Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 159/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1092/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
ÎNCHEIEREA NR.159/
Ședința publică din data de 18 mai 2009
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: Vasile Băjan
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Carmen Veronica
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv la Secția 6 Poliție și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul inculpat, prin apărător, depune la dosar un memoriu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică pentru nelegalitate și netemeinicie încheierea atacată, prin care, admițându-se cererea parchetului, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, rejudecându-se cauza, respingerea cererii parchetului și continuarea urmăririi penale cu inculpatul în stare de libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Susține că nu s-a indicat nicio probă certă, din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în stare de libertate a inculpatului. Acest pericol, raportat la persoana inculpatului, nici nu se regăsește în realitate, sens în care invocă atitudinea pe care acesta a avut-o imediat după săvârșirea faptelor, manifestată prin recunoaștere și regret. De asemenea, solicită a se ține seama și de împrejurarea că faptele au fost generate de un conflict mai vechi pe care inculpatul îl avea cu vecinii săi, conflict care, în luna decembrie 2008, fost determinat chiar de către victime. Faptele respective nu au fost premeditate de inculpat, care nu a acționat cu intenție, și din acest aspect rezultând lipsa de pericol social concret al lăsării lui în libertate. Învederează și faptul că inculpatul, o dată pus în libertate, nu poate influența în niciun fel buna desfășurare a procesului penal, întrucât, din referatul parchetului rezultă că mai sunt de efectuat doar câteva acte de procedură, respectiv finalizarea rapoartelor medico-legale privind leziunile suferite de victime și a expertizei medico-legale psihiatrice a inculpatului, acte care pot fi efectuate în bune condiții și fără a se prelungi durata arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, îndeosebi împrejurarea că acesta a pătruns, pe timp de noapte, într-un imobil și a provocat vătămări corporale mai multor persoane, punându-le viața în pericol. În raport cu aceste aspecte, dar și cu faptul că inculpatul a adus atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, cauzând totodată traumele fizice și psihice victimelor, apreciază că lăsarea lui în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, sens în care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele de care este acuzat, însă solicită a se avea în vedere că, între el și victime, a existat o stare conflictuală mai veche, acestea terorizându-l de aproximativ 2 ani. Se raliază concluziilor apărătorului său și solicită să fie cercetat în continuare în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din Camera de Consiliu de la data de 29 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București și, în temeiul art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 25 decembrie 1967 în B, CNP -, arestat în baza nr.2/UP/08.01.2009 emis de aceeași instanță) pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 06 mai 2009 și până la data de 04 iunie 2009, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de la Tribunal a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, lovire sau alte violențe și violare de domiciliu, prevăzute de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i - 176 lit.b, art.180 alin.2 și art.192 alin.2 din Codul penal și a considerat, în urma analizării actelor de urmărire penală, că se mențin temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială (la data de 08 ianuarie 2009) a acestuia, impunându-se în continuare privarea lui de libertate, conform art.155 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, a constatat că există probe, în accepțiunea art.143 din Codul d e procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se rețin în sarcină, apreciind ca relevante sub acest aspect declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați până în prezent, actele medicale atașate, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto anexe, celelalte procese verbale încheiate de către organele de urmărire penală, precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului însuși.
De asemenea, a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, întrucât infracțiunile de care este acuzat inculpatul sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în evaluarea căruia a avut în vedere natura și gravitatea faptelor comise, circumstanțele reale de săvârșire a acestora, precum și datele personale ale inculpatului, care s-a sustras de la urmărirea penală.
În sfârșit, a constatat că privarea în continuare de libertate a inculpatului este necesară și pentru buna finalizare a urmăririi penale, prin efectuarea actelor procedurale indicate în referatul parchetului (întocmirea rapoartelor de expertiză medico-legală în privința părților vătămate și efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice a inculpatului, obligatorie în raport cu încadrarea juridică dată faptelor acestuia).
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 30 aprilie 2009)inculpatul, care, în motivele scrise, a invocat căeste bolnav, având nevoie de o operație care nu se poate realiza la locul de deținere și respectiv căeste implicat într-un proces civil, la care trebuie să se prezinte pentru a prezenta dovezi (fila 3).
Cu ocazia dezbaterilor orale asupra recursului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat, ca fiind nelegală și netemeinică, încheierea prin care s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive și a solicitat cercetarea sa în stare de libertate,contestândnumaiexistența pericolului concret pentru ordinea publică, la care face referire art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în raport cu împrejurările concrete de săvârșire a faptelor și cu atitudinea procesuală sinceră pe care a înțeles să o adopte și respectivnecesitatea privării lui de libertatepentru efectuarea actelor procedurale invocate de parchet.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 08 ianuarie 2009, în baza nr.2/UP emis la aceeași dată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală, sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de tentativă la omor calificat și a patru infracțiuni de lovire sau alte violențe, prevăzute de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i din Codul penal și respectiv de art.180 alin.2 din Codul penal, pedepsite cu închisoare de până la 12 ani și 6 luni.
Ulterior, prin schimbarea încadrării juridice și extinderea cercetărilor, în sarcina inculpatului a fost reținută săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.20 rap. la art.174 - 175 lit.i - 176 lit.b din Codul penal, dar și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 21 decembrie 2008, pe timp de noapte, inculpatul, însoțit de fratele și nepotul său, dar și de alte persoane, a pătruns fără drept în curtea imobilului unde locuiesc părțile vătămate și și alți trei membrii ai familiei acestora (, și ), exercitând asupra lor acte de agresiune fizică, în timpul cărora primele două părți vătămate au suferit mai multe plăgi înjunghiate penetrante, care au determinat internarea acestora în Spitalul Clinic Universitar, probatoriul administrat dovedind că singura persoană care a lovit cu cuțitul în acele împrejurări a fost inculpatul, în timp ce celelalte trei persoane agresate au suferit leziuni provocate de lovire cu corpuri dure.
Asemenea judecătorului de la instanța de fond, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală relevă suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit într-adevăr faptele anterior descrise, pe care chiar el le recunoaște, necontestând de altfel încheierea recurată sub acest aspect.
În același timp, Curtea găsește întru-totul justificată aprecierea judecătorului de la instanța de fond cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în accepțiunea art.148 lit. din Codul d e procedură penală, pe care l-ar determina, și în prezent, lăsarea în libertate a inculpatului, relevante în acest sens fiind înseși actele grave de violență fizică exercitate de inculpat, folosind un obiect să provoace decesul persoanelor agresate, pe timp de noapte, chiar în imobilul aparținând acestora, unde a pătruns fără drept, mizând și pe ajutorul mai multor însoțitori, toate împrejurările anterior menționate probând un caracter extrem de violent al înseși persoanei inculpatului. Coroborând acest aspect cu starea conflictuală ce opune cele două familii de mai multă vreme, fapt relevat chiar de către inculpat, apare ca fiind rezonabilă temerea că, prin punerea acestuia în libertate, starea respectivă s-ar putea agrava, determinând noi acte de agresiune între membrii familiilor respective, cu consecințe imprevizibile atât asupra vieții și integrității lor corporale, cât și asupra înseși ordinii publice în comunitatea din care fac parte.
În acest context, chiar dacă actele procedurale indicate de procuror ca urmând a fi efectuate în perioada următoare pentru definitivarea urmăririi penale s-ar putea realiza, în mod normal, și fără privarea de libertate a celui cercetat, particularitățile cauzei fac necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, tocmai pentru a preîntâmpina săvârșirea unor alte fapte prevăzute de legea penală, care să perturbe și mai grav ordinea publică.
În același context, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului nu este nici ea de natură a determina reconsiderarea privării de libertate a acestuia, urmând a fi evaluată în mod corespunzător, drept criteriu legal de individualizare a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare în ceea ce îl privește.
Pretinsa stare de boală a inculpatului, nedovedită până în prezent cu acte medicale, nu constituie un motiv legal de revocare a măsurii arestării preventive în ceea ce îl privește, întrucât, dacă va fi probată o astfel de stare, acesta poate beneficia de tratament medical corespunzător, fie în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, fie chiar și într-o unitate sanitară a Ministerului Sănătății Publice, prin internare sub pază permanentă, în condițiile art.1391din Codul d e procedură penală.
De asemenea, împrejurarea că inculpatul este parte într-un proces civil aflat în desfășurare nu este de natură să justifice punerea lui în libertate, el putând participa la procesul respectiv și în stare de deținere, fiind citat în acest sens și, totodată, având posibilitatea de a administra probe în apărarea sa, fie nemijlocit, fie printr-un reprezentant care să-i susțină interesele.
Întrucât, pentru motivele arătate, se mențin și la acest moment procesual toate temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul recurent, Curtea, raportându-se la dispozițiile art.155 și urm. din Codul d e procedură penală, constată ca fiind legală și temeinică încheierea prin care judecătorul de la instanța de fond a dispus, în cursul urmăririi penale, prelungirea duratei acestei măsuri, care se încadrează în limite de timp rezonabile în raport cu complexitatea cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 02.06.2009
- II.
Președinte:Vasile BăjanJudecători:Vasile Băjan, Niculae Stan, Carmen Veronica
