unui număr ridicat de persoane, cu implicarea unor persoane din afara țării necesită o durată mai îndelungată și justifică durata urmăririi penale în cauza de față, astfel încât nici durata arestării preventive, în contextul menținerii motivelor ce au stat la baza dispunerii acesteia, nu poate fi caracterizată ca "nerezonabilă".
Față de toate cele reținute, Tribunalul a admis propunerea DIICOT S și a dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 17 septembrie 2009 și până la data de 16 octombrie 2009.
De asemenea, a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara ca nefondată, temeiurile ca au stat la baza arestării preventive neschimbându-se în nici un fel, așa cum impun prevederile art. 139 alin. 1.proc.pen. pentru înlocuirea unei măsuri preventive cu o alta.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că parchetul nu a prezentat temeiuri noi care să justifice prelungirea arestării preventive și ca atare instanța nu se poate pronunța asupra existenței temeiurilor anterioare care au fost discutate și asupra cărora s-a pronunțat. Nu s-au făcut niciun fel de probe în perioada scursă, deși parchetul a învederat instanței în cererea de prelungire anterioară că dată fiind complexitatea cauzei și necesitatea efectuării unor probe cu audieri de martori, cu decriptarea expertizei pe calculatoare care s-au făcut la inculpați și pentru procedura de comisie rogatorie este necesară această prelungire. Deși a solicitat la data de 10.08.2009 administrarea unor probe, nici până în prezent parchetul nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Deși a invocat înaintea primei instanței acest aspect în apărare, nu s-a făcut o analiză a sa, încheierea fiind nelegală existând cazul de casare prev. de art.385/9 alin.1 pct.10 Cod procedură penală.
Pentru motivele expuse anterior, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și în rejudecare respingerea propunerii privind prelungirea arestării preventive.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul de casare invocat de inculpat cu ocazia susținerii recursului, în sensul că instanța nu a analizat faptul că parchetul nu s-a pronunțat asupra cererii de probe formulată în apărare, acestea sunt aspecte ce vizează fondul cauzei, excedând prezentului cadru legal.
Potrivit art.155 alin.1 Cod procedură penală, arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din probatoriul efectuat până în prezent în cauză, și pe larg analizat de prima instanță, se reține existența indiciilor temeinice de săvârșire a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, în accepțiunea disp.art.68/1 Cod procedură penală și în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie, creând instanței bănuiala legitimă că acesta a comis faptele pentru care este cercetat.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că subzistă și temeiul prev. de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, reținut la luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive, respectiv acela că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă acesta, în accepțiunea textului de lege anterior menționat, este distinct de cel abstract avut în vedere de legiuitor la reglementarea infracțiunilor și regimului lor sancționator, anumite fapte, dată fiind gravitatea lor deosebită, relevă un astfel de pericol prin însăși comiterea lor.
Se reține că inculpatul a constituit împreună cu fratele său și alte persoane cum ar fi, un grup infracțional în scopul racolării unor persoane din România, în special din zona județului S, care să transporte droguri de mare risc în diverse țări din Europa, aceasta implicându-se în racolarea mai multor persoane, după ce, anterior, fusese arestat de autoritățile olandeze pentru transportul a aproximativ 1 kg de cocaină pentru aproximativ 10 luni de zile.
Așadar, faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt de o gravitate și o periculozitate deosebită, în condițiile în care pe de o parte, traficul de droguri a cunoscut o amploare ridicată, iar pe de altă parte, consecințele consumului acestui produs conduc la vătămarea stării de sănătate fizică și psihică a persoanelor consumatoare și nu de puține ori chiar la decesul acestora.
Această gravitate a faptelor relevă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă o perioadă de timp, de circa 50 zile, s-a scurs de la arestarea sa.
Așadar, subzistă în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Potrivit atât dispozițiilor interne cât și a celor reglementate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la o instrumentare a cauzei sale într-un termen rezonabil, putând beneficia totodată și de eliberarea sa în cursul procedurii.
În cauză, urmărirea penală impunea efectuarea cu celeritate a actelor, iar unele dintre cele menționate în referat puteau fi întocmite până la acest moment, astfel încât se justifică, în prezența condițiilor cerute de disp.art.143, 148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, prelungirea măsurii arestării preventive doar pe o durată de 10 zile apreciată de către instanță ca necesară, dar totodată și suficientă, în acest sens.
O măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi, la acest moment, oportună pentru asigurarea scopului pentru care ar fi dispusă, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele arătate, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, curtea, în conformitate cu disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală rap. la art. art.159 alin.8 Cod procedură penală, îl va admite.
Va casa în parte încheierea atacată și în conformitate cu disp.art.159 alin.6 Cod procedură penală va prelungi măsura arestării preventive a inculpatului pe o durată de 10 zile (în loc de 30 de zile) începând cu data de 17.09.2009 și până la data de 26.09.2009 inclusiv.
Văzând și disp.art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D I PUNE:
Admite recursul declarat de inculpatul.
Casează în parte încheierea nr.183PA din 11 septembrie 2009 a Tribunalului Suceava și în rejudecare:
Admite, în parte. cererea de prelungire a arestării preventive formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Suceava.
În baza art. 159 alin 6 Cod procedură penală rap. la art. 136,143 și 148 lit. f Cod procedură penală prelungește măsura arestării preventive a inculpatului, pe o durată de 10 zile(în loc de 30 de zile), de la 17 septembrie 2009 până la 26 septembrie 2009, inclusiv.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./15.09.2009
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Androhovici Daniela, Andronic Tatiana
